Comerțul internațional

Comerțul internațional este schimbul de bunuri și servicii între țări prin importuri și exporturi.

Comerțul internațional poate avea o valoare pozitivă, atât pentru sectorul de producție, cât și pentru sfera de consum.







· Oferă țărilor posibilitatea de a importa anumite bunuri și servicii dacă este mai ieftină decât să le producă în interiorul țării.

· Țările pot primi, de asemenea, anumite produse și resurse care altfel ar fi practic inaccesibile din cauza incapacității producătorilor autohtoni de a le oferi (de exemplu, tipuri rare de materii prime, produse de înaltă tehnologie).

· Comerțul internațional promovează eficiența producției, deoarece stimulează circulația resurselor din acele industrii ale căror produse sunt mai profitabile pentru a înlocui importurile, în acele industrii unde țara are un avantaj comparativ față de partenerii săi comerciali.

Este vorba de avantajele comparative în producția anumitor bunuri, pe care țările le posedă, care constituie baza pentru diviziunea internațională a muncii și, în consecință, pentru comerțul internațional.

Specializare și avantaje comparative.

O țară care participă la comerțul internațional are un avantaj comparativ dacă poate produce un element cu costuri relative mai reduse decât alte țări. Practic, toate țările au avantaje comparative.

Diferențele dintre țările în avantaj comparativ depind în primul rând de:

· De la securitatea principală a resurselor (resurse naturale, forță de muncă și capital);

• La nivelul dezvoltării economice (nivelul venitului pe cap de locuitor, nivelul total al costurilor și prețurilor, nivelul de dezvoltare a științei și tehnologiei, educația, sănătatea etc.).

Aceste diferențe se manifestă:

· În diferite structuri de costuri, adică în competitivitatea prețurilor;







· În diferite nivele de îndemânare, adică în competitivitatea asociată cu diferențierea produselor.

Gradul de disponibilitate a resurselor și calificările angajaților determină gama de bunuri și servicii pe care țara este capabilă să le producă din punct de vedere tehnic.

Costurile, prețurile și factorii de diferențiere a produselor determină gama de bunuri și servicii care sunt profitabile din punct de vedere economic în țară, deoarece în producția acestor bunuri și servicii țara are avantaje comparative față de alte țări.

Tabelul de mai jos ilustrează conceptul de avantaje comparative (sau principiul costului comparativ) pentru exemplul a două țări (A și B) și două mărfuri (X și Y).

Corelarea costurilor alternative

1. 2/3 - Țara B are un avantaj în producția lui X. (sau 3/2.1)

Să presupunem că ambele țări au aceeași cantitate de resurse care le permite să producă fie mărfuri X., fie mărfuri Y. Costurile alternative de producere a X. exprimate în unități de mărfuri Y sunt:

Costurile alternative de producție ale lui Y sunt:

în țara A - 1X. în țara B - 3 / 2X

Se poate observa din tabel că țara B are avantaje absolute. în comparație cu țara A. poate produce un volum mai mare atât al mărfurilor X., cât și al mărfurilor Y. Cu toate acestea, avantajele în comerț sunt determinate de avantajele comparative:

· Țara B are un avantaj comparativ în producerea lui X. Deoarece este capabilă să o producă cu intrări mai mici decât factorul A. Costurile alternative de producție a mărfurilor X sunt numai 2 / 3Y în țara B. întrucât în ​​țara A se compun 1Y.

· Cu toate acestea, țara A are un avantaj comparativ în producția de Y, deoarece este capabilă să o producă cu factori mai puțin importanți decât țara B. La urma urmei, costurile de oportunitate de a produce Y sunt doar 1X în țara A. în timp ce în țara B sunt 3/2 X.

Astfel, ambele țări își sporesc bunăstarea economică dacă se specializează în producerea produsului pe care îl pot produce cu costuri relative mai scăzute în comparație cu alte țări (a se vedea tabelul), adică în producția cărora au o comparație avantaj. În același timp, nu contează că într-o altă țară productivitatea absolută în toate sectoarele este mai mare și, prin urmare, costurile absolute sunt mai mici decât în ​​țara dată.

Dacă fiecare țară este specializată în producerea acelor bunuri și servicii în care aceasta are avantaje comparative, lumea va putea să utilizeze pe deplin avantajele specializării: lumea în ansamblul său și fiecare țară separată poate obține mai mult venit real din resursele pe care le au .







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: