Victor Hugo / Victor Hugo
Se întrebă el însuși, încercând să înțeleagă, al cărui suflet suferind nu voia să părăsească această lume fără a lăsa această stigmată de crimă sau nefericire în fruntea vechii biserici.
Mai târziu, acest zid (nici măcar nu-mi amintesc exact ce) a fost fie răzuit, fie pictat peste, iar inscripția a dispărut. Astfel, timp de două sute de ani au intrat în minunatele biserici din Evul Mediu. Acestea vor fi mutilate așa cum doriți - atât înăuntru cât și în afară. Preotul îi repetă, arhitectul răzui; Apoi oamenii vin și îi distrug.
Acest cuvânt a dat naștere și unei cărți reale.
V. Hugo. "Catedrala Notre Dame"
Esmeralda ("The Gitan with the Tambourine" - Bouguerot (1867))
În romanul istoric de Victor Hugo e vorba de dragoste diacon Notre Dame Frollo, și ministrul de aceeași Quasimodo catedrala monstru la frumoasa tiganca Esmeralda. Din moment ce ea nu a răspuns la diacon pe bază de reciprocitate, el a lovit-o pe foc, pentru care a fost abandonat de la catedrala Quasimodo. Acțiunea are loc în cf. scriitor secol și întâmplător oferă o imagine a vieții medievale din Paris, și figuri istorice, cum ar fi regele Ludovic al XV-lea. În plus, el spune multe pe diferite teme: arhitectura, Paris, stilul de viață medieval, vrăjitorie și magie.
Romanul a început să fie scris în 1829, și a fost publicat în 1831, timp în care toți banii plătiți de un scriitor au fost mult timp primiți și mâncați. Având un temperament neliniștitor și plin de viață, V. Hugo a participat în mod constant la viața publică, diverse tipuri de evenimente teatrale și literare. Nu avea timp să scrie un roman. Cu toate acestea, scriitorul, rușinat de către editor și amenințat că va merge în instanță, scriitorul sa blocat în cameră. A strâns o grămadă de hârtie și o sticlă imensă de cerneală și nu și-a părăsit închisoarea voluntară până când romanul nu a fost scris și numit "Ce sa găsit pe fundul sticlei". Ulterior, a fost adăugat numele curent. Cu toate acestea, în diferite limbi variază în diferite traduceri. Deci, în limba engleză, a devenit mai mult cristalizată ca "Hunchback a Catedralei Maicii Domnului din Paris". Bineînțeles, fiabilitatea acestei povestiri este cunoscută numai din cuvintele scriitorului și, ca orice francez, Hugo nu a mințit niciodată, doar din când în când se înșeală.
În limba rusă a fost cunoscută de mult timp în principal pe "Aventurile lui Shurik". Această scenă memorabilă, când capul de construcție aduce „un parazit și un alcoolic“, „Managementul nostru casa a pus în funcțiune ---- m de spațiu de locuit, care este egal cu 20 de orașe, cum ar fi Pleso sau 40 Notre Dame de Paris“. - Ce, ce mamă? - "Dumnezeu-Paris," - și se uită direct la parazit prin silaba "ma-te-ri."
Romanul a fost adoptat cu entuziasm în Franța și în întreaga lume. Astfel, în fragmente de imprimare rusești din „Consiliul“ a apărut în 1832 și, cu toate că traducerea completă a fost lansat abia în 1862, în revista BR. Dostoevsky „Timpul“, public educat Rusă se fixează verbe și conjuncțiile francezi ca semințe, acesta a fost mult timp de data asta l-au întâlnit. Nu numai familiar, dar a reușit să entuziasm pentru 1830 schimbarea scepticismului și polunasmeshlivoe 1840 și mai departe: „Chiar și acum stă în maiestatea gotic vasta crearea geniului Evului Mediu -«Notre Virgin»și aceeași catedrală, reconstruit Victor. Hugo, cu mult timp în urmă, sa transformat într-o caricatură grotescă ", - a scris în 1845 VG Belinsky.
Semnificația romanului a depășit cu mult cadrul pur literar. Popularitatea enormă a "Catedralei" din Franța a determinat creșterea interesului pentru arhitectura medievală și a transformat așa-numita "mișcare gotică", care a pledat pentru conservarea și restaurarea structurilor din trecut, în masă. Catedrala este datorată faptului că multe monumente din trecut au fost salvate de la distrugere, iar despre ele există cel puțin puțină atenție și atenție.
Deja în 1833 a înființat postul de secretar general al Patrimoniului, care a luat nimeni altul decât fratele lui Hugo pe atelier literar Prosper Mérimée. In anul 1837 a fost stabilit pentru conservarea monumentelor istorice, Comisia, secretarul de care era același Mérimée. Această comisie a fost în nici un caz „coarne și copite“ obișnuite, cum ar fi societățile noastre pentru protejarea monumentelor istorice, care sunt angajate în totul, de la spălare de bani în anexa la locul de relații proaste, nu numai cele care sunt numite. Compania franceza a lansat, de asemenea, o operațiune uriașă în întreaga țara lor prin restaurarea de la uitare multe clădiri ale culturii medievale. Mai ales această activitate are distins arhitect Eugene Vole-le-Duc.
Acest Eugen nu sa limitat la refacerea castelelor antice, a mănăstirilor și a palatelor. În 1846 a continuat construirea bazilicii Sf. Clotilde (pus în funcțiune în 1857), realizat după modelul vechilor biserici. Acesta a fost începutul așa-numitului. Stil nou, model din care, așa-numitele. O casă germană, oamenii de la Barnaul pot vedea la oprirea lui Pushkin. Așa au ieșit cercurile, vzbalamuchenny V. Hugo.
Să observăm că, pentru un motiv oarecare, se crede că literatura rusă este de mare importanță socială, în timp ce în Occident sunt ocupați cu arta pura. Cu toate acestea, pentru a apela, cel puțin ceva pozitiv, care a făcut scriitorii noștri în planul creativ (pe partea distrugerii și răsturnarea sistemului existent, există cel puțin o sută de portii) în viața publică nu decide una (care trebuie să fie atribuită natura societății noastre și nu la caracteristicile rus scriitori). Dar, în Occident au contribuit la cultura fraternității literare într-adevăr enormă. Iar exemplul lui Hugo este foarte revelator, dar nu singurul.
notițe
Referințe istorice și literare
Până la jumătatea anului 1828 planul funcționează atât mai luminoasa pentru un scriitor, el a schițat planul său pe suport de hârtie. În acest prim scenariu, nu există nici căpitanul Phoebus, componenta centrală a romanului este o dragoste pentru Esmeralda două persoane - Claude Frollo și Quasimodo. Esmeralda este acuzat doar de vrăjitorie (și nu în uciderea căpitanului Shatopera), iar poetul ei iubit Gringoire în imposibilitatea de timpul de întârziere deznodamantul tragic, înlocuind un țigan într-o cușcă de fier, în cazul în care ea a fost aruncat la ordinul regelui, și du-te în schimb să spânzurătoare, este interesant de notat că scenariul era deja în asediul vagabonzii mulțimii Notre Dame.
„Acum nu mai era nimic de a spera la o amânare, era necesar să fie în timp. El a cumpărat o sticlă de cerneală și un tricou imens de lână gri, care sa scufundat din cap până-n picioare, blocat pe de blocare rochia ei, astfel încât să nu fie tentat să iasă afară, și a mers în romanul său, ca și în închisoare. "A fost trist.
De acum înainte, el și-a părăsit biroul numai pentru mâncare și somn. Singura divertisment a fost o conversație după-amiaza de o oră cu prietenii care au venit să-l viziteze, le-a citit uneori scrise pentru această zi.
După ce a terminat "Catedrala Notre Dame", Victor Hugo a ratat: el și-a obișnuit eroii și, spunându-i la revedere, a simțit tristețea dezbinării cu vechi prieteni. Lăsarea cărții la el a fost la fel de dificilă ca începutul. "
Cu toate acestea, de la mijlocul anului 1831 teatrul a cerut scriitorului tulpina tuturor puterilor sale creatoare, iar încă două romane despre Evul Mediu nu au fost niciodată scrise.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: