Îngrășăminte organominerale

Solul nu poate fi în mod constant fertil, dacă nu este fertilizat. Pentru a îmbunătăți proprietățile solului, se folosesc diferite substanțe, de obicei minerale sau organice. Aceste specii diferă una de cealaltă în saturația cu nutrienți. Fiecare dintre aceste tipuri are avantajele și dezavantajele sale. De exemplu, îngrășămintele organice nu conțin întotdeauna complexul complet de substanțe necesare pentru a oferi cele mai confortabile condiții pentru o plantă. În acest caz îngrășămintele organice sunt completate cu îngrășăminte minerale. De exemplu, poate fi citat un humus sau o cenușă care conține o cantitate foarte mică de azot. Pentru a face solul mai fertil, acești agenți sunt utilizați în combinație cu agenți de azot mineral. În plus, utilizarea îngrășămintelor organice necontrolate poate contribui la infectarea plantei cu o infecție.

Cum se obțin îngrășămintele organominerale?

Aplicarea irațională a îngrășămintelor duce la o criză a condițiilor solului

În ultimii ani, ecologiștii s-au confruntat în mod clar cu problema că planeta este suprapopulată, solurile sunt supraîncărcate și, prin urmare, se observă procesul de degradare a pământului. Există o reducere a humusului datorată eroziunii, salinizării, inundării, deșertificării și pur și simplu din cauza scăderii fertilității datorită exploatării constante a solului.

Aceste probleme sunt relevante pentru toate țările în care se dezvoltă agricultura. Situația este agravată de faptul că terenul are în mod constant lipsuri de îngrășăminte. În medie, solul primește doar 10% din cantitatea de materie minerală de care are nevoie și 20% din volumul necesar de îngrășăminte organice. Utilizarea excesivă și pur și simplu irațională a fondurilor pe bază de minerale, precum și utilizarea pesticidelor contribuie la contaminarea solului cu metale grele. În multe zone, se observă degradarea cernoziomurilor, distrugerea vegetației și necroza solurilor. Toate acestea conduc nu numai la sărăcirea solurilor, ci și la apariția bolilor și otrăvirilor.

Tip de îngrășământ ecologic

În legătură cu situația ecologică actuală, utilizarea de îngrășăminte, combinând acțiunea substanțelor organice și minerale, este introdusă recent, dar în același timp exclude aditivii nocivi pentru sol. Pe acest principiu se dezvoltă astfel de îngrășăminte care stau la baza agriculturii ecologice, care este complet sigură pentru mediu și sănătatea umană.

Căutarea și dezvoltarea fondurilor cu o formulă ecologică este una din sarcinile principale ale producătorilor de plante. Principala tendință este respingerea îngrășămintelor minerale și utilizarea competentă a îngrășămintelor pe bază organică. Acești aditivi introduc aditivi speciali care nu conțin metale grele. Acești aditivi contribuie la prevenirea oboselii și la reducerea semnificativă a probabilității de toxicitate a solului. În plus, utilizarea unor astfel de îngrășăminte cu durată lungă de acțiune poate preveni contaminarea solului cu elemente dăunătoare, poate evita acumularea de toxine în produsele vegetale și poate gestiona creșterea plantelor.

Avantajele și dezavantajele îngrășămintelor organominerale

Îngrășămintele cu acțiune prelungită au o structură granulară care permite distribuirea uniformă a îngrășămintelor în timpul însămânțării, precum și raționalizarea lor, luând în considerare diferitele condiții, ratele și etapele de dezvoltare a plantelor. Acest lucru vă permite să controlați dezvoltarea plantei, iar efectul nutrițional continuă pe tot parcursul procesului de creștere a unei anumite culturi. Dozajul moderat și caracteristicile structurii acestor agenți le permit să își continue acțiunea, în ciuda udării frecvente și a altor condiții. Ele sunt absolut sigure pentru sol, plante și sănătatea umană. După cum arată practica, plantele care sunt hrănite cu îngrășăminte organominerale se disting prin cea mai bună calitate și productivitate.

Pentru toate meritele sale, îngrășămintele humice au și unele dezavantaje. În cazul unor volume reduse de producție vegetală, costurile de fabricare a unui astfel de mijloc pot depăși randamentul culturilor și pot îmbunătăți proprietățile solului.

Compoziția îngrășămintelor organominerale

Compoziția specifică a acestor mijloace se determină în funcție de starea solului, caracteristicile culturii cultivate, condițiile climatice. Acest lucru le permite să fie utilizate absolut în toate condițiile de agricultură. Ca parte a acestor fonduri, există compuși minerali, datorită cărora planta primește cantitatea potrivită de nutriție minerală, iar capacitatea sa adaptivă crește și ea. Substanța organică din compoziție îmbunătățește fertilitatea solului, influențând pozitiv caracteristicile agrochimice, agrofizice și biologice.

Acești agenți conțin adesea aditivi destinați. Acesta poate fi siliciu, minerale naturale și alte substanțe. Siliconul crește proprietățile adaptive ale plantelor, cum ar fi rezistența la salinitate, rezistența la îngheț, rezistența la infecții și toxine. Introducerea în aceste îngrășăminte a mineralelor naturale, cum ar fi fierul, cuprul și cobaltul, face posibilă îmbunătățirea caracteristicilor calității plantei, stimularea dezvoltării sistemului radicular și îmbunătățirea fertilității solului.

Eficiența utilizării îngrășămintelor organominerale

Dacă vorbim despre creșterea randamentelor, recolta totală crește cu o medie de 30%, iar produsele în sine sunt de o calitate mai bună. De exemplu, tuberculii de cartofi sunt mai mari și mai egali decât atunci când astfel de îngrășăminte nu sunt folosite. Astfel, eficacitatea utilizării îngrășămintelor umane este evidentă.

Cum se utilizează corect?

Îngrășămintele trebuie introduse în sol în timpul procesării principale a terenului. Acest lucru se poate face în primăvară sau toamnă, în funcție de cultura pentru care este pregătit solul. Pentru a îmbunătăți proprietățile solului și plantelor, se recomandă utilizarea acestora pe toată perioada de creștere a plantelor ca fertilizare. Îngrășămintele umane deosebit de utile vor fi pentru legumele timpurii, deoarece doar produsele ecologice nu funcționează în sol care nu a fost încă încălzit.

Rata de aplicare depinde de starea și caracteristicile principale ale solului. Dacă solul este destul de ușor în textură sau constă în principal din nisip, atunci este necesară o doză de 80-100 g / m2, dacă solul este greu, atunci vor exista cantități suficiente de 50-70 g / m2. Cu o distribuție locală pentru culturile de legume, în special pentru cartofi, trebuie să aplicați 20-30 g îngrășăminte pe godeu. În cazul culturilor de fructe și boabe, vor fi necesare mai multe, adică 50-70 g pe godeu.

Eficacitatea utilizării organice-agenți a fost recunoscută în multe țări din întreaga lume. Creșterea randamentelor și îmbunătățirea stării solului au fost cea mai bună dovadă a calității de îngrășământ humic. Imposibilitatea de a utiliza doar îngrășăminte minerale sau organice numai, precum și utilizarea pesticidelor, precum și trecerea la îngrășăminte folosind organic-materie va contribui la menținerea fertilității solului și să crească de înaltă calitate și produse sănătoase, fără pericol pentru mediu și pentru sănătatea umană.

Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare