În termen de nereușită se înțelege o suspendare temporară a muncii din motive economice, tehnologice, tehnice sau organizaționale (articolul 74 din LC RF).
ATENȚIE! Pentru perioada de inactivitate, angajaților li se poate acorda concediu fără plată la cererea lor. Cu toate acestea, acest concediu este obligatoriu interzis. Trimiterea lucrătorilor la așa-numitul concediu involuntar fără plată va fi, de asemenea, considerată simplă. Acest lucru se explică prin faptul că, în conformitate cu legislația muncii în vigoare, concediul fără plată poate fi acordat numai la cererea angajaților din motive familiale și din alte motive valabile. Concediul forțat fără plată la inițiativa angajatorului nu este prevăzut de legislația muncii.
Pentru a preveni inactivitatea st. 72 2 Codul muncii RF, angajatorului ia fost acordat dreptul de a transfera temporar lucrătorii la alt loc de muncă fără consimțământul lor. Durata unui astfel de transfer nu poate depăși o lună. În același timp, salariile pentru munca efectuată nu pot fi mai mici decât câștigurile medii obținute din activitatea precedentă. Lucrările pentru care angajatul este transferat în legătură cu timpul liber trebuie să corespundă nivelului calificării sale și nu poate fi contraindicat lui din motive de sănătate. Un angajat poate fi transferat la un loc de muncă care necesită calificări mai mici, numai cu consimțământul scris al acestuia.
Transferul temporar la un alt loc de muncă datorat timpului liber este documentat prin ordinul (instruirea) capului, în care lucrarea la care este transferat angajatul (poziția, profesia, specialitatea, calificarea sau îndatoririle specifice muncii), data începerii și sfârșitului transferului la un alt loc de muncă, motivul specific al transferului.
În timpul perioadelor de repaus, lucrătorii sunt obligați să se afle la locul de muncă, conform art. 107 TC Timpul de ralanti nu se aplică perioadei de repaus a lucrătorilor. Cu toate acestea, într-un acord colectiv, un acord sau un alt act normativ local, este posibil să fie eliberată lucrătorii de obligația de a participa la locul de muncă în timpul perioadelor de inactivitate sau de a determina condițiile de găsire a unui angajat la locul de muncă.
Potrivit art. 157 TC RF se poate întâmpla simplu:
1) din cauza vina angajatorului (de exemplu, din cauza livrării cu întârziere a materialelor);
2) din motive care nu țin de controlul angajatorului și angajatului (de exemplu, din cauza unor circumstanțe extraordinare);
3) din cauza vina angajatului (de exemplu, în cazul în care acțiunile angajatului au cauzat ruperea mașinii).
Timpul de ședere este plătit pe baza datelor din calendarul de utilizare a timpului, în care sunt indicate orele și zilele de deconectare. Unul simplu care a avut loc în timpul unei schimbări este întocmit de o fișă a contului de timpi inactivi în care sunt reflectate motivele, durata, rata tarifului lucrătorului, mărimea plății și suma.
timpii morți cauzate de timpul de angajator se plătește la o rată de cel puțin două treimi din salariul mediu al angajatului, și timpii morți din motive independente de voința angajatului și angajatorului - în valoare de cel puțin două treimi din nivelul tarifului, salariu (salariu), calculată proporțional cu timpul de jos.
Timpul de inactivitate din cauza vina angajatului nu este plătit.
ATENȚIE! Legea stabilește limitele cele mai scăzute pentru plata timpilor de nefuncționare. Dacă se prevede o procedură de plată diferită prin muncă, convenție colectivă sau acord, se aplică regulile muncii, convenția colectivă, acordurile, dacă nu agravează postul angajatului în comparație cu legislația actuală a muncii din Federația Rusă.
Veniturile medii pentru plata timpilor de nefuncționare datorate vicii angajatorului se determină în conformitate cu procedura generală în conformitate cu art. 139 TC RF, precum și un decret al Guvernului Federației Ruse privind specificul procedurii de calculare a salariului mediu.
Calculul include toate plățile prevăzute de sistemul de salarizare, care sunt acumulate angajatului timp de 12 luni precedente celui în care a avut loc simpla.
Nu este furnizată o sumă mai mare de plată pentru întreruperi în cadrul organizației.
Plata în timp util a fost calculată după cum urmează.
1. Câștigurile medii zilnice ale unui angajat sunt determinate: 50.000 de ruble. 248 de zile = 201,6 ruble.
2. Determinați 2/3 din câștigurile medii zilnice: 201,6 ruble. x 2/3 = 134,4 ruble.
3. Timpul de inactivitate este determinat: 134,4 ruble. x 3 zile = 403,2 ruble.
Salariile în cazul unui timp de așteptare din motive care nu țin de controlul angajatului și al angajatorului sunt determinate în funcție de forma de remunerație stabilită în organizație: în funcție de timp sau de bucata.
Cu salarizare pe bază de timp, salariile angajaților pot fi calculate pe baza:
1) din tariful orar;
2) tarif zilnic;
3) salariul lunar.
Dacă un angajat are o rată orară, salariul pentru timpul de inactivitate se calculează prin înmulțirea ratei orare cu 2/3 și cu numărul de zile de timp în așteptare.
Dacă salariatul este stabilit o rată zilnică, plata pentru timpul inactiv se calculează prin înmulțirea ratei zilnice cu 2/3 și cu numărul de zile de timp în așteptare.
Dacă salariatului i se atribuie un salariu lunar, plata pentru timpul în gol este calculată după cum urmează:
Remunerația la ralanti =
= Salariu: Numărul total de zile lucrătoare x 2/3 x
x Numărul de zile în așteptare.
Salariul angajatului - 5000 de ruble.
Salariul angajatului pentru timpul inactiv a fost:
5000 de ruble. 22 de zile x 2/3 x 2 zile. = 303 ruble.
Salariile pentru timpul liber pentru lucrători, a căror muncă este plătită cu bucată, se calculează pe baza a două treimi din rata orară (zi) în același mod ca și pentru lucrătorii a căror muncă este plătită în timp.
Conform paragrafului 7 al art. 7 № ghid de 255 pentru perioada de incapacitate temporară de inactivitate este plătită în aceeași dimensiune, în care în această perioadă este stocat salariul (adică, într-o cantitate nu mai puțin de 2/3 din nivelul tarifului stabilit de nivelul tarifului muncitor, salariu (salariu)) dar nu și în plus față de prestația pe care lucrătorul sau angajatul ar fi primit în conformitate cu normele generale de calculare a prestațiilor.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: