Filozofia lui Nietzsche

Friedrich Nietzsche (1844-1900) este un filosof german, filolog, predicator al individualismului, voluntarism și iraționalism: cultura este un mijloc de suprimare și de înrobire a unei persoane.







Filosofia vieții este o opoziție față de raționalismul clasic, o reacție la criza științei naturale mecanice, bazată pe principiul rigorii și acurateței minții de analiză.

Conform tradiției romantismului german, viața este realitatea primară și originală.

Pentru F. Nietzsche se caracterizează printr-o utilizare neobișnuită a conceptului de "filosofie".

Idei - sub formă de fragmente și aforisme. Încercările de a construi un sistem filozofic sunt străine pentru el. Potrivit lui F. Nietzsche, lumea este o devenire constantă și o lipsă de sens, exprimată în ideea revenirii veșnice a aceluiași lucru. Numai conceptul de "lucru" apare ca un moment de stabilitate în haosul de a deveni.







Teoria cunoașterii în sensul clasic nu a fost subiectul unei atenții speciale a gânditorului.

Declarațiile lui Nietzsche sunt impregnate de subiectivism și agnosticism. Respingând principiile democrației și ale progresului istoric, le contrastează cu amor fati - "dragostea destinului"; respinge ideile egalității și justiției ca "dezintegrarea integrității naturii umane".

Nietzscheanul "superman" este o critică a moralității, care se descompune, presupunând ascultare, răbdare, conștiinciozitate: toate acestea înmoaie și relaxează voința omului. F. Nietzsche va hipertrofia, în special la putere: a predicat cultul unei "personalități puternice", posedată de o sete de putere. Criteriile de moralitate sunt pur arbitrare, toate formele comportamentului uman ascund "voința la putere".

Pentru Nietzsche, un mare impuls în reflecțiile lui a fost critica creștinismului care la înconjurat în Germania. Nietzsche, la fel ca Kierkegaard, a simțit că oamenii mărturisesc creștinismul, se numesc creștini, iar spiritul creștinismului însuși se evaporă. Nietzsche în fraza "Dumnezeu este mort" a declarat adevăratul fapt al răcirii universale a creștinismului, înțelegând complexitatea situației când societatea și cultura și-au pierdut orientările spirituale și valorile eterne.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: