Într-o familie pioasă a apărut un prieten cu pene - un papagal. Nimeni nu ia învățat mai ales să vorbească, dar pasărea era grijuliu și vorbăreț, și a învățat să repete cuvinte și fraze întregi.
Odată ce au avut o vacanță de familie, oaspeții au venit. Bunica se înghesuise în bucătărie, iar copiii, pentru a lua oaspeții, le-a arătat un papagal amuzant.
Din întâmplare, ușa cușcă a deschis, papagalul a zburat și a început să se învârtă în jurul apartamentului. Pisica maestrului, ascunsă anterior într-un loc retras, văzând într-un zbor liber Ptahu, sa repezit după el. Și așa că pârâul pufos se săpânea, făcând în aer niște tumbă de neconceput, încercând să prindă o pasăre. Au fost râsete, scârțâind și veselie! Toată lumea a râs până am căzut!
Numai pasărea săracă nu avea să râdă. Fugind de persecuție și obosit deja de a-și flutura aripile, papagalul coborâse pe cornișă chiar la tavan. Pisică, nu fii nebun, imediat s-au strecurat cu abilitate de-a lungul perdelelor până la vârf. Oaspeții au înghețat. Un alt moment - și kotyara l-au apucat pe cel sărac!
Dar brusc pasărea a fost pronunțată cu voce tare și clară în vocea bunicii: "Doamne, ai milă! Doamne, ai milă!
De la o astfel de surpriză, pisica a sărit imediat la podea, probabil cu dificultate gândindu-se: "Bunica. Pe perdele ?! "
Iar papagalul, prins de cornișă cu labe, spunea ca și cum ar fi suflat: "Slavă lui Dumnezeu!"
Scena silențioasă. Și - fiecare suspină de ușurare și surpriză.
Acest lucru este cu adevărat adevărat: "Fie ca fiecare suflare să laude pe Domnul!"
Trimiteți-le prietenilor: