Creativitatea regizorului de film, Georgy Danelia, se remarcă în special în rândul patrimoniului sovietic al cinematografiei. Printre lista filmelor sale celebre trase la scenariul său film McGee, Alexander Volodin și cele mai multe „Lacrimi picurat,“ Danelia „Do not Cry“, prin contrast cu spiritul și povestea cu filmul lui mai devreme. Ceea ce a făcut directorul arcul ascuțit vesel trist - probabil, ea poate fi înțeleasă numai din conținutul „Lacrimi“.
Și începe așa:
"Odată ce un trol al vrăjitorilor răi a făcut o oglindă. În care totul bun și bun a dispărut, iar toți cei nepotriviți și urâți, dimpotrivă, s-au reflectat și păreau și mai răi. Elevii trolului au târât această oglindă peste tot pământul și au făcut mult rău. Și apoi au vrut să ajungă la cer. Dar oglinda a căzut din mâinile lor, a căzut la pământ și a căzut la pământ. Milioane de fragmente mai mici au zburat peste tot în lume. Persoana căreia o astfel de spărtură a căzut în ochi a început să vadă în totul numai răul. Și trăirea a devenit insuportabilă. "
Scriitorii "Lacrimi" au luat ca bază complotul începutul basmului de G.Kh. Andersen "Regina zăpezii", unde un fragment dintr-o astfel de oglindă a lovit inima unuia dintre personajele principale. În procesul lor de prelucrare, ei au decis să afle ce s-ar putea întâmpla dacă o astfel de așchiere cade în ochi în lumea reală, nu în inimă. Dar ce înseamnă această oglindă în lumea noastră?
Oglinda trolului era strâmbă - dar ar fi fost pe jumătate rău dacă piesele sale nu ar fi distorsionat viziunea mondială a celor care au căzut în ea. Astfel de comparații ca "mass-media sunt oglinda adevărului societății noastre" nu sunt altceva decât o minciună pronunțată și o profanare a celor care au chiar mediile în mâinile lor. În arsenalul stăpânilor lor - tot felul de minciuni, de la rescrierea istoriei la reformarea conștiinței cu umorul ipocrit [1], în loc să rezolve problemele publice.
Dar oglinda trolului nu este doar mass-media. La urma urmei, înainte de a nu exista un televizor care să facă asemenea manipulări, au existat cărți considerate sacre. Să ne îndreptăm spre Biblie:
„20. Și DOMNUL ia spus lui Moise: "Iartă-mă după cuvântul tău; 21.no Eu trăiesc, [și au trăit întotdeauna numele meu], și slava Domnului a umplut tot pământul: 22 toate care au văzut slava Mea, și minunile mele, pe care le-am făcut în Egipt și în pustiu și m-au ispitit acum de zece ori, și nu au ascultat glasul meu, 23 vor vedea țara pe care am jurat părinților lor; [numai copiii lor, care sunt aici cu mine, care nu știu ce este bun, ceea ce este rău, toți minorii, nu smyslyaschie nimic, ei vor da pământul, și ], care a provocat-mi nu o va vedea „(Numeri, cap. 14).“
„Textul [între paranteze] restaurată în publicarea traducerii Sinodal a Bibliei în traducere rusă modernă șaptezeci de interpreți din ebraică în greacă - Septuaginta, care este versiunea evenimentelor prezentate de atunci proprietarii (III-lea î.Hr.), canonul Vechiului Testament. Astfel, devine posibil să se compare sensul versetului 14:23, înainte și după restaurarea convulsiilor comise în beneficiul proprietarilor mai târziu istoric decât Septuaginta, creștine canonice Biblia care folosesc bisericile occidentale și misionarii lor. „(IP URSS“ cu privire la eliminarea amenințării globale a „internaționale terorism „)
Ce înseamnă acest text pierdut despre copiii care nu știu ce este bun, ce este rău? Este evident că vorbim despre cum să șteargă noțiunea de bine și rău, astfel că nu a fost o persoană de una dintre calitatea morală fundamentală - discernământ, și, prin urmare, mass-media - este doar o reflectare a sursei conceptului de management la nivel mondial - Biblia.
Coranul (în traducerea lui Krachkovsky), Surah 8: "29. O, care credeți! Dacă vă este frică (adică, reverență) a lui Allah, El vă va da o Distincțiune și vă va curăți de faptele voastre rele și vă va ierta. Adevărat, Allah este proprietarul unei mare îndurare! "
Aceasta este una dintre diferențele fundamentale dintre Coran și Biblie. În sine, Biblia este alcătuită din două cărți - Nou și Vechiul Testament, care se contrazic reciproc în sens. Acest lucru a fost observat o dată de L.N. Gumilev în eseul "Zigzag al istoriei":
De fapt, oglinda trolului - aceasta este Biblia [2] și conceptul său, care a fost împins în jurul lumii timp de mai multe milenii. Nu este o coincidență faptul că studenții trolului au făcut exact același lucru cu creatura profesorului lor și apoi au decis să râdă de cer. După cum se poate observa din intențiile curatorilor concepției biblice, ei au înlocuit în scrisul lor Dumnezeu, care este, pe ceva contradictoriu. Și fragmente sunt tot ce reflectă Biblia în cultură și în mass-media. Prin urmare, Biblia a generat nu numai sclavia globală, ci și misantropia globală:
"În acele vremuri, centrul de greutate al conflictelor interetnice a fost mutat în zona ideologică. Biblia a fost deja tradusă în greacă și a încetat să mai fie un secret. Era citită cu sârguință, dar reacția cititorilor era diferită. Unii se ridică un șarpe pentru a induce Eva pentru a obține cunoștința binelui și a răului, și Dumnezeul care a dorit să păstreze oamenii în ignoranță, numit un demon rău (Ophiti). Alții au declarat materia și, prin urmare, întreaga lume vizibilă ca inexistentă, adică doar obstacole în calea perfecțiunii sufletului, realitatea care a fost stabilită (gnostici). Încă alții au negat continuitatea noului și vechiul Testament, în ceea ce privește vechea religie evreiască ca închinarea lui Satan (Marcion și școala lui).
În al patrulea rând - maniheistă - au văzut lumea ca un câmp de luptă între lumină și întuneric, dar dacă creștinii au recunoscut lumea și viața creației lui Dumnezeu, Manichaeanii a avut loc punctul de vedere opus:. Lumea - este întuneric, particule fermecate luminii (suflete) " (L. Gumilev "Zigzagul istoriei")
Filmul "Lacrimi picurată" arată cum poate aduce un astfel de fragment de oglindă periculoasă în starea misantropiei. El este în poveste cade în ochii unui simplu cetățean sovietic Pavel Ivanovici Vasin, iar acesta începe un coșmar nu numai pentru el, ci pentru cei din jurul lui. El este greu în ochii lui, devine crud la locul de muncă și acasă, scoate răul care a apărut din fragment, la toate, văzând un rău în jurul lui. Familia îl lasă. În cele din urmă, el ajunge la punctul de a se sinucide, dar el nu o poate face de două ori. Să fim atenți la cuvintele sale înainte de a încerca să se înece:
"Omenirea va lumina în infinitatea spațiului și a timpului, ca un moment rău. Cineva se va mânca ca un scorpion ... "Adevărat, se pare că este unu la unu asupra negației vieții, generată de Biblie?
Vasina își salvează secretarul de la înec și apoi doar lacrimile îl ajută să-l scoată dintr-o nenorocire dificilă.
Este interesant de observat că filmul nu conține câteva caracteristici ale scenariului original. Acolo, trolul și discipolii săi sunt arătați ca ceva mai puternic decât Dumnezeu, ceea ce ar părea nerealist și blasfemos în film. De exemplu, în film nu există un episod scenariu inițial, în timp ce trolul și elevii săi primesc sufletul unui cavaler, care a fost lovit de o spărtură a oglinzilor. Și studenții trolului sunt trei, în timp ce filmul este limitat la unul. Toate acestea sugerează că directorul a redactat cu atenție scenariul deja în procesul de filmare și a corectat-o în funcție de circumstanțe. De asemenea, finalul filmului a devenit diferit, arătând că Vasin a încetat să mai fie cu un fragment din oglinda trolului prin dialogul său cu pianistul. Și încă un detaliu.
Protagonistul, care a scos fragmentul, și tovarășii lui văd în fața lui o oglindă imensă. Evident, nu a aparținut trolului, deoarece era îndreptat spre cer, de unde se putea rupe. De aici vine reflectarea soarelui. Este un semn al directorului și publicul, și personajele din film despre existența conceptului biblic [3] - proprietarii săi au fost acoperite de simbolul egiptean antic al „Ochiul atotvăzător al Soarelui“.
Acesta este motivul pentru care filmul pentru focalizare anti-biblică a fost interzis de peste mări, a petrecut șase luni, pe un raft și a fost lansat un „al doilea ecran“ - a arătat doar o sesiune de dimineață și în teatre periferice. Iată cum însuși Georgi Nikolaevici reamintește această circumstanță:
Îmi amintesc și de această temă și de aforismul lui M.E. Saltykov-Shchedrin, care aparține în mod egal tuturor fenomenelor vieții: „Reducerea marilor evenimente la mici și mici la marea înălțare - este o adevărată bătaie de joc a vieții, cu toate că imaginea merge uneori foarte emoționant.“ "Lacrimile care picură" reprezintă o ilustrare vie a acestuia. Deoarece oglinda căruciorului a arătat totul într-o formă exagerată. Și Vasin de la acest fragment și a văzut totul în această lumină, pentru că fragmentul l-a lipsit de simțul măsurii. Prin urmare, acest film - un apel pentru a vedea viața așa cum este într-adevăr, să cunoască și să dezvolte un simț al proporției, fără nici o exagerare, în ei înșiși și pe alții pentru construirea unei evaluări obiective a vieții, care este foarte importantă în perspectiva umană.
[2] În favoarea versiunii noastre este faptul că la începutul filmului este prezentată Catedrala Catolică din Notre-Dame de Paris.
[3] Rețineți că și Conceptul de Securitate Publică din film a găsit un loc: la urma urmei, lacrimile lui Vasin au scăzut atunci când era pe cale să se înece în lac. Lucrările fundamentale privind REC se numesc "Apă moartă".
Două lucruri:
1. "Compilația lui Marcion despre inconsecvența Vechiului și Noul Testament nu este păstrată". "Döllinger și a obținut rezultatul, dacă nu identic cu textul lui Marcion, apoi aproape de el"
Cum se știe dacă lucrarea lui Marcion nu este păstrată?)
2. "Biblia a fost deja tradusă în greacă și a încetat să mai fie un secret".
1) Citiți cu atenție: "Această lucrare a fost făcută de Döllinger și a obținut rezultatul, dacă nu identic cu textul lui Marcion, atunci este suficient să îl închideți". În eseul "Istoria zigzagului" este indicată sursa: Dollinger. Geschichte der gnostischen-manich # # Lechten im fruher Mittelalter. Leipzig, 1980.
În plus, „Sute de unelte de ea (de exemplu, punctele de vedere ale Marcion) au rămas acasă Marcion - în Asia Mică, și în transformarea secolul IX, dar încă ușor de recunoscut, a fost mărturisirea Paulicienilor (în numele Sf. Pavel), vorbind în luptă. Ortodoxia bizantină și chiar au încheiat o alianță politică cu musulmanii ".
2) Există mai mult, problemele merg la foarte Gumilyov mai mult decât la subiectul discutat - dar rămâne să fie luate în considerare în viitor.
Nu se poate spune că textul este aproape dacă textul lui Marcion este pierdut. Nu este nimic de comparat.
"Nu există fapte, există doar interpretări ale faptelor" Nietzsche
Trimiteți-le prietenilor: