Procesul creației artistice

Motive și intenții ale activității creative

Lucrarea internă a artistului

Inspirație și pricepere

Aspecte psihologice ale procesului de creație artistică







Cum poate lumea artei, o realitate nouă, care nu poate fi explicată în întregime de lumea deja existentă? De la începutul studiului tratate despre natura creativității artistice, gânditori au sărbătorit mecanismele iraționale, de nepătruns a acestui proces, incapacitatea de a identifica modele, în conformitate cu care actul creator. În dialogul "Ion", Platon ajunge la concluzia că, în momentul creativității, artistul nu-și dă seama cum creează. act de creație demonstrează capacitatea artistului de a merge dincolo de el însuși ( „ex-stază“, „este-nÎncercați“), atunci când sufletul intră în lumea entităților transcendente.

Fixarea neprogovarivaemyh, părțile iraționale ale actului creator, așa cum ar fi fost de la sine elimina problema identificării unora dintre formulele și algoritmii în art. Într-adevăr, prin însăși definiția sa, creativitatea este crearea de ceva care nu a existat încă; În acest sens, orice act creator nu poate fi măsurată prin criteriile culturii predominante la ea, orice act de creație în opoziție față de normativ, rășinile forme de activitate adaptate.

Dar, pe de altă parte, procesul creativ este pe deplin supus studiului și structurării. Principiile creativității artistice au logica imuabilă, ele sunt necesare ca bază metodologică pentru existența artei. Și cât de individuală, unică este viața artistului, se supune în mod inevitabil legilor universale ale creativității.







Luarea în considerare a acestor legi, precum și stadiul creării unei opere de artă sunt dedicate acestui eseu.

Legi ale creativității artistice

Una dintre ele este o atitudine individuală individuală față de lume, caracterizată fenomenologic ca un talent. Fenomenul talentului constă în faptul că aceasta este o unitate originală a structurilor emoționale și raționale ale unui subiect artistic care nu se repetă în nici un altul; o atitudine personală unică față de lume, fixată într-o lucrare creată de artist. În același timp, este unicitatea activității artistice, procesul de creare a unei lucrări artistice care se exprimă în metoda individuală și stilul creativității.

Talentul, fiind un sistem complex al personalității individuale a artistului, determină direcția și posibilitățile creativității; determină tipul și genul de artă ales de artist (sau mai multe tipuri sau genuri de artă), gama de interese și aspecte ale relației artistului cu realitatea.

În punerea în aplicare a talentului de mare importanță sunt factorii subiectivi: cea mai mare capacitate de a lucra și de tensiune volitiv, mobilizând un artist toate forțele sale emoționale și intelectuale, organizarea strictă a muncii și setea creatoare constantă, dorinta constanta de a se transcende.

O altă trăsătură distinctivă a creativității artistice este aceea că este dominată de reacțiile emoționale și de reflecția emoțională a lumii.

O altă caracteristică importantă a artei de gândire este asociativă, adică, o astfel de conexiune de idei și concepte, în care unul dintre ei a apărut în mintea cauze (prin similitudine, de opoziție, contiguitate, sau de contrast), reprezentare diferită sau un concept, sau pe cele ale circuitului.

Ambiguitatea imaginii artistice este în mare parte datorită faptului că absoarbe o mare (acumulate de artist în observațiile) materialul apărut în mintea lui, pe baza averii găsit asociații.

Analiza legilor universale ale creativității artistice ne permite să distingem câteva etape de bază, state prin care artistul trece în procesul de creare a unei opere de artă.

Motive și intenții ale activității creative







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: