Motivația și stimularea activităților de personal

În general, strategia și tactica de rezolvare a acestei probleme sunt motivația muncii și a stimulării.

Motivația ca o strategie pentru a depăși criza forței de muncă este un efect de durată asupra lucrătorului pentru a modifica parametrii selectați valorile orientarea și structura de interes, care formează nucleul corespunzător motivațional și de dezvoltare pe această bază potențial de muncă.







Stimularea ca tactică pentru rezolvarea problemei este o orientare spre structura reală a orientărilor și intereselor valorice ale angajatului, la o realizare mai completă a potențialului de muncă disponibil.

Motivația și stimulentele ca metode de gestionare a muncii sunt opuse în direcția: primul este menit să modifice situația existentă; al doilea este să-l asigurăm, dar în același timp se completează reciproc: nu vom putea ieși din criză fără o schimbare calitativă a motivației forței de muncă. Procesele de motivare și stimulare nu numai că pot coincide, că se pot întări reciproc, dar și că se confruntă reciproc.

Pentru a face o imagine de ansamblu completă a motivației, trebuie să răspundă la întrebări cu privire la natura, conținutul și structura motivației, precum și natura, conținutul și logica procesului de motivare. În forma cea mai generală, motivația unei persoane pentru activitate este înțeleasă ca un set de forțe motrice care determină o persoană să efectueze anumite acțiuni. Aceste forțe sunt în afara și în interiorul persoanei și îl obligă conștient sau inconștient să facă anumite lucruri. Legătura dintre forțele individuale și acțiunile umane mediate printr-un sistem foarte complex de interacțiuni, având ca rezultat diferite persoane pot reacționa complet diferit la aceeași expunere la aceleași forțe.







Motivația este o combinație a forțelor motrice interne și externe care determină o persoană să lucreze, să stabilească granițe și forme de activitate și să ofere acestor activități o direcție orientată spre atingerea anumitor obiective. Influența motivației asupra comportamentului uman depinde de mulți factori, în multe privințe individual și se poate schimba sub influența feedback-ului din partea activității umane.

Motivul este ceea ce cauzează anumite acțiuni ale unei persoane. Motivul este "înăuntru" o persoană, are un caracter "personal", depinde de mulți factori externi și interni persoanei, precum și de acțiunile altor motive care apar paralel cu el. Motivul nu numai că determină o persoană să acționeze, dar, de asemenea, determină ce trebuie făcut și cum va fi realizată această acțiune.

Motivația este procesul de influențare a unei persoane pentru al determina să ia anumite acțiuni prin trezirea anumitor motive în el. Motivația este nucleul și baza conducerii umane. Eficiența managementului într-o mare măsură depinde de modul în care se realizează cu succes procesul de motivare.

În funcție de ceea ce motivează, ce sarcini rezolvă, există două tipuri principale de motivație. Primul tip este acela că, prin influențe externe asupra omului, anumite motive sunt aduse la acțiune, care determină o persoană să realizeze anumite acțiuni care duc la rezultatul dorit pentru subiectul motivator. Al doilea tip de motivație este formarea unei anumite structuri motivaționale a unei persoane. În acest caz, se concentrează asupra a ceea ce să se dezvolte și să consolideze de dorit pentru subiectul unor motive de motivare a acțiunilor umane, și dimpotrivă, slăbesc motivele care împiedică gestionarea eficientă a persoanei. Primul și al doilea tip de motivație nu ar trebui să fie contrare, deoarece, în practica moderna de management, organizațiile gestionate treptat tind să combine ambele tipuri de motivație.

Stimulele servesc drept pârghii de influență sau purtătoare de "iritare" care determină acțiunea anumitor motive. Ca un stimulent, unele elemente pot face, acțiunile altora, promisiuni, angajamente și capabilități media, capacitățile așteptate și mai multe care pot fi oferite unei persoane în compensație pentru acțiunile sale, sau că el ar dori să primească, ca urmare a unor acțiuni. O persoană reacționează la multe stimuli, nu neapărat conștient. În privința stimulentelor individuale, reacția lui nu poate fi chiar supusă controlului conștient.

Du-te la pagina: 1 2







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: