În casa noastră mică de la marginea mamei trebuia să pornească electricitatea, apoi sa întors la micul dejun pentru Papă și pentru mine.
Tata nu a venit încă de la muncă, dar sunt de la școală. Mama era singură în această zi sumbră.
Sunetul soneriei a sunat-o din bucătărie spre hol. Deschise ușa de la cîțiva centimetri, ca și cum ar fi fost teamă că un cer teribil l-ar mufa și ar izbucni în casă.
La apariția unui om care stătea pe verandă cu o privire vinovată, nu era nimic amenințător. Un băiețel, cam de zece ani, sa mutat de la picior la picior cu o gleznă în nisip gri, care a căzut tăcut în oraș zi și noapte. Băiatul avea un coș de răchită în fața lui; când ușa se deschise, el a întins coșul la mama sa și a vorbit cu un glas răgușit cu praf și cu teama de a fi respins:
- Dragă, întrebă el ezitant, "vă pot da o rață?"
În cuvintele sale, mama a auzit un ecou al unei glumă nepoliticoasă, care nu a ieșit din buzele inteligentelor vremurilor tinereței, iar mama mea a fost confuză. Dar acest lucru nu o împiedică să se uite în coș, în cazul în care ea, spre surprinderea mea, a descoperit trei rățuște skinny cu ciocuri deschise de căldură și zatisnutogo între greu de definit catelus, murdar.
Mama a fost atinsă, compasiunea sa mișcat în ea, dar cu siguranță nu avea de gând să prindă această rață.
- Poate că nu, spuse ea cu un zâmbet moale. - De ce îi vinzi?
Băiatul a luat curaj și a zâmbit înapoi.
- Trebuie să fac asta, spuse el. "Mlaștina sa uscat pe drum spre fermă". Am mâncat pe cei mari și acești mici nu au nimic de mâncat. Am vândut câteva piese în han, chinezii. Doriți altora, doamnă? Sunt ieftine: doar zece cenți.
- Îmi pare rău, spuse mama. - Nu am unde să țin o rață. Și de unde ai luat câinele?
Băiatul ridică din umeri.
- Asta? Spuse indiferent. - Da, din întâmplare. Cred că a fost scoasă din mașină chiar la poarta noastră. Ma purt doar cu mine. La urma urmei, nu poți vinde un câine.
Fața lui sa luminat, evident, mi-a venit o idee.
- Ascultă, doamnă, ai nevoie de un câine. O să vă dau cinci cenți. Aici și salvați cei cinci cenți.
Mama ezită. Apoi, aproape involuntar, mâna se întinse spre coș. Catelul a cedat sete, iar degetele lui extinse i se păreau o sursă de salvare, trimisă direct din cer. Se grăbi și aglomerat peste rațe și începu să-și suge degetele.
Băiatul a sigilat repede situația și a profitat de ea.
- Vedeți, vă place. E singurul tău patru cenți!
Articole similare
-
Și tu ești amuzat de oamenii care spun că vreau un moștenitor! Și să nu moșteni nimic
-
Oamenii de stiinta vor sa creeze o voce pe calculator pe care o place oamenii
Trimiteți-le prietenilor: