Primul bloc include indicatori obiectivi (economici):
- Eficacitate. Conform acestui indicator, se estimează dacă organizația și-a atins obiectivele.
- Performanță. Acest indicator arată dacă obiectivul este atins prin costurile minime ale forței de muncă.
- Productivitate. Acest indicator măsoară cantitatea și calitatea produselor.
- Rentabilitatea. Acesta este un indicator al rentabilității în procesul întregii cifre de afaceri de la achiziționarea de materii prime și echipamente până la vânzarea bunurilor produse.
- Compatibilitate ecologică. Pentru producția modernă este prezentată cerința de aplicare a tehnologiilor nepoluante. Poluarea mediului este unul dintre indicatorii importanți ai ineficienței unei întreprinderi industriale.
- Intensitatea energiei. Orice producție se apropie de ideal dacă se consumă un minim de energie. Prin urmare, indicatorul costurilor de energie consumate în procesul tehnologic indică eficiența întregii producții în general.
- timpul petrecut pentru această activitate;
- manifestarea inițiativei în muncă, cogniție sau comportament social.
2. Satisfacția cu munca. Acesta este un indicator al atitudinii personale a unei persoane față de activitatea sa și a membrilor grupului.
3. Stabilitatea relativă a organizației. În fiecare grup se formează un nucleu de cadre, în jurul căruia se concentrează restul personalului. Indicatorul de stabilitate este legat de indicatorul de fluctuație a personalului. Un anumit nivel al cifrei de afaceri a personalului este un fenomen normal pentru fiecare organizație. În cazul în care grupul pentru o lungă perioadă de timp este absolut stabil, conservat, are un impact negativ asupra dezvoltării sale, relațiilor umane, dezvoltarea de idei noi și așa mai departe. De aceea, noi vorbim despre stabilitatea relativă a organizației, având în vedere importanța și necesitatea pentru unele fluctuației de personal.
4. Armonizarea organizației. Acest indicator caracterizează stabilitatea și puterea interacțiunilor interpersonale. Cu ajutorul lui, starea psihologică a sistemului de interacțiune funcțională a angajaților este evaluată. Armonia oamenilor din cadrul grupului se referă la mecanismele organizatorice și psihologice bine organizate ale activității lor și este o condiție prealabilă pentru coeziunea și compatibilitatea membrilor organizației.
- echilibrul stimularii materiale și morale a forței de muncă (sa dovedit că orientarea exclusiv asupra stimulării materiale a muncii nu conduce la o creștere semnificativă a activității muncitorești a lucrătorilor);
- prezența în organizație a grupului de inițiativă a persoanelor care au prezentat un obiectiv care să reflecte interesele și nevoile angajaților care dovedesc convingător necesitatea inovațiilor pe care le oferă;
- vârsta lucrătorilor (tinerii angajați manifestă o mare activitate socială, iar lucrătorii de vârstă mijlocie se caracterizează printr-o activitate ridicată a forței de muncă).
La rândul său, activitatea de muncă a angajaților se reflectă favorabil în:
- productivitatea și productivitatea muncii;
- gradul de armonie al membrilor colectivului de lucru. Următorii factori afectează satisfacția cu locul de muncă:
- condiții de muncă sanitare și igienice;
- sistemul de organizare a muncii;
- sistemul de stimulente pentru muncă;
- modalități de alegere a profesiei și a locului de muncă;
- metodele de luare a deciziilor care s-au dezvoltat în organizație. Solidaritatea organizației, caracterizată de forța, unitatea, stabilitatea relațiilor interpersonale, afectează:
- nivelul muncii și al activității sociale;
1. Obiectivitate. Caracterizează disponibilitatea organizației de a atinge obiectivele interacțiunii comune. Scopul activității comune exprimă nevoile, interesele, orientările valorice ale membrilor colectivului de muncă, reprezentarea lor ideală a viitorului rezultat, care, la rândul său, determină mijloacele și căile de interacțiune.
Motivele individuale ale activității comune sunt integrate și reprezintă o gamă largă de motive, dintre care distingem:
- motive motivante pentru câștigarea mijloacelor de trai;
- comunicativ - motive de comunicare cu alte persoane;
- meritorie - motive pentru a merita o evaluare pozitivă, laudă, recompensă de la alte persoane;
- colectivist - motive de a colabora cu alte persoane;
- motive de utilitate - dorința de a lucra în beneficiul celorlalți, de a fi util, de a fi indispensabilă și indispensabilă în procesul de activitate comună;
- motivele de realizare - dorința de a atinge obiectivul, de a obține rezultatul muncii comune, dorința de succes, auto-actualizarea.
3. Emoționalitatea. Se manifestă în atitudinea emoțională a oamenilor față de interacțiune, în special în specificitatea relațiilor emoționale și informale din cadrul organizației. Apare atunci când oamenii sunt aproape de oameni în direcția și intensitatea stărilor emoționale. Emoțiile grupului sunt exprimate în moduri similare de a experimenta de către membrii organizației aceleași evenimente, dispoziții similare, relații emoționale (simpatie, antipatie, prietenie etc.). Intensitatea și direcția emoționalității grupului poate avea un efect stimulativ sau copleșitor asupra eficienței acestuia.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: