Ultimul cal al lui Hitler, cultura și stilul de viață în Germania și Europa, dw

În timp ce în Germania se certau despre ce să facă cu sculpturile cailor descoperite de poliție în fața Cancelariei Reich-ului din Hitler, exista și un al treilea trotter făcut pentru Führer.







Ultimul cal al lui Hitler, cultura și stilul de viață în Germania și Europa, dw

Din fereastra biroului său din Cancelaria Reich a lui Berlin, Hitler a admirat sculptura lui dyubimtsa Josef Thorak (Josef Thorak) numit "cai de mers pe jos". Animalele de bronz, cu toată aparența lor nenormetată, au personificat inevitabilitatea cuceririi lumii. Führer credea că propaganda monumentală a lui Torak completează perfect arhitectura lui Albert Speer. Torak a felicitat de asemenea pe Fuhrer și la prezentat personal cu cai din atelierul său, pregătindu-și aurul. Cel de-al treilea cal nemăiprat a rămas în același timp la atelierul "sculptorului de importanță națională" din Baldama, lângă München.

Ultimul cal al lui Hitler, cultura și stilul de viață în Germania și Europa, dw






Unul dintre "caii de mers pe jos" în fața Cancelariei Reich-ului

În ciuda originii unui "grajd de sculptură", soarta celor trei cai de bronz sa dezvoltat în moduri diferite. Primele două (cele care au ajuns la Berlin) după sfârșitul celui de-al doilea război mondial s-au dovedit a fi în zona de ocupație sovietică și au fost instalate pe terenul sportiv al orașului militar sovietic din Eberswalde. Timp de patru decenii, ei au inspirat soldații sovietici care slujeau în RDG pentru realizări sportive sporite, până în 1989 au dispărut necunoscuți, ca și în zona de desfășurare a Grupului de Forțe de Vest.

Ultimul cal al lui Hitler, cultura și stilul de viață în Germania și Europa, dw

Josef Torak modelează bustul lui Joseph Goebbels

Calul nu se rostogoli

"Descoperirea" celui de-al treilea cal și hype-ul care a urmat au fost declanșate de o investigație jurnalistică a ziarului Süddeutsche Zeitung. Publicarea într-una dintre cele mai mari publicații germane a fost dedicată nu atît sculpturii insuportabile a lui Torak, cît și întrebării fundamentale: cum să tratăm moștenirea artistică a național-socialismului? În special, la acele lucrări care nu sunt direct legate de ideologia și simbolismul nazist?







Trimiteți-le prietenilor: