Citiți cartea vizitatorul de noapte, autorul site-ului liz online, pagina 1

Ceva la trezit pe Dora. Ea ascultă sunetele familiare ale vieții satului de noapte, încercând să înțeleagă ce era.

După zgomotul din Londra, tăcerea aproape a speriat. Mai ales în prima noapte, când era singură în cabana lui Richard și Poppy.







Dora a stat o lungă perioadă de timp ascultând drumul de ploaie de pe acoperiș. În cele din urmă, a alunecat din pat și sa dus la fereastră, inspirând proaspăt răcirea aerului de noapte. Fulgerul a strălucit în depărtare, urmat de un val de tunet. Un tremur trecu prin corpul lui Dora și închise fereastra. Era clar că fusese trezită de tunet.

Este puțin probabil că acum voi reuși să adorm. Ea a aruncat un șal, a împins zăvorul pe ușă și a ieșit la aterizare. Mai întâi trebuie să ai ceai și apoi ...

Apoi a auzit din nou un sunet ciudat și și-a dat seama că nu-i trezise tunetul. Sunetul era ca o tuse strâmbă, dureroasă și subțire. Deci, un copil bolnav poate tuse. Și era foarte aproape, în casă.

Dar aceasta este o prostie! Cabana este dotată cu un sistem de siguranță fiabil. Richard, soțul sorei ei, a sunat după ce un tramp a urcat în casa lor.

Se aplecă peste balustradă și ascultă. Nimic nu este audibil. Tăcerea a fost astfel încât, involuntar, a devenit înfiorător.

A auzit această tuse ciudată? Dora a coborât cu un pas. Ea a făcut un alt pas. Dar, apoi, zgomotul tunetului îneacă toate sunetele. Un zgomot mic, ciudat era groaznic. De pe dealuri spre vale un vânt izbucni și Dora, care nu se gândea niciodată la nimic, se repezi pe scări, caută adăpost în camera de zi. Dar chiar înainte ca ea să ajungă la comutator, o lumină fulgeră aprinse copilul, o fetiță care stătea în mijlocul camerei. Dora sa gândit brusc că a văzut o fantomă.

Dar copilul a tresat din nou.

Fata tremura sub stratul subțire, care era înfășurat. Parul întunecat neadulat a căzut pe fața ei gălbui și bolnave. Nu erau pantofi pe picioarele mici. Copilul arăta creatura cea mai nefericită pe care o văzuse vreodată Dore.

Pentru o clipă, femeia a crescut la podea, fără să știe ce să facă. Nu era speriată. Dar apariția ciudată a unui copil și mai bizar, în mijlocul nopții, în camera de zi a oricui va fi confuz. Ochii fetei păreau disproporționat de mari pe fața ei subțire. Se uită la Dora. Era ceva anormal în privirea și liniștea ei.

Fără a se mișca liniștit pe covor, Dora a venit, a îmbrățișat copilul și a apăsat-o la ea, încercând să o încălzească. Ochii fetei s-au lărgit în groază și a încercat să scape, dar Dora a început să șoptească cuvintele ei delicioase, liniștitoare.

- E în regulă, draga mea, șopti ea. "Nu ai de ce să te temi".

Fata se liniștea ușor, tremurând ușor, în timp ce Dora aruncă înapoi o încuietoare de păr întunecat și îi atinse fruntea. Pielea era uscată și fierbinte. Pe o față palidă, a apărut o febră.

Oricine era, un lucru este clar: trebuie să stea în pat și are nevoie urgent de un doctor.







- Cum te numești, pisoi? Întrebă Dora încet, hotărând să lase restul întrebărilor o vreme.

Dar fata, brusc, plânse sau suspinându-se, atârna pe umăr. Dora a scos-o înmuiată prin haina ei și o înfășura în șal. De ce, pentru numele lui Dumnezeu ...

Întrebarea rămase neliniștită, zgomotul din sufragerie sună brusc în spatele ușii camerei de zi. Se pare că copilul nu a venit singur. Instantaneu se fierbe cu indignare, Dora a decis să facă schimb câteva cuvinte cu omul care a tras cu un copil bolnav, merge la pescuit de noapte, chiar dacă acesta este cel mai periculos criminal din lume. Deschise ușa și aprinse lumina.

"Ce ..." Atentatul se întoarse de la dulapul unde sapa. În mână avea o lanternă. Bărbatul și-a ridicat mâna, închizându-și ochii de o lumină puternică de lumină puternică și o văzu pe Dora. - Cine dracu ești tu?

Dora era uluită. Străinul era un cap mai înalt decât ea și părea că a dormit sub gard timp de o săptămână. Dora se îndreptă direct spre el.

"De cine este interesat diavolul?"

Omul, evident, a fost surprins de un astfel de atac neașteptat. El și-a coborât mâna, care și-a acoperit ochii și a zâmbit.

"Iartă-mă". Nu am vrut să strig la tine, dar m-ai surprins.

Te-am luat prin surprindere? Dora se uită la tâlhar în ochi, o clipă, uimită de nervii puternici. - Cum ai ajuns aici?

- Am spart blocarea, răspunse omul fără urmă de emoție. Se uită la Dora cu curiozitate evidentă, deloc jenată de mărturisirea lui. "Am crezut că casa e goală."

El a recunoscut acest lucru fără nici o rușine sau regret. Un hoț obișnuit în locul lui nu va vorbi niciodată, dar a încercat să-i scoată picioarele cât mai curând posibil.

"Ei bine, vedeți, casa nu este goală. Locuiesc aici, domnule ", a spus Dora ferm, renunțând la faptul că sora ei era plecată. Poppy și soțul ei, Richard, au invitat-o ​​să stea în cabană până au dispărut. - Și nu voi lua oaspeții. Asa ca mai bine te pregatesti si pleaca.

"Voi pleca când voi fi gata ..." a început el.

"Spuneți poliției același lucru." Vor fi aici într-un minut. - Dora și-a ridicat vocea, iar fata a publicat acea tuse foarte subțire și dureroasă care a trezit-o pe Dora. Se aplecă spre ea, mișind ușor părul. "Și oricum, ce faceți aici noaptea, cu un copil bolnav?" Întrebă Dora indignat, când fata era liniștită. - Ar trebui să fie în pat.

"A fost acolo pe care o voi pune, de îndată ce am încălzit laptele", a spus omul obosit. - Nu m-am așteptat pe nimeni aici să se întâlnească.

- Într-adevăr? Presupun că ați plănuit să se stabilească aici?

- S-au stabilit? Bineînțeles că nu. O umbră trecu peste fața bărbatului. Era clar că era epuizat și epuizat. "Dar Richard nu s-ar supăra dacă am trăit aici câteva zile".

- Richard? - Dora și-a ridicat sprâncenele când vizitatorul de noapte a menționat numele ginerelui ei.

- Richard Mariott, explică străinul. - Proprietarul casei.

"Știu foarte bine cine este Richard Mariott." Sper că mă vei ierta dacă îmi voi permite să mă îndoiesc de reacția la aspectul tău? Sa întâmplat așa că știu cum se referă la hacking și pătrunderea vagabondilor în casa lui.

Se pare că amuzat pe bărbat.

- Numai dacă nu mi-a spus cum să ajung aici.

John Gennon, și anume numele tânărului, se uită atent la femeia care la întâlnit atât de neprietenoasă. Haina de noapte o îmbrăcase astfel încât să se îngrijească de gânduri nesănătoase. Șalul care îi acoperea farmecul era aruncat la Sophie. Ei bine, femeile au slăbiciunile lor. "Și văd deja unul," a decis el, "care poate fi transformat în favoarea mea."

Cu pas înainte, Gennon a spus:

"O să-l iau pe Sophie" și a văzut o clipă de neliniște în ochii cenușii ai lui Dora.

- Ne-ați cerut să plecăm. - Gennon și-a întins mâinile la fată, dar Dora sa retras, apăsând-o în piept.

- Unde? Unde vei merge? Ea a întrebat, fără a ascunde neliniștea.

Gennon ridică din umeri.

- Poate vom găsi vreo șopron sau hambar. Am fost deja îngrijorați deja de tine.

Toate drepturile rezervate Booksonline.com.ua







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: