Citiți de asemenea
poveste „Shinel.Pomogite te rog, te rog, mâine nuzhno.Srochno Urgent !! Te rog, cu toate că modul în care poți decât cum mă ajuți la dvoyki.Ya tine și de a ajuta la orice intrebare răspunsul: - .. *
1) În stepele nisipoase ale țării arabe
Trei palme mandri au crescut.
Izvorul dintre ele din pământ este stearpă,
Zhurcha, a rupt prin valul rece,
Stocate, sub baldachinul de foi verzi,
De la raze ultraviolete și nisipuri zburătoare.
Și mulți ani au trecut în liniște;
Dar cel rătăcitor este obosit de un teren străin
Flambarea sanului la umezeala elevului
Încă nu sa aplecat sub tufișul verde,
Și au început să se usuce din razele sufletești
Frunze de lux și flux sonor.
Și trei palmieri au început să murmure împotriva zeului:
"Ne-am născut să dispărum aici?
Fără a beneficia în deșert, am crescut și am înflorit,
Râurile unui vârtej de vânt și căldura palmiței,
Nimeni nu este de susținere, nu de ochi bucuroși.
Drepturile voastre nu sunt corecte, cer, judecată sfântă! "
Și numai ei au tăcut - la distanță albastru
Coloana a fost de aur,
Sunetele nereușite au fost auzite de clopot,
Covoare vopsite acoperite cutii,
Și a mers, fluturând, ca o navetă de mare,
O cămilă în spatele unei cămilă, care suflă nisip.
Tocmai, atârnând între cocoșii puternici
Paturi modelate ale corturilor de marș;
Mâinile lor întunecate se ridicau uneori,
Și ochii negri izbucni de acolo.
Și, stagnat la înclinarea arcului,
Arabul ardea un cal negru.
Și calul a urcat uneori,
Și a sărit ca un leopard, lovit de o săgeată;
Și hainele albe sunt pliuri frumoase
Pe umerii Farisului, se învârteau în tulburare;
Și țipând și fluierând de-a lungul nisipului,
El a aruncat și a prins o suliță într-un galop.
Aici vine palmele, zgomotul, caravana:
În umbra veseliei lor se întinde tabăra.
Posturile de sunet au turnat apă,
Și, cu mândrie dând din cap,
Bine ați venit palmieri de oaspeți neașteptate,
Și, cu generozitate, sunt bătuți de un pârâu.
Dar doar acel amurg a căzut la pământ,
Pe rădăcinile unui topor elastic,
Și animalele din secole au murit fără viață!
Hainele lor au fost rupte de copii mici,
Corpurile lor au fost tăiate după aceea,
Și au ars lent până dimineața cu focul lor.
Când ceata a zburat spre vest,
Caravana își făcea drumul propriu;
Și apoi trist pe pământul steril
Numai cenușa era gri și rece;
Și soarele rămâne uscat ars,
Și vântul le-a aruncat în groapă.
Și acum totul este sălbatic și gol în jur -
Nu șoapta frunzele cu o cheie de zgomot:
Este zadarnic ca profetul să întrebe despre umbra -
Singura lui nisip strălucitoare îi aduce
Da kite crested, steppe nesociabil,
Extrageri și chinuri peste el.
Fruntea de stejar sa desprins de copac
Și a zburat la stepa, condus de o furtună crudă;
Sufla și dispărea din frig, căldură și durere
Și, în cele din urmă, a ajuns în Marea Neagră.
Marea Neagră a planetei este tânără;
Vântul șoaptă cu el, mângâind ramurile verzi;
Ramurile păsărilor paradisului veritabil;
Cântau cântece despre gloria fetelor de mare-împărat.
Și rătăcitorul sa așezat la rădăcina copacului;
A adăpostit o vreme cu o adâncime lungă,
Și așa spune el: "Sunt o frunză de stejar sărac,
Până când am maturizat și am crescut în tatăl meu aspră.
Singur și fără vreun scop în lumina pe care o purtam mult timp,
Am uscat fără o umbră, am uscat fără somn și odihnă.
Acceptați străinul dintre frunzele smaraldei sale,
Cunosc o mulțime de povești despre înțelepți și minunați.
"De ce te vreau?" Răspunde tânărului avion "
Ești praf și galben - și noile mele nu sunt proaspete.
Ați văzut multe - de ce să vă spun povestiri?
Urechile mele au fost epuizate de mult timp și păsările de paradis.
Mergeți înainte; Despre rătăcitor! Nu te cunosc!
Sunt iubit de soare, înflorit și strălucind;
Pe cer, am răspândit ramuri aici în aer liber,
Și rădăcinile mele spală marea rece "
Ajutați la scrierea unei concluzii
Întinse în jur;
Din nou parfum de primăvară
Ea și-a fluturat aripile.
Trimiteți-le prietenilor: