Da, am spus: "Pleacă,
Dar de ce nu ai stat?
I-am spus: "Adio, nu așteptați,
Dar cum te-ai despartit de mine?
Cuvintele mele sunt contrare
Lacrimile îmi umpleau ochii.
De ce ai avut încredere în cuvinte?
De ce nu ai încredere în ochii tăi?
M-am îndrăgostit - nu l-am legat,
inima este rece - nu mănâncă,
a plecat - nu sa oprit,
dar am uitat - nu mi-am amintit!
Ce apelați?
Nu pot veni!
Sunt de partea cealaltă ...
Când ar fi iubirea mea
Slăbită ca o lumânare și mică,
Nu puteai pleca nicăieri
Toată lumina țărmului ei
Și în continuare de mulți ani
Tremurând: lumina este pe cale să iasă!
Dar nu este o lumânare,
Ea, ca soarele, este fierbinte,
Și de asta, probabil, voi
Nu știți frica de întuneric,
Pleci pentru o perioadă de orice
Dragoste, ca soarele, deasupra ta!
Nu mi-am asumat judecata în gândurile mele,
Speranțele nu erau flatate, nu
Îmi place așa de nedrept, am fost atât de neclintit,
Ca marea, soarele, lumina lunii.
Și în zadar în casa ta, gelos,
Ei jură ca un dezastru persistent:
Nu-ți fie frică! În fereastra pentru tine nu mă uit,
Nici nu voi trece.
Nu! Nu vreau să te văd!
Dacă ochii încep să privească
Îmi voi scăpa pleoapele întunecate.
Și limba mea îți va suna
Îmi voi mușca dinții:
"Taci, nu șoaptă, nebună!"
Ei bine, dacă plânsul inimii?
Dacă inima începe să vă sune,
Cum pot inima limba mea,
Cum pot să-mi liniștesc inima?
Vii așa cum îți place, nu voi interveni!
Mă arunc în foc cu mișcarea mâinii
Fructe ferocitate, cântece gramada,
Deși, ca și copii, sunt aproape de mine.
Vii așa cum vrei tu, nu voi interveni!
Ce melodii? Spațiul lor deschis pentru inimă este mic,
Sufletul este mai generos, sufletul este mai bogat decât cântecele!
Și dacă mă întâlnești cu altul,
Dacă nu te-ai uitat, îți voi opri drumul,
La umbra durerilor sau alarmei
Nu mi-am făcut ca fața să pară neașteptată.
Vii așa cum îți place, nu voi interveni!
Îmi voi conduce umărul cu aroganță, cu mândrie,
Pot să suport,
Nu te voi suna.
Oh, dacă oamenii știau cât de amar eram!
Dar nimeni nu ar trebui să știe asta!
Nu renunță la genele sale din jenă,
Mă aflu printre fețe străine necunoscute ...
Lasă totul în piept să ardă și să fumeze
Numai dacă fumul nu a trecut de sub genelor!
Am plecat ... Dar știu din toată inima mea
Nu putem scăpa unul de celălalt.
Știu, sunt întotdeauna cu tine,
Voi bloca tot drumul!
Eu sunt casa ta, eu sunt calea ta,
Mergi cu imaginea mea,
Sunt atât de multe în tine,
Că nu există loc pentru alții.
Și câte ochi de sex feminin nu s-au întâlnit
Ochii mei vor vedea în ei.
Eu sunt pentru voi singur în lume,
Și apoi nu pot fi alții.
Și oricine ați auzit vocea voastră -
Mă auziți singură în ele.
... Te voi atinge cu ramurile grădinii,
Mă uit la ochi la miezul nopții.
... Când vă întoarceți acasă târziu,
Mă vei aminti din nou.
Voi deveni fum de țigară,
Voi deveni stele în fereastră,
Prin orice kilometru
Voi ajunge la inimă în inima mea.
Eu conduc în fereastră cu un vânt blând,
Taci, o să intru în furtună.
Iubiți-vă curajul!
După ce v-ați aruncat în casa voastră, în lumea voastră, în viața voastră,
Mi-am amestecat toate hârtiile,
Toată viața mea mă voi amesteca, poate ...
Nu îndrăzni să mă uiți
Dragostea este o mare dragoste,
Dar eu - cu tine și cu tine - cu celălalt.
Sunt cântate cu foc mare,
dar eu sunt și tu ești diferit.
Așteptați cuvintele, aștept cuvintele,
Sunt de la tine, de la cealaltă.
Imaginea ta văd în delir,
esti raving un alt mod.
Și ce poți să faci o dată
însăși soarta nu ne milă.
Ce ar trebui să ne păstrăm? Trăim prin iubire,
deși ești diferit, eu ...
1945!
SILVA KAPUTIKYAN
Apropo, am trecut prin ...
Oh, trecut, am trecut!
A rămas cu tine.
Dragă, dragă, am citit-o.
Bucuria ei, oboseala ta.
Ea este atât de regal ușor,
Atât de puternic guvernează soarta.
Am mers pe jos, dar departe
Te-am dus cu mine!
Te-am luat pe toate odată -
Cu un impuls, o voce și o privire,
Ca să rămâi orb și prost
Pentru femeia care stătea lângă ea.
Am mers mult timp, până ai devenit
Cum ai fost cu mine,
Și pădurile cristalului soarelui
Verdele ecou amuzant.
Acolo păsările ne-au făcut semn
La poală, într-o mie de culori,
Și întunericul ochilor verzi lungi
Am fost cositi pe ramuri lipicioase.
Picioarele, călcate ușor,
Iarba se rostogoli pe drum,
Și tot ce a rămas a fost departe,
Ce melodie ucide.
Avea numai lumină și două aripi,
Și lacrimi care au eliminat oboseala ...
... Oh, trecut, am trecut,
Ea a rămas cu tine!
SILVA KAPUTIKYAN
GAP
Stiu, stiu ca este frumoasa,
Că ochii sunt mai întunecați decât stelele ...
Pleacă. Din pauza noastră
Zidurile se vor prăbuși ... Chiar și înainte de a fi prea târziu!
Nu te uita în ochii mei încrezător.
Aceste lacrimi sunt prostii, și care este folosirea lor în ele!
Nu plânge, dar fericirea a fost scurtă.
Plângeți să nu plângeți, ci să vă întristați mult timp.
Du-te repede. Ușile sunt deschise.
Nu mă urmați într-o stare de melancolie.
Inima nu se obisnuieste cu pierderea,
Kohl e legat de tine cu o funie.
Du-te și bucla involuntară
Strânse, ca și cum ne apropiem!
Mă doare. Înțelegi? Mă doare.
Vino! Du-te repede! Pleacă!
/ Tradus de M. Petrovykh /
Pentru a vă ridica pe un piedestal,
Pentru a vă menține pe un piedestal,
Că aripile vulturului străluceau,
Eagle gaze contemplative a dat, -
Pentru aceasta, mi-am dat întregul suflet.
Am crezut în tine, așa cum cred copiii.
Pentru toate faptele tale rele
Înainte de mine nu erai responsabil.
Închis ochii, m-am uitat la tine,
Pentru a vedea doar modul în care am vrut,
A fost înșelată, ficțiune fabuloasă.
Unde a mers orbirea?
Te-ai prăbușit de pe piedestal și imediat
Am văzut-o, dar cât de greu să recunosc:
Cu toată inima, am plătit pentru un diamant,
Și sa dovedit a fi un pahar simplu ...
/ Tradus de M. Petrovykh /
Tu erai iubirea mea, lumina secretă a trecutului.
Dacă inima cuiva este bună, e din nou, din nou.
Să ne despărțim, și nu știu despre tine.
Lasă un altul să mă captiveze din nou, din nou tu.
Să nu vă admir, nu vă spun,
Oricine ar fi chinuit inima este din nou, din nou voi.
Nu mi-a fost ușor să iubesc altul.
Nu te-a eclipsat - e din nou, din nou tu.
Te-ai absorbit în viața mea, ca într-o ploaie uscată,
Dacă grădina mea este plină de forță - aceasta este din nou, din nou voi!
/ Tradus de M. Petrovykh /
Nu aștepta niște scrisori de la mine.
Este greu pentru mine să trăiesc în scrisori în scrisorile mele.
Incendiu, furios în piept,
Se estompează, ca și cum ar fi alții
Ca și cum cineva pentru mine
Le-a scris, evitând confesiunile.
Mi-e rușine de foc,
Mi-e rușine de suferința pe care am vorbit-o.
Dar misterul, dar magia -
Poezia nu este un obstacol în calea lui:
În el, ascuns de unul,
Sună deschisă întregii lumi.
/ Tradus de M. Petrovykh /
SILVA KAPUTIKYAN
ZIUA DE ZI
Îmi amintesc din nou pe cei rămași de durere,
Și cei care, de la o vârstă fragedă în inimile lor, au rămas dragi,
Și voi, care a apărut pentru un moment, pecetluit pentru totdeauna,
Ceea ce pentru mine ca un tunete de primavara peste un râu liniștit a rămas,
Iar tine, trecând peste asta, tu, care te-ai retras din imprudență
Numai iluminați de lumina ochilor și ca și cum lumina binelui a rămas,
Și tu, care m-ai văzut, fără să văd și să nu observ,
Și în profunzimea sufletului meu, ca un secret, au rămas,
Și chiar tu, că am jurat că dragostea și jurămintele s-au schimbat.
Tu, că m-ai lăsat, a rămas surd la dejecția mea;
Sufletul meu plin de bunătate, în tăcerea de noapte, binecuvântează
Tot ce a fost amintit pentru totdeauna și în cântec a rămas cel puțin o linie ...
/ Tradus de M. Petrovykh /
SILVA KAPUTIKYAN
Cântecul pieselor
Soarta mi-a dat tot ce-mi doream,
Și nu mi-a dat o dragoste fericită,
Ca să nu mă răcorez, ca să ardă,
Era neliniștit etern
Să mă facă apusuri de soare și răsărituri
Anxietatea a ars,
Așa că vocile speranțelor mele sunt nesănătoase
Bell a sunat la distanță
Pentru a înțelege că vântul vine,
Ce spun copacii și furtună,
Pentru a chinui și a plânge, ca și Werther,
Iar melodiile triste știau vocile
Pentru a lua totul din lume și a nu-ți fie frică,
Comorile sufletului să-l poarte,
Pentru a fi generos și bogăția mea,
Să dăm totul și, prin urmare, să o găsim.
Ca să nu fiu surd în necazul altcuiva
Și putea afla în timp ce trăia,
Râsete nedorite și confuzie,
Și auziți cuvintele ascunse
Așa că toți cei care mi-au risipit în lume,
Nevăzători, surori rebeli
Luminile inimilor, la care nici un cont,
În versurile mele s-au îmbinat într-un singur foc ...
Și în cartea din cărțile mele din țara mea,
De secole,
Emoția și suspinurile unei femei
O altă pagină se stabilește.
/ Tradus de B. Okudzhava /
SILVA KAPUTIKYAN
PE PERRON
Vagoanele se răsuci și în fereastră
Un zâmbet trist a strălucit
Trenul a plecat. Și, ca într-un vis,
Mi-am întins mâinile spre el.
Respirația a murit în zbor,
Vocea sa înecat într-o lovitură cu roți
Numai sa grăbit în gol
Șinele sunt ca niște mâini întinse.
SILVA KAPUTIKYAN
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: