CPU pentru overclocking, placă video, memorie

Setări BIOS recomandate

• dezactivați opțiunile "Spread Spectrum";
• Dezactivați toate opțiunile de optimizare a vitezei ventilatorului (ventilator inteligent);
• setați frecvența PCI Express la 100 MHz.

Setările chipsetului P965 pentru procesoarele Intel

Tehnologia Intelligent SpeedStep (EIST) și Stația de intensitate îmbunătățită C1E controlează frecvența și tensiunea procesorului în funcție de sarcină, astfel încât să le dezactivați, trebuie să le dezactivați. Este logic să dezactivați alte funcții neutilizate, cum ar fi tehnologia de virtualizare. În general, dacă nu știți care este funcția, atunci este puțin probabil să o utilizați.

La overclockarea procesorului, puntea de nord a chipsetului (MCH) accelerează și crește tensiunea la 1.55 V pentru a îmbunătăți stabilitatea plăcii de bază. Tensiunea rămasă a chipsetului și a autobuzelor nu este necesară atingerii, însă alegerea valorilor "medii" poate oferi avantaje cu risc minim.

Modul cu două canale permite o pereche de module DDR2 la 533 MHz (DDR) pentru a furniza aceeași lățime de bandă ca Intel FSB1066. Salvarea unui divizor de memorie de 1: 1 față de frecvența FSB va oferi performanțe decente, dacă nu va depăși limitele de overclockare ale procesorului sau ale memoriei.

Pentru procesoarele Celeron D cu frecvență FSB533, puteți reduce frecvența de memorie DDR2-533 la 266 MHz (DDR) fără pierderi semnificative de performanță. Dublarea magistralei FSB la FSB1066 (deși acest lucru nu este posibil) va permite memoriei să funcționeze din nou la frecvența nominală.

Pentru procesoarele Core 2 Duo care rulează pe FSB1066, memoria DDR2-800 este redusă cel mai bine la 533 MHz (DDR) fără pierderi semnificative de performanță. Apoi, creșterea FSB la FSB1600 (o sarcină dificilă) va permite memoriei să funcționeze din nou la frecvența nominală.

Folosind recomandările pentru procesor și memorie tensiunile, prezentate mai sus, Celeron D 331 poate fi ușor transferat la un bus de sistem de 150 MHz (FSB600) și E6300 Core 2 Duo - bus 333 MHz (FSB1333). După testul de stabilitate poate crește din nou treptat frecvența FSB (de exemplu, în trepte de 8 MHz) și testul până când începe sistemul de „închis“ sau nu, după care poate fi rulat înapoi în incremente mai mici (de exemplu, 4 MHz). Ca rezultat, veți găsi pragul la care sistemul va funcționa 100% stabil.

Setările chipset-ului Nvidia pentru procesoarele AMD

AMD utilizează tehnologia Cool'n'Quiet pentru a regla frecvența și tensiunea procesorului în funcție de sarcină. Acesta va trebui să fie oprit înainte de overclocking, deoarece cu siguranță va fi incompatibil cu setările de frecvență manuală.

Chipset-urile nForce 4 Ultra și nForce 570 SLI pot fi de obicei overclockate dincolo de capabilitățile multor procesoare AMD, chiar fără a crește tensiunea chipset-urilor. Dar cresterea tensiunilor SPP, MCP si HTT cu 0.10 V peste valorile nominale ne va permite sa stoarcem cateva megahertzuri suplimentare fara o crestere speciala a disiparii de caldura. Cu toate acestea, la început este mai bine să se determine frecvența maximă a procesorului la tensiunea nominală a chipset-ului.

Canalul HyperTransport este foarte sensibil la schimbarea frecvențelor ceasului. Dacă nu doriți din cauza sistemului de canal HyperTransport deveni instabil, este mai bine pentru a reduce multiplicatorul HT la 4x crește la frecvențe de bază peste 225 MHz și până la 3x, în cazul în care frecvența de bază HT peste 250 MHz.

Reducerea frecvenței de memorie la un nivel minim vă permite adesea să overclocați procesorul bine. De exemplu, reducerea frecvenței DDR2-800 la 533 MHz (DDR) și overclockarea procesorului cu 50% va permite memoriei să funcționeze din nou în modul normal.

Dacă setați tensiuni mai mari, valoarea recomandată Sempron 2800+ poate fi ușor dispersa la 2,00 GHz la o frecvență de 250 MHz și HT Athlon 64 X2 4200+ ar trebui să înceapă de la 2,53 GHz, la o frecvență de 230 MHz HT. După testele de stabilitate, puteți să ridicați treptat frecvența HT (în trepte de 4 MHz) și să efectuați teste de stabilitate, determinând pragul maxim. După ce o depășește, puteți reduce frecvența HT cu un pas mic (aproximativ 2 MHz) până când sistemul din nou, nu va funcționa în mod consecvent.

Memorie latenta

Creșterea latenței de memorie mai mare decât cea din fabrică asigură o funcționare stabilă la frecvențe mai mari. Când căutați frecvența optimă a procesorului, întârzierile principale (tCAS-tRCP-tRP-tRAS) ar trebui să fie setate la 5-5-5-15.

Reducerea întârzierilor crește performanța, astfel încât atunci când găsiți frecvența de prag a procesorului, puteți începe să căutați o latență minimă. Principiul este simplu: reduceți una dintre întârzierile pe ciclu și efectuați teste de stabilitate. Dacă sistemul funcționează stabil, puteți continua să scădeți. Repetați această procedură pentru fiecare întârziere, până când determinați nivelul minim. Uneori, atunci când testați astfel, trebuie să resetați BIOS-ul, deci scrieți setările pe care le utilizați pe hârtie, astfel încât să nu începeți din nou.

Există și alte întârzieri în memorie, cum ar fi tRRD, tRC, tWR, tWTR și tREF, dar este mai bine ca majoritatea utilizatorilor să-i lase în modul automat.

Concluzia? Da, tocmai am început!

În două părți ale ghidului THG de overclocking, am revizuit principiile generale și câteva detalii. Acum este momentul să accelerați în practică. În a treia parte a manualului vom examina un exemplu concret de overclockare și dificultățile pe care trebuia să le depășim.

• "Ghidul de overclockare THG Partea I";
• "Am ales placa de bază pe Intel P965 pentru Core 2 Duo: teste de șapte modele";
• "Overclockarea Core 2 Duo E6400 la 3.33 GHz: preț frumos, viteză mare";
• "Configurarea BIOS: Manual";
• "Overclockarea Core 2 Duo E6300: ieftin și furios!";

Trimiteți-le prietenilor: