Unul dintre cei mai importanți indicatori ai statisticilor privind consumul populației și nivelul general de viață este bugetul minim de subzistență.
Minimul de subzistență este un set minim de produse alimentare și produse și servicii nealimentare, ale căror costuri sunt definite ca o parte fixă din costul unui set minim de produse alimentare, necesare pentru a menține sănătatea umană și a asigura mijloacele de existență ale acesteia.
Bugetul minimului de subzistență este valoarea minimului de subzistență, precum și plățile și contribuțiile obligatorii [1].
Există următoarele abordări privind definirea și măsurarea BPM:
Prin abordarea absolută, minimul de subzistență este calculat ca o evaluare a nevoilor de bază, care sunt stabilite prin metoda de reglementare cu ajutorul standardelor de consum dezvoltate științific.
Cu o abordare relativă, BAP este determinată de o metodă statistică bazată pe consumul real al gospodăriilor cu venituri reduse.
Cu o abordare subiectivă, nivelul veniturilor scăzute se găsește prin opinia publică.
BPM include produse și servicii alimentare și nealimentare. Produsele nealimentare includ bunuri individuale (îmbrăcăminte, încălțăminte, articole scolare scolare pentru copii) si uz casnic (lenjerie de pat, esentiale, salubritate si medicamente, bunuri pentru scopuri culturale si casnice). Setul minim de servicii cu plată include servicii de locuințe și servicii comunale, transport și alte tipuri de servicii. Seturile minime de produse și servicii nealimentare sunt diferențiate în funcție de trei zone naturale și climatice cu un climat rece și puternic continental; moderată; cald.
Bugeturile pentru consumatori (în special cele minime) sunt utilizate pe scară largă în străinătate. În Statele Unite, un loc special în bugetele de consum este bugetul Geller, care caracterizează "standardul de trai", pe baza unui set de bunuri și servicii pe care opinia publică le consideră în prezent necesară pentru o viață sănătoasă și confortabilă. Prin urmare, mărimea acestui buget depășește în mod semnificativ nivelul mediu de consum al țării [2].
Formarea BPM se realizează prin metode normative, statistice sau combinate.
Bugetul de reglementare este stabilit pe baza normelor privind consumul anumitor bunuri și servicii (normele coșului de consum) și a costului real al acestora. În funcție de tipul de buget dezvoltat, standardele pot fi minime sau raționale.
Bugetul statistic este stabilit la nivelul veniturilor, care este de fapt disponibil pentru anumite segmente ale populației țării. Astfel, pentru bugetul minimului de subzistență, sunt luate în considerare veniturile a 10-20% dintre cei mai săraci cetățeni ai țării. Baza pentru stabilirea bugetelor elitiste pentru consumatori poate fi veniturile oamenilor bogați și bogați.
Metoda combinată (normativ-statistică) constă în faptul că cheltuielile pentru alimente sunt stabilite conform normelor de consum, iar restul prin mijloace statistice.
În prezent, principalele funcții ale minimului de subzistență sunt: o modificare a prețurilor pentru bunurile necesare; criteriul sărăciei; criteriu de diviziune stratificată a societății. Nivelul de subzistență este, de asemenea, destul de bine utilizat și pentru caracterizarea puterii de cumpărare a venitului monetar al populației [3].
Unul dintre conceptele cheie legate de BEP este definirea "nivelului de trai".
Există un nivel superior al nevoilor care este mobilizat din punct de vedere istoric, deoarece depinde de cunoaștere, de nivelul culturii și este oarecum condiționat de dezvoltarea producției, științei și tehnologiei.
În același timp, există un nivel mai scăzut al nevoilor necesare, care pot fi stabilite la minimum de mijloace de subzistență care să asigure activitatea de viață a unei persoane în condiții istorice specifice.
Un set de bunuri și servicii de consum care asigură satisfacerea nevoilor umane se numește bugetul de consum. În funcție de compoziția nevoilor și a standardelor de consum, se disting bugetele optime, raționale și minime ale consumatorilor.
Bugetul minim pentru consumatori este înțeleasă ca valoarea costului cheltuielilor pentru achiziționarea de bunuri, a căror structură și nivel de consum este necesară pentru reproducerea completă a muncii necalificate.
Un buget rațional pentru consumatori este determinat pe baza unor astfel de norme de consum a diferitelor beneficii pe care societatea le recunoaște ca fiind rezonabile, având în vedere nivelul de dezvoltare economică realizat într-o anumită țară.
Bugetul optim pentru consumatori presupune o astfel de compoziție a bunurilor și a unor astfel de norme ale consumului lor posibil în legătură cu nivelul atins de dezvoltarea științei și tehnologiei în societatea mondială.
Pentru țările ale căror economii sunt în declin sau pur și simplu nu sunt dezvoltate, bugetul minim pentru consumator este bugetul rațional pentru consumatori.
Bugetul rațional nu reflectă nivelul actual, ci un nivel promițător de satisfacere a nevoilor sociale.
Bugeturile pentru consumatori sunt calculate în medie pe familie sau pe cap de locuitor. În plus, bugetele minime pentru consumatori sunt elaborate pentru un pensionar și un pensionar, un student și un student, bărbați și femei de vârstă activă și băieți și fete în diferite grupe de vârstă.
Structura materialului natural al bugetelor de consum este formată pe baza sistemului de coșuri de consum.
Coșul de consum este un set de bunuri și servicii fundamentate științific care satisfac anumite nevoi funcționale ale unei persoane. Bunurile de consum care alcătuiesc coșul de consum al bugetelor se încadrează în trei grupe principale:
articole de unică folosință, a căror perioadă de utilizare este limitată la un an (produse alimentare, îmbrăcăminte, încălțăminte etc.);
bunuri de folosință îndelungată consumate de mai mulți ani (bunuri de uz cultural și casnic, mobilier etc.);
a căror producție și consum are loc simultan (consumul de căldură, energie electrică etc.) [4].
În consecință, cel mai important parametru care caracterizează nivelul de trai este nivelul venitului populației, corelat cu nivelul prețurilor pentru bunurile și serviciile de consum și cu standardele de consum determinate de societate. Cu cât raportul este mai ridicat, cu atât mai mare este posibilitatea creșterii gradului de satisfacere a nevoilor și satisfacția mai mare (completă) a nevoilor omului în procesul de consum, cu atât mai important este dezvoltarea sa ca element principal al forțelor de producție [B].
Pentru calcularea BPM, conceptul este utilizat ca coș de consum.
Coșul de consum reprezintă setul minim de produse alimentare, produse nealimentare și servicii necesare pentru menținerea sănătății umane și asigurarea mijloacelor sale de trai.
acest lucru este calculat de costul vieții. Fiecare țară la nivel propriu calculează setul optim de bunuri și servicii. Coșurile de consum din diferite țări sunt calculate în moduri diferite, luând în considerare atât nivelul de trai, cât și nivelul mediu al venitului lunar.
produse alimentare - 55,7%,
utilitati - 8,5%,
gospodării și servicii de transport - 5%,
bunuri casnice și gospodării - 5%,
produse esențiale, medicamente - 2,6%.
În Franța, compoziția coșului este un indicator al standardului normal de viață, care se schimbă anual. Numele de coș de consum al Franței mai mult de cinci sute, ea în sine servește drept definiția indicelui prețurilor și a inflației, din care se determină valoarea minimă a plății forței de muncă. În coșul francezului sunt înscrise:
mergând la un restaurant,
vizitarea saloanelor de frumusețe.
Ei bine, prezervativele sunt în orice set de consumatori din toate țările europene.
Oficiul Federal de Statistică monitorizează cu atenție standardele de viață ale locuitorilor săi și actualizează în mod constant lista produselor și serviciilor. La fiecare cinci ani, aproximativ 60 000 de familii sunt chestionate, veniturile lor sunt comparate cu cheltuielile.
familii mari cu copii;
Comandați o pizza la domiciliu, recurgeți la serviciile unui centru de fitness sau la un solar, cumpărați produse semifabricate gata, diverse produse de patiserie coapte conform criteriilor de origine, este doar o mică listă a ceea ce se află pe lista principală. La fiecare cinci ani, lista produselor consumate este actualizată, multe dintre ele fiind neutilizate, de exemplu, cererea de alimente în recipiente de sticlă a scăzut și a crescut pentru produsele semifabricate [5].
Trimiteți-le prietenilor: