Cuvântul "stil" se întoarce la substantivul grecesc "stilo" - așa-numita baghetă, care a fost scrisă pe o placă acoperită cu ceară. În timp, stilul a început să se numească scris de mână, modul de scriere, totalitatea metodelor de utilizare a instrumentelor lingvistice. Stilurile funcționale ale limbii au primit un astfel de nume deoarece îndeplinesc cele mai importante funcții, fiind un mijloc de comunicare, comunicarea anumitor informații și influență asupra ascultătorului sau a cititorului.
În moderne cărți în limba rusă literară ies în evidență stiluri funcționale: științifice jurnalistice de afaceri, oficial, care acționează în principal în scris, vorbire și de conversație, care se caracterizează în principal printr-o formă orală de exprimare.
Fiecare stil funcțional este un sistem complex care cuprinde toate nivelele limbajului: pronunția cuvintelor, compoziția lexico-frazologică a discursului, mijloacele morfologice și construcțiile sintactice. Toate aceste caracteristici lingvistice ale stilurilor funcționale vor fi descrise în detaliu în descrierea fiecăruia dintre ele. Acum ne vom concentra doar pe mijloacele cele mai evidente de a distinge între stilurile funcționale - în vocabularul lor.
Colorarea stilistică a cuvintelor
Culoarea stilistică a unui cuvânt depinde de modul în care este percepută de noi: așa cum este fixat de acest stil sau de acel stil sau în orice situație de vorbire, adică folosită în mod obișnuit.
Simțim legătura cuvintelor-termeni cu limbajul științei (de exemplu: teoria cuantică, experimentul, monocultura); Selectăm vocabularul jurnalistic (lumea, legea și ordinea, congresul, comemorarea, proclamarea, campania electorală); învățăm din colorarea clericală a cuvântului stil oficial-de afaceri (victimă, reședință, interzisă, interzisă).
Rezervați-un cuvânt din loc într-o conversație obișnuită: „Pe zonele verzi au fost primele frunze“; "Am mers într-o pădure și sunbat de un iaz." Confruntați cu o astfel de amestec de stiluri, suntem nerăbdători să înlocuiască cuvintele lor străine sinonime utilizate în mod obișnuit (nu spații verzi și copaci, arbuști, nu o pădure, și pădurea, nu un iaz, și lac).
Conversational și, mai ales, cea mai comună, care este situată în afara normei literare, cuvintele nu pot fi folosite într-o conversație cu o persoană cu care suntem legați de relații oficiale sau într-o atmosferă oficială.
Apelul la cuvintele colorate stilistic ar trebui motivat. În funcție de conținutul discursului, de stilul său, de mediul în care se naște cuvântul și de modul în care vorbesc vorbitorii (cu simpatie sau dispreț), folosesc cuvinte diferite.
Vocabularul înalt este necesar atunci când vorbim despre ceva important, semnificativ. Acest vocabular se regăsește în discursurile vorbitorilor, în discursul poetic, în care este justificat un ton solemn, patetic. Dar dacă, de exemplu, doriți să beți, nu veți veni în minte pentru o asemenea ocazie minunată de a vă adresa unui tovarăș cu o tiradă: "Spălați un prieten și un prieten de neuitat! Închideți setea mea cu umezeală dătătoare de viață! "
Dacă vorbele cu această sau acea colorare stilistică sunt folosite inedite, ele dau un sunet comic discursului.
Chiar și în beneficiile antice ale elocvenței, de exemplu, în „Retorica“ lui Aristotel, un accent puternic pe stil. Potrivit lui Aristotel, el "trebuie să abordeze subiectul discursului"; despre lucrurile importante trebuie să fie serioasă expresie, cules, care va da un sunet discurs sublim. Trivia se spune solemn, în acest caz, a folosit cuvântul plin de umor, disprețuitoare, care este, de vocabular redus. Pe protivopostanovlenie „ridicat“ și „scăzut“ și a indicat cuvintele Mihail Lomonosov în „trei stiluri de“ teorie. dicționare moderne oferă etichete de utilizare la el, observând sunetul lor solemn, sublim, în timp ce, de asemenea, subliniind cuvântul a scăzut, disprețuitoare, peiorativ, compromițător, vulgar, abuziv.
Desigur, vorbind, nu putem de fiecare dată să se uite în dicționar, specificând etichetele de utilizare la un fel sau altul, dar ne simțim, ce fel de cuvânt trebuie să utilizați într-o anumită situație. Selectarea vocabularului stilistic colorate depinde de atitudinea noastră față de ceea ce spunem. Să dăm un exemplu simplu.
"Nu pot să iau în serios ceea ce spune tânărul ăsta cu părul drept", a spus unul.
"Și în zadar", a subliniat un altul, "argumentele acestui tânăr blond sunt foarte convingătoare".
În aceste remarci contradictorii, se exprimă o atitudine diferită față de blonda cea tânără: unul dintre disputanți ia luat cuvinte insultătoare, subliniind disprețul său; celălalt, dimpotrivă, a încercat să găsească cuvinte care au exprimat simpatie. Bogățiile bogate din limba rusă oferă ample oportunități pentru alegerea stilistică a vocabularului de evaluare. Unele cuvinte conțin o evaluare pozitivă, altele - una negativă.
Ca parte a vocabularului de evaluare, cuvintele sunt colorate emoțional și expres. Cuvintele care exprimă atitudinea vorbitorului față de semnificația lor aparțin vocabularului emoțional (emoțional - înțeles bazat pe sentimentul cauzat de emoții). Vocabularul emoțional exprimă sentimente diferite.
În limba rusă, există multe cuvinte care au o colorare emoțională vie. Acest lucru poate fi ușor de verificat prin compararea cuvintele care sunt aproape de sens: blond, cu părul deschis, albicioasă, albă, albicioasă, crin; drăguț, fermecător, fermecător, adorabil, drăguț; elocvent, vorbăreț; proclama, scoate, scotoci, etc. Comparându-le, încercăm să alegem cele mai expresive, care vor putea să ne transmită ideea mai puternică, mai convingătoare. De exemplu, nu-mi place să spun, dar puteți găsi chiar și cuvinte mai puternice: urăsc, dispreț, dezgust. În aceste cazuri, sensul lexical al cuvântului este complicat de expresia specială.
Expresia înseamnă expresivitate (din expresia latină expresie). Expresiv vocabular include cuvinte care sporesc expresivitatea de vorbire. Adesea, un cuvânt neutru are mai multe sinonime expresive care diferă în ceea ce privește gradul de stres emoțional: nenorocire, durere, dezastru, catastrofă; neînduplecat, indisolubil, violent, furios. Destul de des, sinonimele cu culoarea exact opusă au același cuvânt neutru: întrebați - rugați-vă, rugați-vă; plâns, răi.
Expressively cuvinte pictate pot dobândi o varietate de tonuri stilistice, așa cum este indicat de etichetele în dicționare: solemnă (de neuitat, realizările), mare (precursor), retorica (sacru, aspirațiile), poezie (azuriu, invizibil). Din toate aceste cuvinte diferă redus semnificativ, care a marcat tărgi: ludic (pios, nou), ironic (catadicsesc, vaunted), familiaritatea (badsome, șoptind), dezaprobatoare (pedant), neglijare (mânji), dispreț (lingău), peiorativ ( curvă), vulgar (mormânt), abuziv (prost).
Vocabularul de evaluare necesită o atitudine atentă. Folosirea inadecvată a cuvintelor colorate emoțional și expres poate da un discurs un sunet comic. Acest lucru se întâmplă adesea în lucrările elevului. De exemplu: "Nozdryov a fost un bulvers invizibil". "Toți proprietarii de pământ din Gogol sunt nebuni, paraziți, loaferi și dystrofici".
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: