Londra era restaurării. Aici, în curtea regală intrigi intricate sunt țesute, Majestatea sa Charles al II-lea schimbă nenumărate favoruri și patronizează artele, iar diplomații din Franța și Spania duc un război secret între ei. Aici, regula viciilor și a deturnării. Aici, viața umană este ieftină, iar crimele sunt comise zilnic. Dar ceea ce a trebuit să facă față avocatul iluminist Sir Orlando Trelone și prietenul său, strălucitoarea detectiv sergent Jeremiah Blekshaw, i-au uimit chiar și pe aceștia. Un criminal misterios omoară faimoasa vrăjitoare din Londra, Margaret Laxton. Fiica ei, frumoasa Anne, a evitat în mod miraculos aceeași soartă teribilă, refuză cu încăpățânare să răspundă la întrebări despre ce sa întâmplat. De ce este tăcută? Cine acoperă? Și cel mai important, ce se poate conecta cu ucigașul? În căutarea răspunsurilor la aceste întrebări și tatăl lui Sir Orlando Ieremia începe propria lor anchetă - și această investigație le duce la cele mai întunecate colțuri ale boschetarii din Londra, iubitorii conace strălucitoare și prieteni ai regelui ...
Nu era sânge în față. Când a fost peste tot, forțele o părăsiseră brusc. În genunchi, începu încet să se târască pe zidul hambarului. Răceala care îi înfunda picioarele și durerea care străpungea corpul ajungea într-o conștiință înnegrită, de parcă de la distanță. Ea se așeză, privindu-se cu detașare, fără să-și poată mișca degetul.
Un zgomot de neînțeles la distanță a făcut-o să se răsucească. Degete încet cu degetele, încercă să-și acopere goliciunea, înăbușindu-și corsajul. Din disperare, am vrut să urc, să scap de acest loc, dar picioarele mele au refuzat să asculte. Ca o fiară vânată, ea a strâns într-un colț, fixându-și ochii pe ușă. Nimeni. Nu sa întors - aparent, a obținut ceea ce voia. Dar maine sau ziua de dupa maine o va astepta din nou si ... va lauda!
Dintr-o dată simți răceala ridicându-se de pe pământ. Am încercat să-mi trag ciorapii, dar degetele mele rigide nu au ascultat.
- Anne! Anne! A venit vocea mamei. - Anne, unde ești?
Ușile casei se deschise cu o scârțâie.
- Anne, de ce nu răspunzi? - întrebă mama cu îngrijorare, apropiindu-se.
Privirea fiicei sale îi explică totul.
- Ce sa întâmplat? Te-a molestat din nou? E al tău.
Apoi, groaza fatăi a scăpat - a izbucnit în suspine. Mama o îmbrățișă, o apăsă și o încercă să o liniștească.
"Îl voi suna să-l iau în seamă", a promis ea, mângâind ușor capul fiicei sale. "Te va lăsa în pace, veți vedea." Nu te va atinge mai mult.
Giulgiul morții, atâta timp în care se înfruntă Londra, pare să se fi risipit. Toată vara, ciuma a izbucnit în oraș, luând mii și mii de victime, iar numai sosirea iernii a slăbit ghemul morții. Timp de câteva săptămâni, orașul sa trezit din nou la o viață normală. Mulți dintre cei care, în panică, au părăsit malurile Tamisei, temându-se de ciumă, se întorceau. Oamenii erau nerăbdători să preia fapte neglijate. Deschide ușile atelierelor și tarabe comercianților erau pline cu oameni părăsite dispărut din stradă, între pietrele de pavaj, care au început deja să pătrundă prin iarba verde. Oamenii nu s-au mai evitat, în timpul întâlnirilor au vorbit vesel, s-au oprit pentru a vorbi, au împărțit acumulările în absența știrilor.
Două figuri din capacele de lână s-au strecurat printr-o mizerie albă, impenetrabilă. Înainte era un băiat cu o lanternă, care lumina calea - a fost târziu seara. Cum a favorizat soarta acelora care au rămas pe acești patru pereți în acea seară și pe care nevoia nu i-au dat drumul în stradă? Moașa Margaret Laxton nu și-a putut permite un astfel de lux. Când a fost trimisă pentru ea, a fugit de acasă în ploaie, în vânt, în căldură și în frig. Copiii care vin în lume nu depind de vreme. Margaret Laxton, încetinind ritmul, se întoarse și începu să-l caute pe Anne, care nu putea să țină pasul cu ea. Margaret a încercat să-i învețe pe fiica ei meseria ei și de multe ori a luat-o cu ea.
- Haide, fetiță! Lăsată pe Margaret Laxton. - Nu putem pierde din vedere băiatul, sau mămăligia ne va trage prin Smithfield.
Anne se uita la ea cu un aspect de martiriu de sub capota capotei ei.
"Totul va fi bine", a asigurat-o mama ei. "Crede-mă." Medicamentele mele vor ajuta la depășirea problemelor. Un pic de răbdare și totul se va termina. Și tatăl meu nu va observa nimic.
Luând fiica ei de mână, ea a mers din nou înainte. Pe Pye-Corner așteptau escorta băiatului.
- Cât timp este, băiete? Întrebată Margaret Laxton.
"Nu, acum ne întoarcem la Kok Lane și, vezi, ați ajuns deja", a spus el nerăbdător și sa grăbit imediat.
Zăpada a condus, astfel încât figura subțire să se dizolve imediat într-o ceață albică. Singura diferență a fost lumina torței, care, ca o uriașă firefly, a dansat înainte. Moașa a încercat să o depășească, târându-și fiica cu mâna, dar băiatul a alergat pe trotuarul înghețat la viteză maximă. O pungă cu un instrument simplu de moașă, atârnând pe umărul lui Margaret, făcea dificilă mersul pe jos și ghidul lor, ca o veveriță, se îndrepta deja spre Kok-Lane. Lumina tortei a dispărut din vedere. Moașa bătea cu nerăbdare mîna fiicei sale și, după ce grăbi pasul, se târî în spatele ei.
Ajunși la colț, Margaret Laxton și-a încetinit ritmul și a privit pe minge de zăpadă. Unde a mers nenorocitul nenorocit?
"Hei, omule, unde ești tu?" - a strigat și, fără a primi un răspuns, a luat mâna lui Anne și a fugit înainte, încercând să-l prindă pe băiat. În turbulență, ea nu a observat o grămadă - unul dintre locuitorii locali, ținând puii, avea obiceiul de a scutura excrementele de pasăre direct în stradă. Umblând peste ea, Margaret Lexton aproape că a căzut, dar prin miracol ea a reușit să rămână în picioare. Respiră din greu, se opri și se uită în jur, uimită. Vederea femeii a căzut pe un băț blocat într-o grămadă. Tragând-o afară, a început să o examineze pe celălalt capăt, apoi o simți. Era încă cald și mirosea să-și ardă rășina. Femeia și-a dat seama imediat că aceasta este aceeași torță pe care o purta baiatul.
"Ce este?" A murit moașa jenată. "De ce lanterna?" Și unde a plecat băiatul?
- Ce este, mamă? Întrebă Anne îngrijorat.
"Nu știu, copil, nu știu ..."
Era o foșnet de cai. Margaret Laxton a ascultat, încercând să înțeleagă de unde provine sunetul.
- Se pare că cineva ne-a urmărit, spuse ea încet și-și târăsc fiica. "Să mergem repede de aici, nu-mi place toate astea."
Anne a urmat în tăcere mama ei. Ea a mers, privind în jur. În umbra caselor din alee apărea o siluetă întunecată. Era un bărbat într-un impermeabil și o pălărie trasă peste ochi. Din aspectul său sinistru, atât mama, cât și fiica sa au devenit inconfortabile. Margaret Laxton, înghețată în loc, a încercat să-l vadă pe străin.
- Diavolul ... bâlfâi.
Silhouette mutat, mâna de oameni au dispărut sub paravanul, dar a apărut imediat și predat înapoi la ei ... Ceva fulgeră, a fost un zgomot ... Margaret Laxton fără un geamăt prăbușit pe trotuar. A murit instantaneu ...
Făcut, și-a eliberat mâna de pe palma fiicei sale. Anne sa uitat la mama ei, nu crezând ochii ei. Margaret stătea nemișcată pe pietre, pudră de zăpadă. Fetița în groază începu să se uite în jur în căutarea trecătorilor, apoi privi din nou la ucigaș. Din nou, a scos din mantaua lui, iar celălalt al doilea a luat cel de-al doilea pistol.
Ann se repezi cu un strigăt. Ea a accelerat de-a lungul Frostscale pod, sa împiedicat, a căzut, apoi a crescut din nou și a fugit pe, plângând în mod constant, până când puterea permisă.
Sir Orlando Trelawney era văduv. Cu un an și jumătate în urmă, prima soție a judecătorului a murit în timpul nașterii. Timp de cincisprezece ani ea a împărtășit dureri și bucurie împreună cu soțul ei, atrăgând în mod constant Domnului, astfel încât cel puțin unul dintre moștenitorii lor slabi a reușit să supraviețuiască vârstei copiilor. Cu toate acestea, Dumnezeu a eliminat-o diferit. O dată la fiecare doi ani, Elizabeth a făcut o altă capcană. Sarcini nesfârșite și nașteri grele au epuizat complet femeia fragilă, dar nu avea obiceiul să se plângă de soartă. Ultimul copil pe care la îndurat sub inima ei ia costat viața. Sir Orlando a pierdut nu numai un companion iubitor și răbdător - era mort și sperăm să aștepte pentru copil, carne, sânge din sângele lui, Trelawny, care a visat la ea din prima zi a căsătoriei.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: