VM Panarin, A.A. Zuykov, V.L. Chizhova, N.A. Telegin
Universitatea Tula de Stat,
Tula
Praful de producție este obișnuit, iar în unele procese de producție principalul factor dăunător. Printre aceste procese se numără: forare, zdrobire în minereu-minereu, cărbune și alte industrii, măcinare; ambalarea substanțelor granulate în industria chimică și alimentară. Un astfel de praf se numește un aerosol de dezintegrare (măcinare). Aerosolii formați în timpul topirii, sudării, pulverizării cu plasmă a metalelor se numesc aerosoli de condensare.
Praful este un sistem de dispersie în care materialul sfărâmat (faza dispersată) este într-un mediu dispersat continuu; adică se suspendă în aer, se usucă încet particule solide, în mărime de la 0,001 până la 100 microni.
De origine ei disting:
- organice (de origine vegetală și animală);
- praf anorganic (mineral și metal);
Proprietățile fizico-chimice ale prafului:
a) dispersie - gradul de măcinare a substanței, care determină durata prafului în aer, penetrarea în tractul respirator, capacitatea de sorbție etc.
b) Electrocartarea - prezența pe particule a fazei dispersate a sarcinilor electrice. Efect mai dăunător asupra particulelor inhalate cu încărcătură negativă (dezvoltarea fibrozei).
c) compoziția chimică a prafului produce efecte fotosensibilizante fibrogenice, iritante, toxice, alergenice, carcinogene, asupra organismului.
d) praf - purtătorul microbilor, ouăle de helminți;
e) o suprafață specifică mare de aerosoli determină o activitate fizico-chimică ridicată și capacitatea unor pulberi de a se auto-aprinde;
f) aerosolii sunt capabili de a adsorbi gaze, substanțe radioactive cu reaborbție ulterioară, ceea ce duce la poluarea suplimentară a atmosferei;
g) praful este capabil să disipeze, să refacă, să reflecte lumina, să afecteze condițiile de iluminare ale încăperilor;
h) transferul de căldură - capacitatea particulelor suspendate de a se amesteca de la corpurile încălzite la cele mai reci (depunerea de praf în spatele dispozitivelor de încălzire);
i) capacitatea de a intarzia in caile respiratorii: mai mari (10-12 mkmetrov) - la nivelul tractului respirator superior (URT) 1-5 mkm- în tractul respirator inferior (PDP), 1-2 efect fibrogenic mkm-.
Patogeneza acțiunii pulberii fibrogenice asupra sistemului respirator:
1. Teoria mecanică - ca rezultat al iritației și traumatizării cu mucoasa de praf DP (tract respirator) - activarea fibroblastelor - fibroza țesutului pulmonar;
2. Teoria fizică - fibroza datorată proprietăților piezoelectrice și semiconductoare ale prafului cu conținut de cuarț;
3. Teoria toxicochemical - prin dizolvarea de silice în lichid alveolar - sunt formate coloizii acizi silicici - efecte toxice directe asupra țesutului pulmonar - fibroza;
4. Teoria biologică (teoria fagocitozelor) - macrofagele care efectuează fagocitoza prafului, mor - se produce factorul fibrogenic - activarea formării colagenului (fibroza);
5. Teoria Immunological - proteina este adsorbită pe cristale de cuarț - iritație RES (sistem reticuloendotelial) - activarea proliferării celulelor plasmatice - sinteza de anticorpi (anticorpi).
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: