Acasă | Despre noi | feedback-ul
Dintre diferitele tipuri de clasificare a grupurilor etnice, clasificarea limbilor este probabil cea mai importantă, deoarece oferă cea mai concretă idee despre afinitatea etnică a poporului, sursele comune ale originii unei anumite culturi. În toate anchetele etnice din lume care sunt cât mai complete posibil, popoarele sunt de obicei grupate în conformitate cu principiul afilierii lingvistice.
Panorama lingvistică a lumii moderne este bogată și complexă. Oamenii de știință cunosc aproximativ 6000 de limbi, în care vorbesc diferite comunități și grupuri etnice. Și numai în țări rare vorbesc aceeași limbă, dar există țări în care există mai mult de sute de limbi.
În prezent, unele limbi s-au răspândit cu mult peste teritoriul de origine. Dintre numeroase comunități etnice, doar o parte vorbesc o limbă care este considerată nativă. Și oamenii de origini diferite pot vorbi într-o singură limbă. Prin urmare, afilierea lingvistică și originea etnică sunt fenomene inegale. Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, afilierea lingvistică și etnică coincide adesea cu g. Aceasta face ca această clasificare să fie necesară! pentru identificarea grupurilor etnice și a comunităților etnice.
În centrul clasificării limbajului există două criterii: limba și etnia. Limba în general este baza culturii umane, deoarece este o modalitate pur umană de a transmite informații printr-un sistem de simboluri produse special. Apariția limbii a mers în paralel cu dezvoltarea culturii și apariția omului modern.
lingviști de cercetare în domeniul relației dintre limbile de foc importante pentru etnologia ca performanță (aproape cultură n, respectiv, a popoarelor care vorbesc aceste limbi, de obicei, în clasificarea popoarelor limbilor lumii, în scopul de a restabili relația lor genetică, următorul nivel de bază (taxoni): .. Talk, dialect, o limbă, un grup de limbi înrudite, familii de limbi. limbi de rudenie ar putea însemna, și rudele apropiate prin naștere, dar unii lingviști cred. că, în timpul existenței sale, oamenii ar putea schimba în mod repetat limba granichivaet posibila utilizare a datelor lingvistice în rezolvarea problemelor ethnogenetic.
Semnificația etiologică a clasificării lingvistice este aceea. că popoarele aparținând aceleiași familii lingvistice au de obicei elemente comune în cultura lor materială și spirituală.
Una dintre cele mai răspândite familii de limbi reprezentate de pe toate continentele, este indo-europeană, formarea de care oamenii de știință atribuite epocii bronzului. Acesta include toate slave, baltice, germanice, celtice, romane, iraniană, înainte de limbile ariene, care vorbește despre relația și originea Dinstve a acestor popoare. Ca uniunea limbilor unul din grupul fino-ugrice indică relația dintre aceste popoare, finlandezii, estonienii, ungurii, Khanty, Mansi.
În același timp, există limbi care nu sunt atribuite nici unui grup sau familiei: Basque, Ket, Norse, Ainu etc.
Limbile proto-slavice și pragermanice erau frați, ambii separați (împreună cu limbile celților, italieni etc.) din vechiul limbaj european. Aceasta, la rândul său, împreună cu limbile indo-iraniană, a ieșit din sânul unui limbaj indo-european comun. Desigur, este mai ușor să observați asemănarea limbilor recent separate, decât cele care au fost separate de mult timp. Dar totuși sa terminat. Patru sute de ani în urmă, italianul Philip Sassetti, care a vizitat India, a fost primul care a observat similitudinea cuvintelor italiene și latine cu cuvintele indiene. G. Leibniz în secolul al XVIII-lea. a atras atenția asupra asemănării dintre limbile finlandeză și maghiară. MV Lomonosov a scris despre relația greacă, latină, rusă și germană. A fost o lucrare a lingviștilor care a făcut europenii să-și realizeze într-o foarte mare măsură rudenia cu alte popoare ale lumii.
Piramida limbilor indo-europene, pe care tocmai am subliniat-o, este, la rândul ei, doar una dintre părțile constitutive ale piramidei limbii nostratice, chiar mai grandioase. Nostratice (din latină "nostru") au fost chemați de către omul de știință finlandez H. Pendersen.
Astăzi au dovedit familiile înrudire mari lingvistice din Europa, Africa și Asia: afro-asiatic (semit-Hamitic), kartveliană, indo-european, dravidian, Urali, Altai. Există, de asemenea, o ipoteză serioasă, dovedind rudenie limbi Aboriginal australian cu discursul popoarelor din sudul Indiei.
Cel mai recent, a existat o ipoteză că limbile Caucazului de Nord nu consta doar în relație unele cu altele, dar împreună cu limbile chino-tibetane (acestea includ chineză) pe șapte din același nivel ca și nostratic.
Dar există o ipoteză și mai interesantă în care se afirmă că toți oamenii lumii vorbesc aceeași limbă.
Desigur, diferite limbi sunt foarte diferite unul de celălalt. Deci, în engleză, germană și franceză există articole care nu sunt în limba rusă, iar în limba rusă - șase speranțe de substantiv. Cu toate acestea, aceste limbi aparțin unei familii lingvistice și, prin urmare, diferențele dintre ele sunt relativ mici. În mod semnificativ diferite sunt limbile diferite. În discursul eschimilor, este foarte dificil să spargeți frazele în cuvinte. În cuvintele Turkic, baza cuvântului și sufixul lui Moiyr apar în locurile diferite ale propoziției. Chinezii aproape toate cuvintele sunt foarte scurte, monosilibice și nu își schimbă forma, dar semnificația cuvintelor și a semnificației depinde de tonul muzical.
În ciuda acestor diferențe, toate limbile popoarelor lumii unesc unele trăsături comune. Oamenii de știință vorbesc despre regulile universale lingvistice, acționând cu aceeași forță în toate dialectele și dialectele. Nu toți universalii sunt cunoscuți până acum. Și câte presupuneri despre motivele apariției lor. Cel mai probabil, acestea depind de dispozitivul aparatului de voce uman, precum și de legile profunde ale gândirii. Acesta este modul în care se definește dicționarul de bază al cuvântului, care denotă concepte care nu sunt dependente de timp. De exemplu, ei numesc părți ale corpului uman, pronume personale, cifre etc. De obicei, acest dicționar conține aproximativ două sute de cuvinte.
Dar dicționarul de bază se schimbă, unele cuvinte dispar, altele îi înlocuiesc. Oamenii de știință au stabilit că, de o mie de ani, 200 dintre cuvintele principale se schimbă. În urma acestui fapt, este posibil ca numărul cuvintelor obișnuite în limbile asociate să urmărească cât de mult timp au fost împărțite, cât de mult a durat, de vreme ce oamenii care le vorbeau au format o singură etnosă.
După cum vedem, cercetarea lingvistică joacă un rol foarte important în etnologie. Cu toate acestea, clasificarea lingvistică a oamenilor lumii nu coincid pe deplin cu Etnologic, deoarece conceptul de „etnicitate“ și „Limba“ nu sunt identice. Prin urmare, în plus față de clasificarea lingvistică bazată pe principiul genealogic, limba poate deveni baza clasificării și a formei sale efective existente. Pe acest motiv, oamenii de știință linguală mono izolat, bi-lingual (de exemplu, Mordvinians cu limbi Erzya și Moksha) și au trecut la limba unui grup etnic mai mare (Țara Galilor) națiuni. Dimpotrivă, diferite popoare pot vorbi aceeași limbă sau o sută de dialecte: germanii și austriecii; Franceză și franceză-belgieni etc. Acest lucru face posibilă diferențierea monoliților în termeni lingvistici și a popoarelor cu diferențe dialectale puternice. Cu alte cuvinte, diferențierea etnică a omenirii este mai complexă. În acest sens, formarea imaginii etnice a clasificării lingvistice mondială ia în considerare afinitatea lingvistică strictă între popoarele și identitatea etnică a fiecăreia dintre ele.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: