"Locuiesc aici doar pe margine, ca aceasta ... Agafya Lykova!" - ne întâlnește în pasajul de la periferia satului Adelaide Maria Afanasyevna sau a femeii Marusya. "Fetele sunt inteligente!"
O alegere de zece oameni se încadrează într-o cabană cu cinci pereți. Suntem participanți la expediția folclorică și etnografică a Centrului de Cultură Tradițională Rusă din Samara. Ne întoarcem în regiune în căutare de bunici cu o memorie bună, înregistrăm cântece populare. Bunicii, din păcate, nu trăiesc mult timp în Rusia, iar dacă o fac, nu-și amintesc prea mult.
Adelaidovka - sat cu nume incredibil de poetic, a pierdut între Isakly, Schental, Vechiul și Noul Chesnokovka Surkina. Satul din cinci clădiri rezidențiale este așezat între fostul câmp fermă colectivă și un mic râu, pe fundul căruia se desfășoară Marele Surus, iar în acest sens totul este marginal sau marginal, așa cum spune Baba Marusya. În această regiune, nu există conexiune mobilă și nu există semne de intrare, iar grădinile locale pe imagini prin satelit pot fi văzute doar cu o mare aproximație. Adelaide există într-o anumită realitate paralelă, în timp, ceasul sa oprit acum zece ani, când ultimii tineri au plecat de aici.
Am venit la bunica pentru cântece. Maria Afanasyevna Erzya după naționalitate, dar știe multe cântece vechi rusești.
"Mama mea cântase. Pentru sărbători, erau rude din alte sate. La masă se așează și noi copii stăm pe aragaz și ascultăm. Deci, cântece vechi din copilărie toate în memorie. Și apoi s-au căsătorit - au început să cânte în companii. Acum nimeni nu cântă. Recent, celebrul nepot pentru doi ani - toată lumea ședea în tăcere. Numai vorbiți. Și obișnuiam să ne întâlnim, să ne împrăștiem pe o ryumashka - și am plecat.
Între cântece Afanasyevna Maria spune în detaliu despre copilăria lui, tinerețea și căsătorie, dragoste și gelozie de ceva timp insuportabil de crudă și oamenii care au trăit acea vreme.
"Dragul meu, Dmitri Markelovici, și doar un muzhchin oh și au cântat bine! Buzunarele pe corp au crescut. Bătrânii erau bolnavi. Ei bine, femei ... "
Maria Afanasyevna rosteste șuierat sună ferm: muzhchyna, isho pierde vocalele în verb data de terminare: zapevat, kopatsya și numește soțul ei „el însuși“.
"Uneori mamele noastre se întorc acasă, chiar și la serviciu, în mâini de panglici sau furcă, și tot felul de cântece. Ei vor sta și vor cânta. Anterior, păduchii au fost morți. Se vor așeza, care curăță capul (copilul), care scutură cămașa în jos și le presează la cusătură, le-a făcut deja păduchii.
În 1947, ni sa dat un radio și am atârnat o mare conductă de aluminiu pe stâlp. La ora 7 dimineața se pornește - toată satul asculta. Uneori, ei iau cântece pentru suflet. Acum este dezgustător să asculți cântece. Dar nu are unde să meargă, trebuie să ne uităm (TV). "
"Oh, a fost o copilarie dificila. Cum nu e mort, nu știu. Am mâncat până la urmă o iarbă. La propriu. Pe aragazul pe care îl minți, mestecați frunze de var. Voi mestecați, mestecați, dar care este utilizarea acestor foi, nu există o valoare nutrițională.
Cartofi și care s-a născut aici, aici, cu napalok (arată o falangă cu degetul mare Ed.). Aceasta este cea mai mare isho. Restul este mazărea. Îmi amintesc că mama ei o va spăla în apă și în supă direct cu o coajă - nu este nimic de curățat. Pâine toate trimise în față. Într-o săptămână sau o lună, nu-mi amintesc, au dat cinci kilograme de făină de secară pentru zilele de lucru. Mama va ascunde această făină, dar o voi găsi și o voi usca. Odată am găsit punga mică și mi-am lăsat niște făină. M-a văzut luându-mi părul și lăsându-mă: - Ești singur? Și ce vom mânca?
A fost o copilărie foarte dificilă. Cum nu e mort, nu știu. Am mâncat până la urmă o iarbă. La propriu.
Lunca inundată aici. În luncă, răsăria a crescut - chiar și cu Old Shental după el a venit. Întregul sat strălucea - nu un tufiș. Apare numai germenii, care se rupe deja și se află în supă. O apă. Păstrează acest gunoi, bine, căci stomacul e foame.
Și atunci când borshchevka podspet, shkrdda, boabe, atunci a fost deja mai ușor pentru oameni. Borshchevka este un purtător de vacă, și o shkereda (Ed., Ed.) - o homar atât de ascuțit, o tulpină cu degetul. Este mai dulce decât borshchevka, există mai mult zahăr în ea. Și toamna va veni - să ia ciuperci. Dar numai o ciupercă albă și volzhanki. Acum colectează totul. Ei fierb și mănâncă și Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.
Ouă pentru Paște? Și nu era ou, fiu-oh-oh-oh! Kura era ținut pe un cartof și hrănite cu așternut de cai. Nu exista granulatie. Atunci când au mers copiii, când a lucrat ca operator de combine, atunci a fost o grămadă de cereale.
Nu voi uita, să mergem cu prietena mea încă o dată. Mergem în colibă - ceva cartofi prăjiți, miroase atât de delicios. Bunica pleacă: "Și la noi găinile s-au uscat". Ei bine, totul, și la revedere. Mergem la următorul vecin, ne-a dat cartofi brute. Apoi mergem: "Hristos Sa înviat". Tăcerea, hostessul stătea în dulap, iar ea nu se mișca. Și nu a lăsat nimic.
Tatăl sa întors din război. Aici s-au dus copiii, la început sa născut sora mai mică, apoi isho. Tatăl și fratele său au început să construiască o casă care stă pe drum.
Pădurea va cădea de la rădăcină, câte metri va miter, va curăța, va aduce. Nu era un om, dar un urs este sănătos. A tăiat casa de busteni de stejar. Bătrânii spun: "Atanasie Sergheic, casa de stejar este o casă de monoxid de carbon. Este necesar să trecem cu ochiul până la pervazul ferestrei, dar deasupra varului sau a aspenului. În pădurea noastră este arsă, pentru că a ars, stejarul a fost, iar aspenul cu teiul este încă tânăr ".
Au tăiat copacul, au curățat nodurile și le-am tras - nodurile trebuie neapărat arse. Și zăpada este deasupra taliei, nu sunt pantaloni, genunchii sunt goi. Oh.
Au dat tatălui un complot în pădurea Novo-Surkinsky. Tatăl și fratele meu vor merge pe un cărucior și mă vor lua. Au tăiat copacul, au curățat nodurile și le-am tras - nodurile trebuie neapărat arse. Și zăpada este deasupra taliei, nu sunt pantaloni, genunchii sunt goi. Oh. Nodurile sunt umede, vor prinde foc. Am recoltat bușteni, le-am pus împreună, va veni primăvara - le vom transporta. A venit vara - fără bustean.
În cei 12 ani Maria Afanasyevna mulgătoare a plecat să lucreze la ferma colectivă, unde a lucrat până la prăbușirea fermei colective în anii post-sovietice. Bunica cu un zâmbet trist amintește detalii pitorești despre condițiile de muncă: „nu concediu cu plată, nici o vacanță de“ munca fizică grea, care este capabil să reziste la orice om sănătos, și o luptă constantă cu elementele, în sensul literal. În timpul iernii, iar iarna era zăpadă, în fiecare dimineață a trebuit să scoată poarta fermei, lopata siloz că „vsklyan nins“, și curățați arcul pentru adăparea animalelor.
"Pe noroi de fermă este un genunchi adânc, iar eu port galoși. Kalosha va rămâne undeva. Voi fi acasă în șosete. Ciorapa la picior se va lipi. La aragaz îmi încălzesc piciorul, voi slăbi ciorapul. Mă duc la fermă, laptele țipă: "Marus, iată galosha ta" "
Am avut atât de multă putere, nu mă laud, de unde am început. Acum găleata este grea, iar mai devreme două borcane de 25 de litri vor lua și pe un izvor. Și unchiul Andrey, capul: "Marusya, aveți aceste baloane ca niște găleți".
Dacă o vrăjitoare, un borcan cu patru capete, - o arunc pe umăr și plec. Șase găleți de cartofi într-un sac pe care-l voi umple, se va ridica pe umăr și acolo îi voi duce în pivniță. Am aruncat la fundul acoperișului omeletei (paie). Cu ochii pe cordon, el însuși strigă de sus: "Marus, da, unde ai pus atât de mult, m-ai închis!" Și nu e greu pentru mine. Log-urile în casa bunicii s-au schimbat - iau rădăcina, e la vârf. El era, în general, mai mic decât mine.
Sunt special căsătorit pentru un copil mic, astfel încât copiii erau mici. Acest lucru este acum haine (dimensiuni mari - ed.), Dar înainte de ... Nu am purtat un pantof - 45 de mărime (arată un picior într-un imens cizme simțit). Dar copiii au, de asemenea, un tapet mare. Bine, fiule, dar de ce te-ai dus la fiica mea?
Uneori, mama se învârte sau împletește și cântă acest cântec, dar ascult, dacă sunt acasă, sunt mulțumit. Din copilărie, îmi place acest cântec: fetița se culcă, gentlemanul o trezește și o duce în pădure. Ce sa întâmplat să se întâmple acolo. Floarea, probabil, este chiar lucrul. Acum totul este diferit. Nu ai timp să te familiarizezi - deja mințesc. Și mai devreme ...
El mă apucă cu mine: "Ascultați-mă. Vino de la club - voi fi deja mort. "Ei bine, naibii cu tine", spun eu.
Mi-am cunoscut cei doi ani. Oh, cum a alergat după mine, nu în laudă. Mă duc cumva la club și avem o centrală electrică - până la ora 11 motorul funcționează - lumina este aprinsă, apoi întuneric până la cinci dimineața. Și apoi mă duc la club seara. El mă apucă cu mine: "Ascultați-mă. Vino de la club - voi fi deja mort. "Ei bine, naibii cu tine", spun eu. Ea a luat ceasul și a plecat. Îngrijorat îngrijorat. Poate de asta m-am dus după el.
A fost dragoste, apoi a ieșit. Era gelos, groază. Mă duc să lucrez, îmi pun o rochie, sutien. "Oh, țâțele tale sunt urechile. Rochia nouă se va îmbrăca ". I-am spus: "Mă duc să lucrez, nu oriunde. Ca Dumnezeu, vă spun același lucru - m-am căsătorit cu tine pentru o fată și nu sunt un maran până la vârsta înaintată. Am murit, acum șapte ani, când trăiesc singur ... Turnați, fiule, sunt puțin beat, altfel ceaiul tău mă va mânca.
În relatarea istoriei Maria Afanasevny de colhoz prim în epoca lui Brejnev împletesc cu amintiri ale supraviețuit în mod miraculos în timpul ateiste „Inchizitiei“ ritualurile păgâne sovietice. Nunta a fost făcută „rodate“ coroană de flori pe o sanie prin sat și „privaplivat“ (tânguire). Și la o săptămână după Trinitate, au văzut Vesna din Adelaide. Oamenii, în conformitate cu bunica Marousi, mergeau la întuneric - nu pentru a împinge. Întreaga Mulțimea a mers la o margine - rupt copac de mesteacăn și la dus în jurul satului cu cântece, dansuri în celălalt capăt, pentru a arunca copac mesteacăn în primăvară „, care a cântat popozhiley care sunt mai tineri - dans, iar copiii mai mari Intermedia. Ce au cântat? Dar "Semănați fetele inului".
Satul a coborât de atunci. Nimeni nu cântă pe stradă și nu sparge mesteacanul, cu excepția vântului de nord. Odată, sub Anul Nou Vechi, în jur de două mii și o mie, cerul jos se va prinde pe polul macaralei, care iese în curtea femeii Marusya și va merge pe cusătură. Printr-o gaură în ceruri, zăpada va cădea, iar Adelaide va observa foarte multe coșuri. Dar în timp ce fumul se ridică din conducte și vecinul se grăbește să-l vestească pe femeia Marousa.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: