Fables Krylov - un eșantion de pricepere artistică. În ei, cum sa concentrat toată experiența creatoare a scriitorului-dramaturg, poet-lyricist, satirist și fabulist.
El a scris despre fabula „Fermierul și oi“, care este „un pic komediyka“, care în mod surprinzător adevărat susținute personajele și actorii vorbesc fiecare în conformitate cu natura sa și titlul „2.
De fapt, această remarcă este valabilă pentru majoritatea fabulelor lui Krylov, care au transformat fabula într-un fel de scenă dramatică.
În cele mai multe „complicație“ fabula, în claritatea dispozițiilor poveștii, ca și cum închisă într-o comedie în miniatură, cu actori de caractere tipice, cu caracteristicile individuale ale vorbirii lor, cu dezvoltarea dramatică a dialogului. În fabule, cum ar fi „Demyanova ureche“, „agricultor probleme“, „Maestrul și mouse“, „trei bărbați“, o fabula este o imagine a vieții rusă, reprezentată cu o precizie extraordinară, bogăție și fidelitate de vopsele de uz casnic și de caractere.
Umorul lui Krylov îi permite să nu cadă într-o morală rece și retorică. El nu este un moralist uscat, judecător, ci un poet autentic, și-a îmbrăcat pozițiile moraliste în imagini vii ale vieții.
Krîlov a spus, se pare, de fiare pungășit de responsabilitate reciprocă dintre cele mai puternice și agile prădători, dar acestea sunt ușor de recunoscut demnitari regale și birocrați lacomi. În fabul "Întâlnirea Mondială" ridiculizează "îngrijirea" ipocritică a lui Tsar Leo despre subiecții săi, numind "vrăjitoarele" Fox Foxes la "capul oilor". Leul, pentru a observa apariția legii, citează o "adunare comună" a poporului bestial, despre care se ceară o opinie despre Lup. Cu toate acestea, unele oi și „a uitat“ să ceară, în timp ce victimele au fost exact Lupii oi.
Realismul Krylov afectat și exactitatea descrierilor sale. Caftanul lui Trishkin nu este o îmbrăcăminte alegorică condiționată, ci un caftan autentic, șubred și uzat, care "lasă la coate". Puteți vedea cu ochii dvs. aceste mâneci și un caftan urât, amuzant, cu tăiat podele. Porcul lui Krylov nu este în nici un caz o figură alegorică condiționată, ci un porc înfricoșător, "strâns" în curtea curții. Critica modernă Krylov nu a fost atât de înspăimântată prin portretul ei de poezie.
Viața însăși pare să intre în băncile sale, așa că sunt naturale și veridice. În acest sens, Krylov este un predecesor direct și imediat al lui Pușkin, Griboyedov și Gogol.
Originalitatea caracterului realist al fabule Krylov este că utilizarea lor în imagine basm tradițională a fiarei, prin care se înțelege greșelile umane și vicii, el dă personajele sale un trăsături caracteristice neobișnuit de vitale reproduce aspectele tipice ale realității ruse. „În plus față de similitudinile corecte de animale - el a scris despre Gogol Krilov - pe care el atât de puternic încât nu numai vulpea, ursul, lupul, dar chiar și potul este rotit ca o entitate vie, au arătat o natură mai mult și rusă. Într-un cuvânt - peste tot miroase a Rus și Rus „Aceasta, în esență, spune Belinski. „Cineva a spus, și o dată - indică Belinski, - că“ fabulele lui Krîlov rus Ursul-Ursul, pui-pui rus „; aceste cuvinte au batjocorit toți, dar în ele există o bază bună, deși este exprimată în mod nemijlocit. Faptul că nu există urși în cel mai bun fabula, nici vulpi, cu toate că aceste animale par să fie și să acționeze în ele, dar există oameni și, în plus, poporul rus. „2
Pe baza complotului lui Lafontaine, Krylov, în esență, creează o nouă fabulă, în primul rând cufundarea ei în viața rusă, în morala rusă. Folosind complotul lui Lafontaine în fabula "Țărănesc și moarte", Krylov vorbește din nou despre iobăgie, situația țăranului rus:
Apelarea vreascuri, uneori, iarna rece, persoanele în vârstă, toate nevoile ofilite și lucrări târât încet la fum său bordei, gâfâind și gemând sub o sarcină de lemne de foc.
"Unde sunt sărac, Dumnezeule! Am nevoie de tot; la aceeași soție și copii, și există pernă, boyarschina, obrok. "
Numai țăranii țărani ruși, chinuit de corvée, quitrent, s-ar putea plânge.
Krylov se străduiește să transmită în evaluarea sa despre fenomenele realității criteriul moral pe care îl va exprima această opinie populară. Pentru el, lumea există în acele idei, în acele evaluări care sunt strâns legate de conștiința populară - așa cum se reflectă în proverbe și zicale. Prin urmare, este clar apelul constant al lui Krilov la proverb, o afinitate interioară profundă cu ea a metodei sale artistice. Multe dintre fabulele lui Krylov sunt aproape de proverbe în materia lor, moralitatea, în raport cu realitatea.
Foarte multe dintre fabulele lui Krylov se întorc la proverbe în designul său. Ar trebui subliniat că există legături strânse între astfel de fabule precum Poor Bogach, Mizerabil, cu proverbe folclorice despre zgomot, care au determinat alegerea unui complot fictiv.
Într-un număr de cazuri, proverbul definește nu numai înțelepciunea morală și moralizatoare a fabulei Krylov, ci și complotul, construcția sa, transformându-se într-un fel de "metaforă detaliată". Astfel, de exemplu, este fabula "The Titmouse". Proverbul "A fost o mare care să lumineze marea, marea nu sa aprins, dar a făcut o mulțime de glorie" a fost deja prezentată în revistele Novikovsky "Purses". Fabia lui Krylov este, ca atare, realizarea acestui proverb, un fel de dezvoltare a planului. Fabul spune cum Sinitsa "lăuda" că "vrea să ardă marea" și despre zgomotul care a fost cauzat de această laudă.
Frica a îmbrățișat locuitorii capitalei Neptun:
Flăcări de păsări;
Și animalele din pădure alerg să se uite,
Cum va fi oceanul fierbinte?
Pe care descrie impresia de zgomot produs oferind Sinitsa Krilov se oprește mai ales detaliu, pe un număr de scene interne. Aici și „vânători târât pe colegii“ care „din primele lingurilor erau la mal la pohlebat supa atât de bogat, un fermier și De cele mai generoase secretari nu davyval.“ În acest detaliu de uz casnic dat caracteristică societății satiric birocratică, referitoare la efectul fabulei nu este setarea mitic condiționată, și la Sankt Petersburg regulile de capital și a moralei.
Proverbul folcloric la învățat pe Krylov și economia culorilor, expresivitatea laconică a construcției verbale, transformând fabula într-o formulă scurtă, memorabilă. Acest lucru explică de ce toate versurile și expresiile fabulelor lui Krilov, la rândul lor, au devenit proverbe și zicări.
În același timp, este necesar să observăm diferența fundamentală dintre o fabulă și un proverb. Proverbul oferă doar o idee generală, o formulă generală, fără ao dezvălui în personaje și în complot. Fabia conferă acestei formulări generale cărnii și sângelor imaginilor poetice. Individualitatea poetică a fabulistului și afectează exact în această poveste, în crearea de imagini de caractere de fabulă, în detaliile complotului.
Fabula a fost considerată de Krylov drept un gen vorbit, "conversational", adresat ascultătorului, unui public larg și divers. P. Vyazemski a scris că "Dmitriev scrie baba lui; Krylov le spune. Fabele lui - triumful discursului popular plin de viață, bogăția, diversitatea tuturor nuanțelor sale, Krylov, primul cu o asemenea forță și strălucire, a introdus introducerea în limba literară a întregului tip de discurs popular.
Oamenii de limbă se îmbină cu limba sa literară, sau, mai degrabă, ridicată la rangul de limbaj literar. Tagged, pitoresc popular cuvânt rusesc pentru prima dată a arătat bogăția inepuizabilă în limba fabulele lui Krylov. Nu e de mirare Pușkin atât de mult să-l apreciat pentru său „frumos mod de a-și exprima“ și a lui „Eugene Oneghin“ a început ușor parafraza versetul fabula Krilov lui „măgărița și omul“ - „Unchiul Regulile mele cele mai corecte“ (Krilov - „Măgarul a fost regulile cele mai corecte“).
Krylov a eliberat cuvântul de subordonare artificială la normele poeticii clasicismului, conferindu-i o expresivitate realistă. Gogol a menționat deja această libertate, această inovație verbală a fabulistului. "Totul este pitoresc", a scris Gogol, "pornind de la descrierea naturii captivante, formidabile și chiar murdare, până la transferul celor mai mici nuanțe de conversație, care dezvăluie calitățile spirituale ale vieții. Totul se spune așa de bine, așa că lucrurile se găsesc în mod corect și asimilate atât de ferm încât este imposibil chiar să se stabilească care este caracterul stiloului lui Krilov. "2
Versul fierbinte al lui Krylov a obținut o expresivitate extraordinară. Ritmul, intonarea, sunetul descriu ce se întâmplă în fabulă. Versul său încalcă toate regulile retoricii, se apropie de vorbirea viu, de vorbire. Aceasta nu este o "plutire" a clasiciștilor, ci un verset pământesc, colocvial și, mai presus de toate, un verset neobișnuit de flexibil și divers.
Pușkin a remarcat "îndrăzneala" lui Krylov a imaginii poetice,
Cât de clar este peisajul și descrierea familiei proprietarului în fabula "Fly and the Road":
Aici (axa este grafică chiar și mărimea însăși: trecerea de la iambicul cu șase picioare la picioarele cu patru picioare și unul cu picioarele, desenând o mișcare lentă a lacrimii.
A apreciat foarte mult această îndemânare verbală remarcabilă a lui Krylov Gogol, care a scris despre el: "El nu
silaba sa. Obiectul, ca și cum nu avea o cochilie verbală, apare singur, în fața ochiului. Nici tu nu poți să-i prindă versurile. Nu-i pot determina proprietățile: sună el? Este ușor? Este greu? Suna unde sună obiectul; se mișcă unde se mișcă obiectul; Întărește unde gândul devine mai puternic; și devine dintr-o dată ușor, în cazul în care aceasta se datorează la ușurință chatter de un nebun. Discursul său este ascultător și supus gândului
și zboară ca o zbura, apoi apărând dintr-o dată într-un verset lung, cu șase picioare, apoi într-o singură trecere rapidă. “.
Krylov, care ilustrează scene din viața țărănească și se îndreaptă spre vernacularul folcloric, este departe de acest burlesc brutal. El face poezie poetică, prinzând în ea o mulțime de nuanțe și culori.
În același timp, în fabula "Vârstnicul" Două Muzhik "ia un caracter diferit. Krîlov transmite întuneric țăran, vorbește despre pericolele consumului de alcool cuvinte zgârcit, dure, „lumea a plecat“, „rău, nașul, o jucărie“, „a băut cu prietenii Polugar“, etc ...
În legende despre animale, vernacularul are caracterul de povești folclorice. Deci, în fabula „The Fox“ scris pe basmul „The Fox and the Wolf“ este stocat și vocabularul și tonul unui basm, „vârful vulpea coada înmuiat, și el a înghețat la gheață.“ În fabula, nici un stil, dar este plin de imagini și cuvinte care transmit aroma fabulos poporului: „O coadă atât de pufos, răspândire și de aur“, „Asta-i așteaptă-pozhdet și coada numai Bole îngheață“, „Nu există nici o coadă casa mea a pornit un prost "Și așa mai departe. Krylov are multe aspecte. Alegerea culorilor, selecția verbală se face din ea, în funcție de firele Fable din această sferă internă, în care este scufundat.
Deci, în fabula „Fermierul și oi“, care are loc într-un climat de proceduri judiciare, Krilov se referă la funcționarii limbii, o parodie a unei circumlocuțiune juridice de stat și clișee formale:
teza vulpii, cuvânt cu cuvânt: „Nu există nici un motiv pentru a lua de la oile, capetele îngropa măsura tuturor pungași, știe, adept. "
Povestirile lui Krylov nu îmbătrânesc. Fiecare nouă generație este adusă pe ele, au intrat în fondul național de cultură. Rândurile de fabule Krylov lui, cele mai multe dintre numele lor au devenit familiare, au intrat, citat în ziare, familiare și vechi și mici. fabule Krylov sunt foarte populare printre oamenii din Uniunea Sovietică, traduse în mai mult de cincizeci de limbi.
Krylov a fost unul dintre primii scriitori care au devenit devreme cunoscuți în Occident. Încă din anul 1825, publicarea fabulelor sale în traduceri franceze și italiene a apărut la Paris. În prezent, fabulele lui Krylov sunt traduse în toate limbile europene majore.
Ei au servit ca un material excelent pentru ilustrare, deoarece durata de viata desene la mituri Sapozhnikova Krilov, A. Orlowski, I. Ivanov și se termină graficele sovietice restante - V. Favorsky, Laptev, Racheva E. și colab.
Krîlov vitalitatea fabule din cauza legaturilor puternice cu gândirea oamenilor, identitatea lor distincte, bogăția inepuizabilă a limbii. Vino adevărat vizionar previziune Belinski, care a scris chiar și atunci când viața fabulist că aripa nu numai că va face „poetul poporului“, ci „dincolo de asta. deschide calea pentru alți poeți ruși pentru popor ". fabule Krylov au pavat drumul spre Pușkin, Gogol, Koltsov, Nekrasov și mulți alți poeți, introducerea lor în primăvara pură a vorbirii populare, care prezintă un exemplu de pictură realistă, abilitate verbală. De aceea tradiția Krylov nu moare până în prezent.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: