Ahluofobia (nofobia, scotopobia, eclufobia)

Ahluofobia (nofobia, scotopobia, eclufobia)
Există o persoană care cel puțin o dată nu sa simțit frică să rămână singură într-o cameră întunecată? Acest lucru se întâmplă în copilărie și la vârsta adultă. Siluetele obscure din spatele ferestrei de noapte, umbrele în mișcare ale copacilor, obiectele nerecunoscute în întunericul nopții pot părea îngrozitoare chiar și oamenilor puternici, ca să nu mai vorbim de copii sau de femei. Ahloofobia este o tulburare a psihicului, care se caracterizează printr-o teamă de panică din timpul întunecat al zilei.







În general, se crede că frica de întuneric nu este periculoasă și nu implică o amenințare gravă la adresa sănătății, ca majoritatea fobiilor. Dar au fost realizate studii suplimentare care au demonstrat că o persoană care suferă de achluofobie, care a fost în întuneric de mult timp, poate avea o tulburare mintală în formă gravă. Această fobie, putem spune, este populară, deseori și răspândită, indiferent de sex sau de vârsta persoanei. Oamenii de știință cred că teama de întuneric este strâns legată de instinctul de bază, deoarece auto-conservarea este încorporată în subconștientul tuturor.

La adulți, ahlofobia are legătură cu anxietatea crescută, deoarece creierul primește constant semnale care indică posibilitatea situațiilor periculoase. Acest lucru confirmă existența anumitor probleme care interferează cu interacțiunea cu lumea exterioară și, în cele din urmă, degenerează în frica de întuneric.

Cauzele aculofobiei

Ahluofobia (nofobia, scotopobia, eclufobia)
Această fobie, ca și alții, apare în jurul vârstei de trei ani, pentru că în acest moment copilul este în mod special emoțional și are o imaginație dezvoltată. De exemplu, dacă nu există lumină în cameră, atunci îi pare o lume cu totul diferită în care domnesc ființe sinistre și obiecte ciudate. Întunericul din cameră este echivalent cu vulnerabilitatea copilului față de forțele răului, imposibilitatea confruntării.

La această vârstă, copiii nu reușesc să distingă realitatea de fantezie, de aceea întunericul este perceput de ei nu numai teribil, ci și plin de evenimente negative. Prin urmare, copiii nu doresc părinții să oprească lumina și să insiste ca adulții să stea alături până când pleoapele lor dorm.







Particularitatea este că, cu ahloofobii, organismul încetează să producă melatonină hormonală, care este foarte importantă pentru o persoană, deoarece este responsabilă de stabilitatea fundalului emoțional. Când este întunecată, o persoană se simte mai acută, accentuează faptul că trebuie să îndure, iar toate emotiile negative sunt amintite. Această condiție poate fi completată de frică, complet nerezonabilă. Este interesant faptul că de multe ori ahluofoby culcat pe timp de noapte să doarmă, nu opriți lumina, sperând astfel să înșele fobia. Dar medicii cred că, odată cu această boală, începe să progreseze. În unele cazuri, teama de întuneric este cauzată de teama de moarte. Achloofobia trebuie tratată neapărat, deoarece consecințele pot fi imprevizibile.

Dacă copilul are o teamă de întuneric, atunci nu este capabil să adoarmă pe cont propriu, plânge în mod constant, începe isterie. În imaginația lor, camera nelocuită este plină de tot felul de temeri și chiar jucăriile preferate par monștri. Ei cer ca lumina din camera lor să ardă în mod constant și ei caută motivul pentru a merge la locul unde puteți activa lumina. De exemplu, ei doresc în mod constant să bea sau trebuie să mergeți la toaletă.

Dar, cel mai rău dintre toate, că un astfel de stat nu trece atunci când o persoană devine adultă, deși, se pare, acestea sunt temerile obișnuite copilărești. Dacă părăsiți fobia fără atenție, atunci vor exista tulburări mai grave care fac persoana instabilă.

Pacienții care suferă de această fobie, la cădere de noapte, pot prezenta atacuri de panică. Ei cred că cineva le urmărește în întuneric în întuneric, uitându-se. Există o încălcare a somnului, din cauza faptului că se pare că cineva se află în apropiere sau se plimbă în jurul camerei. Frica se exprimă foarte puternic, până la o defecțiune nervoasă. Persoana transpira, ritmul inimii este rupt, devine dificil de respira. La pacienții adulți, la început fobia are loc fără semne speciale, iar agravarea poate veni destul de neașteptat.

În primele etape există doar un anumit disconfort în întuneric, dezorientarea într-o cameră întunecată nu este exclusă. Apoi, frica apare într-o formă deschisă. La un adult, ahlofobia poate fi însoțită de reacții reflexe îmbunătățite ale corpului și chiar de apariția halucinațiilor.

Cum este tratată aculofobia?

Dacă pacientul găsește un hobby nou sau se îndrăgostește, va fi potrivit pentru pacient. Orice varianta este potrivita si cu cat distrage mai mult de frica, cu atat mai bine. Nu puteți opri televizorul pentru noapte, dar ar trebui să fie un program liniștit, cu un acompaniament muzical liniștit.

Dacă iarnă este în curte, ar trebui să te ridici la răsărit pentru a obține o cantitate maximă de lumină solară. Plimbările frecvente sunt, de asemenea, foarte utile. Dar dacă se pare că există fantome într-o cameră întunecată? Încercați să le prezentați în felul și amuzamentul, cu care puteți fi prieteni.

Casa ar trebui să sune adesea muzică ritmică veselă, ridicând starea de spirit. Pentru o cină fructe de mare este utilă. În fiecare zi trebuie să alegeți timpul și să priviți lumina naturală luminoasă timp de cel puțin două minute pe oră. Nu fiți leneși să mergeți la concerte, discoteci, diverse spectacole, adică în locuri în care există numeroase scafe, iar impactul întunericului îi reduce severitatea și nu mai deranjează. După cum puteți vedea, există multe modalități de a scăpa independent de ahlofobie, iar medicul vă va ajuta să alegeți direcția corectă.

Materiale înrudite:







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: