Pagina 15 din 15
Falimentul debitorului absent
În cazurile în care cetățeanul-debitor sau șeful debitor - persoana juridică care a încetat efectiv activitatea, lipsește sau este locația lor nu este posibilă, în conformitate cu § 2 din capitolul XI din Legea cu privire la faliment în legătură cu astfel de debitori a folosit o procedură simplificată de faliment.
Un debitor absent este un cetățean - persoană fizică care și-a încetat în mod efectiv activitățile de afaceri, absentă de la locul de reședință sau de reședință și pentru a stabili locația acestora nu este posibilă.
Un debitor absent - persoană juridică - este o organizație care și-a încetat efectiv activitățile și a cărei conducător este absent de la locul de reședință sau de reședință și a cărui locație nu poate fi stabilită.
În conformitate cu paragraful 1 al art. 227 din Legea falimentului, cererea de recunoaștere a unui debitor care nu este în stare de faliment poate fi înaintată instanței de arbitraj de către creditor sau de către un organism autorizat (de exemplu, o inspecție fiscală). Cererea menționată este acceptată de instanța de arbitraj, indiferent de suma conturilor de plătit.
permite, în general, pentru un organism autorizat al cererii de recunoaștere a unui debitor absent în stare de faliment numai dacă există suficiente resurse financiare, care trebuie să fie confirmate, de exemplu, linii de bugete corespunzătoare, este o noutate a legii insolvenței. Un creditor poate depune pentru faliment și în cazul în care debitorul nu are fonduri suficiente pentru a finanța procedura de faliment.
Conform paragrafului 2 al art. 223 caz APC RF de insolvabilitate (faliment) sunt considerate un panou colegial al judecătorilor, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege federală care reglementează insolvența (faliment). În art. 228 din Legea falimentului a stabilit o nouă regulă de adjudecare de faliment debitorului absente în instanța de judecată de faliment. Cazurile de faliment a debitorilor absenți, în conformitate cu clauza 4 din art. 228 din Legea falimentului sunt considerate numai de un judecător al instanței de arbitraj. În conformitate cu paragraful 1 al art. 228 instanței de arbitraj Legea falimentului în termen de o lună de la data de fabricație la cererea de recunoaștere a unui debitor absent în stare de faliment va lua o decizie privind recunoașterea unui debitor absent în stare de faliment și deschiderea procedurii de faliment. (Ca regulă generală, consacrat în art. 51 din Legea falimentului, procedurile de faliment trebuie să fie luate în considerare în ședința tribunalului de arbitraj în termen de cel mult șapte luni de la data primirii cererii la instanța de arbitraj să declare debitorul în stare de faliment).
La luarea deciziei de declarare a unui debitor în stare de faliment, tribunalul arbitral numește un administrator de faliment (și pot exista probleme legate de plata activităților sale dacă fondurile debitorului nu sunt disponibile).
O caracteristică esențială a falimentului debitorului absent este neaplicarea pe baza clauzei CI. 228 din Legea falimentului către debitorul absent al procedurilor de reabilitare pentru supraveghere, redresare financiară și management extern.
Creditorii debitorului absent în termen de o lună de la data primirii notificării au dreptul de a-și prezenta creanțele la administratorul falimentului.
Satisfacția creanțelor creditorilor se face în ordinea priorității prevăzute la art. 134 din Legea falimentului, în timp ce acoperă cheltuielile de judecată și cheltuielile de plată a remunerației către administratorul falimentului.
1. Debitorii absenți (menționați mai sus).
2. Nu lipsesc debitori în sensul clauzei 1, articolul. 227 din Legea privind falimentul, dar, pe de o parte, având prea puțină proprietate (atât de mult încât să nu permită acoperirea cheltuielilor de judecată); în al doilea rând, au oprit activitățile (atât antreprenoriale, cât și altele). La încetarea activităților, vom concluziona, pe baza semnelor, în special din faptul că în ultimele 12 luni anterioare datei de depunere a cererii de faliment nu au fost efectuate operațiuni în conturile bancare ale debitorului.
Aceste prevederi se aplică persoanelor juridice care nu se încadrează în criteriile unui debitor absent, dar pentru care există dovezi documentate că:
- volumul proprietății persoanei juridice debitoare evident nu permite acoperirea cheltuielilor de judecată în cazul falimentului;
- Nu există tranzacții în conturile bancare ale debitorului în ultimele 12 luni;
- Există și alte semne care indică o lipsă de afaceri sau altă activitate a debitorului.
Însuși debitorul, după cum rezultă din paragraful 1 al art. 227 din Legea falimentului, nu poate aplica pentru faliment; organismele autorizate au această posibilitate doar dacă debitorul dispune de fonduri suficiente pentru a finanța procedurile de faliment (clauza 2, articolul 227 din Legea privind falimentul). Creditorii, evident, nu au nici un interes în cererea de faliment a unui debitor care nu are fonduri semnificative (sau chiar minime).
Acest regulament face imposibilă punerea în aplicare eliminarea debitorilor care lipsesc (eliminare normală nu este posibilă, deoarece acestea nu dispun de fonduri suficiente pentru satisfacerea deplină a creditorilor și să declare falimentul în lipsa unor astfel de creditori dorința va fi nimeni). Cu un grad ridicat de încredere că printre multe entități vor exista funcționale de entități economice, care nu exercită nicio activitate, dar nu și lichidate (în acest caz, de la persoanele vizate vor avea toate detaliile și înregistrare ca persoană juridică, care pot fi utilizate pentru diverse abuzuri).
Trimiteți-le prietenilor: