Instrumentul SINFONI a permis nu numai obținerea de imagini strălucitoare ale norului G2, ci a fost capabil să descompună lumina care intră în componentele spectrului infraroșu, ceea ce a permis estimarea vitezei mișcării norilor. Sa mutat în jurul Pământului în felul următor: de la noi până la apropierea cea mai apropiată și de la noi după aceea. Acest lucru a fost realizat datorită măsurării vitezei Doppler. În plus, dispozitivul SINFONI ar putea măsura viteza de mișcare și zonele individuale ale norului, dacă ar fi fost distrusă ca urmare a găurii negre, așa cum se credea anterior. Înainte de peribotron, norul sa mutat de la noi cu o viteză de zeci de milioane de kilometri pe oră, iar după întoarcere sa dovedit că acum se apropia de Pământ cu o viteză de aproximativ 12 milioane kilometri pe oră. Și așa cum sa spus înainte, dacă înainte de eveniment oamenii de știință s-au gândit la distrugerea lui G2, după evenimentul de observație nu au furnizat dovezi că norul a fost întins mai mult sau chiar secțiunile sale separate au început să aibă viteze diferite.
În plus față de observațiile de la SINFONI, echipa a făcut, de asemenea, o serie de observații pe termen lung ale polarizării luminii provenite de la o gaură neagră, folosind dispozitivul NACO. Din nou, aceste observații sunt cele mai bune pentru ziua de azi, au arătat clar că comportamentul substanței discului de acumulare din materia care intră în gaura neagră este stabil și nu a fost afectat de nor G2. O astfel de stabilitate a obiectelor mari înainte de forțele gravitaționale cu adevărat de neimaginat ale găurii negre indică în mod convingător că acest obiect ar trebui să fie foarte dens cu un nucleu masiv și nu un nor plutitor liber.
Imagine imagine
Mișcarea unui nor de gaz-praf G2 în jurul unei găuri negre. Sursa: ESO / A. Eckart
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: