Acest iad de gol și durere în interior. Dacă ai ști cum mi-e dor. Uneori mi se pare că am sufoca din această durere, care este vacuitate doar mă rup în bucăți ... Toate cuvintele din lume sunt prea nesemnificative și banale pentru a exprima ceea ce simt pentru tine. Este sensibilitate care iese prin porii ... Este o dorință sălbatică să te ating, care aduce la extaz ... Acest lucru rece inuman fără tine ... Este degetele convulsie strîngînd foi într-un efort de a nu tipa la fel de tare ... Este o memorie, fiecare sărut și atingeți ... Aceasta este o durere, viața fără tine.
Îmi amintesc fiecare minut pe care l-am petrecut lângă tine. În fiecare secundă. Fiecare respirație pe care o luați. Cum te-am privit ore întregi, dormind dulce alături de mine. Așa cum am atins fața ta și mi-a fost frică să dizolve restul acestui sentiment de fericire să fiu în jur. Cum m-am pierdut de fiecare dată când m-ai atins. Cum m-ai făcut nebun cu sărutările tale. Cum m-am scufundat în sensibilitatea ta și m-am dat mâinilor tale iubite. Îmi amintesc totul. Ți-am văzut zâmbetul pentru prima dată și, în același moment, mi-am dat seama că am plecat, că vreau să rămân pentru totdeauna în captivitatea acestor ochi și să uit de tot. Îmi aduc aminte de primul tău sărut, atât de timid, blând, de care tocmai am aerisit. Mâinile îmi îmbrățișează într-un vis. Sărutările de dimineață. Și cum ți-ai ascuns fața în mâinile mele din razele soarelui dimineața.
Sunt ca un masochist, imi amintesc in fiecare clipa, imi plac toate amintirile, facandu-ma si mai multa durere. Nu pot să accept că nu veți mai fi niciodată în jur. Nu pot să o fac. Vreau, dar nu pot. Vreau să mă ascund, să mă îngrop pe undeva, să-mi opresc timpul, gândurile, să respir, pentru a nu fi fără tine o singură milisecundă din viața mea.
Nici nu-ți poți imagina cât de nerealist este să te trezești în fiecare dimineață și să înțelegi că nu ești și nu vei mai fi niciodată acolo. Cât de insuportabil de greu este să auzi sunetul mesajelor și apelurilor primite și să știi că nu este, și nu vei mai fi niciodată. Este așa de neplăcut, să auziți vocea unui om în telefon și să înțelegeți că nu sunteți voi. Nici măcar nu pot respira fără tine.
Nu știu cum să trăiesc. Chiar nu știu. A fi fără tine cu fiecare dintre ele este, din anumite motive, mult mai complicat. Și timpul nu se vindecă deloc.
Scriu, dar în apropierea lacrimilor curge un curent, gândurile se întrerup reciproc, degetele nu ascultă ... câteodată mă sperie ... cum pot fi fără tine? Nu mai pot face asta. Sunt obosit. Obosit de a trăi fără tine. Te iubesc.
Articole similare
-
Poate durerea dintilor de la fumat, durerea de dinti din tigari dupa renuntarea la fumat
-
Metode alternative de tratare a migrenei, cel mai bun remediu pentru durere
Trimiteți-le prietenilor: