Fiecare sistem în evoluție are o dinamică proprie, reprezentată fie sub forma unui proces cumulativ continuu, fie sub forma unui ciclu. Ciclul include o serie de etape în dezvoltarea sistemului, care împreună constituie o combinație stabilă. Configurarea etapelor și etapelor de dezvoltare a sistemului poate fi stabilită de interesele observatorului, de obiectivele și resursele cercetării, de particularitățile programului de cercetare pus în funcțiune.
1. Originea - o etapă caracterizată prin formarea parametrilor inițiali ai schimbărilor ulterioare, o conștientizare a contradicțiilor care stau la baza, determinând o reacție de neutralizare a acestor contradicții.
2. Dinamica pozitivă se caracterizează prin activarea participanților implicați în proces, prin formularea obiectivelor participării la proces și prin selectarea fondurilor pentru realizarea sarcinilor.
3. Criza - stadiul apariției unor constrângeri în dinamica pozitivă cauzată de epuizarea resurselor sau de pierderea interesului de participare la proces, de conflictul inițiatorilor sau participanților săi,
4. Dinamica negativă apare ca urmare a creșterii factorilor de rezistență cauzate de lipsa fondurilor care susțin dinamica pozitivă, modificarea vectorului modificărilor ulterioare sau eliminarea inițiatorului procesului.
5. Depresia este o etapă caracterizată de incertitudinea situației, care poate fie să sporească dinamica pozitivă, fie să stimuleze dinamica negativă.
♦ procese liniare și neliniare;
♦ evolutive și bifurcaționale;
♦ un factor și multifactorial.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: