1. Perspective pentru extinderea activităților.
2. Corespondența surselor atrase ale bunurilor necesare.
3. Optimizarea structurii surselor, ținând seama de rentabilitatea acestora.
4. Minimizarea costurilor de formare a surselor de capital.
8.3 COSTUL CAPITALULUI
Raportul dintre valoarea totală a fondurilor reprezentând o taxă pentru utilizarea unei anumite valori de resurse financiare, la acest volum, se numește prețul capitalului (Costul capitalului - CC).
Prețul capitalului poate afecta în mod semnificativ indicele de performanță. Cunoscând costul de capital, este posibil să se determine costul mediu ponderat al capitalului societății - WACC - costul mediu al capitalului ponderat, și a vedea cum se utilizează acest preț, comparând-o cu diferite rate de rentabilitate, pentru luarea deciziilor cu privire la proiectele de extindere dayatelnosti.
Costul capitalului - una dintre cele mai importante variabile în evaluarea afacerilor - este determinată de piață și este aproape în întregime în afara controlului proprietarilor de afaceri. Piața stabilește o rată de rentabilitate bazată pe riscuri de bază și valoarea primei solicitate de investitor (cumpărător de valori mobiliare) în schimbul asumării riscurilor de diferite niveluri.
Atunci când se evaluează costul capitalului, devine necesar să se determine valoarea fiecărei componente, adică Costul fiecărei surse de finanțare ar trebui să fie obiectul studiului.
Prețul surselor de finanțare.
Principalele componente ale capitalului împrumutat sunt creditele băncii și obligațiunile emise de subiect. La stabilirea prețului unui împrumut trebuie să se presupune că costurile asociate cu plata dobânzilor la creditele bancare sunt incluse în costul produselor (*). Din acest motiv, prețul unitar al sursei de fonduri RBS este mai mic decât dobânda plătită băncii de către rB.
unde qn este rata impozitului pe venit.
Prețul unei surse, cum ar fi obligațiunile, este aproximativ egal cu dobânzile plătite. Cu toate acestea, este necesar să se ia în considerare diferența dintre valoarea nominală și prețul de piață al obligațiunii. Suma primită de emitent la plasarea împrumutului este mai mică decât împrumutul în sine, deoarece este asociat cu costul emiterii unui împrumut.
Prețul unei astfel de surse ca acțiuni preferențiale este determinat de formula:
D - dividende fixe în unitate;
RPA - prețul de piață al unei acțiuni preferate;
N - numărul de acțiuni emise.
Prețul unei astfel de surse ca acțiunile ordinare este exprimat prin valoarea dividendelor plătite din profit.
Valoarea medie ponderată a capitalului este o valoare relativă exprimată în procente. Se calculează ca medie a rentabilității cerute pentru diverse surse de finanțare. Greutățile reprezintă ponderea fiecărei surse în valoarea totală a investițiilor (proprietate, investiții):
unde r este rentabilitatea cerută (rata de rentabilitate) pentru capitalul primit de la sursa i;
di - cota de capital (resurse de investiții), în suma tuturor surselor.
Exemplu 8.1 Calculați prețul capitalului conform următoarelor date.
Astfel, efectuarea calculelor multivariate utilizând mecanismul de îndatorare financiară face posibilă determinarea structurii capitalului optim care asigură maximizarea nivelului rentabilității financiare.
8.5.2. Optimizarea structurii capitalului prin criteriul minimizării valorii sale. Procesul acestei optimizări se bazează pe o estimare preliminară a costului capitalului propriu și al împrumutului în diferite condiții de atracție și implementare a calculelor multivariabile ale costului mediu ponderat al capitalului. Luați în considerare procesul de optimizare a structurii capitalului prin acest criteriu în următorul exemplu:
Exemplul 8.3 Pentru a desfășura activități economice în stadiul inițial, întreprinderea trebuie să formeze active (și, în consecință, să atragă capitalul necesar) în mărime de 100 mii conv. den. este unul. Întreprinderea este organizată sub forma unei societăți pe acțiuni deschise. Cu un minim de dividend previzionat de 7%, acțiunile nu pot fi vândute nici suma de 25 mii conv. den. unități. Creșterea suplimentară a volumului vânzărilor de acțiuni va necesita o creștere a dimensiunii plăților anticipate ale dividendelor. Rata minimă a dobânzii pentru un împrumut (rata fără risc) este de 8%. Este necesar să se determine cu ce structură de capital va fi realizat costul mediu ponderat minim. Calculele acestui indicator pentru diferite valori ale structurii capitalului sunt prezentate în Tabelul. 8.3:
Tabel. 8.3 Calcularea costului mediu ponderat al capitalului cu structura sa diferită (mii unități denominate convenționale)
După cum se poate observa din datele de mai sus, costul mediu minim ponderat al capitalului se realizează cu un raport de capital propriu și împrumutat în proporție de 40%. 60%. Această structură de capital permite maximizarea valorii reale de piață a întreprinderii (alte lucruri fiind egale.
8.5.3. Optimizarea structurii capitalului prin criteriul minimizării nivelului riscurilor financiare. Această metodă de optimizare a structurii capitalului este asociată cu procesul de alegere diferențiată a surselor de finanțare pentru diversele componente ale activelor întreprinderii. În acest scop, toate activele întreprinderii sunt împărțite în trei grupe:
a) Active imobilizate.
b) Partea constantă a activelor curente. Este o parte continuă a dimensiunii agregate, care este independent de fluctuațiile sezoniere sau de altă natură în nivelul operațiunilor și nu este asociat cu formarea de rezerve de depozitare sezoniere, naștere prematură și destinația dorită. Cu alte cuvinte, se consideră ca fiind minimul ireductibil al activelor curente necesare pentru ca societatea să desfășoare activitățile curente de exploatare.
c) o parte variabilă a activelor curente. Este variind de peste o parte din dimensiunea lor totală, care este legată de creșterea sezonieră a volumului vânzărilor de produse, necesitatea de a se dezvolta în anumite perioade ale inventarului întreprindere de depozitare sezonieră, livrare timpurie și scop. Ca parte a acestei variabile, o parte din activele curente este alocată cererii maxime și medii pentru acestea,
Există trei abordări principale privind finanțarea diferitelor grupuri de active ale întreprinderii.
1. Conservator - atunci când managerii au format active de capital o parte constantă și parțial variabilă a activelor circulante SC datorate și VCM și numai reziduurile din partea variabilă sunt ambele formate de CPC.
2. Moderate - atunci când managerii formează active imobilizate și OBA permanente în detrimentul SC și DZK, iar partea variabilă a ObA se formează în detrimentul KPC.
3. Agresiv - când managerii formează active ne-negociabile, o anumită parte din AO permanentă în detrimentul SC și DZK, iar restul în detrimentul KPC.
În funcție de atitudinea lor față de riscurile financiare, proprietarii sau administratorii întreprinderii aleg una dintre opțiunile luate în considerare pentru finanțarea activelor. Având în vedere că, în stadiul actual, împrumuturile pe termen lung și împrumuturile acordate întreprinderilor nu sunt practic furnizate, modelul selectat de finanțare a activelor va reprezenta raportul dintre capitalul împrumutat propriu și cel scurt.
Exemplul 8.4 Este necesar să se minimizeze structura capitalului unei întreprinderi prin criteriul minimizării nivelului riscurilor financiare cu următoarele date inițiale:
- Costul mediu anual planificat al activelor negociabile: 120 mii cond. den. unite.;
- din valoarea totala a activelor curente, partea lor constanta: 80 mii conv. den. unite.;
- cerința suplimentară maximă pentru activele curente în perioada de sezonalitate a producției (6 luni) - 100 mii conv. den. este unul.
Pe baza acestor date, determinăm că, printr-o abordare conservatoare a finanțării activelor, capitalul propriu ar trebui să fie:
120 + 80 + 100/2 = 250 mii conv. den. U.;
Capitalul împrumutat ar trebui să fie: 100/2 = 50 mii conv. den. U.;
În consecință, structura capitalului care minimizează nivelul riscurilor financiare va fi: 250/300 = 0,83 (83%), iar capitalul împrumutat este de 17%.
Formarea indicatorului structurii țintă a capitalului. Limitele marginale ale structurii de capital cele mai profitabile și riscante ne permit să determinăm domeniul alegerii valorilor specifice pentru perioada de planificare. În procesul de alegere, se iau în considerare factorii considerați anterior care caracterizează caracteristicile individuale ale activității întreprinderii respective.
Decizia finală luată de subiect, permite să se formeze pe indicatorul perioada imediat următoare „țintă structura de capital“, potrivit căruia va fi efectuată ulterior formării întreprinderii prin strângerea de fonduri din surse adecvate.
Întrebări pentru modul
1. Clasificarea capitalului întreprinderii.
2. Principiile formării capitalului.
3. Costul capitalului.
4. Leverage financiar.
5. Optimizarea structurii capitalului prin criteriul maximizării nivelului de rentabilitate financiară.
6. Optimizarea structurii capitalului pe criteriul minimizării valorii sale.
7. Optimizarea structurii capitalului prin criteriul minimizării nivelului riscurilor financiare.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: