Conceptul, funcțiile și tipurile de sisteme de partid

Împreună cu părțile din științele politice, sunt investigate și sistemele de partid. În cadrul sistemului de partide se înțelege mecanismul concurenței și interacțiunii părților în lupta pentru putere și în procesul de implementare a acesteia. Separate sunt două partide, două partide, două părți și două partide și sisteme cu mai multe părți.







Potrivit lui A. Leiphart, sistemul bipartizan este caracteristic modelului majoritar al democrației, iar sistemul multipartit este caracteristic modelului consens.

J. Sartori a subliniat sistemele partidului polarizat și nepolarizat. Sistemele de partide polarizate se caracterizează prin existența unui partid influențat de opoziție extra-sistemică și nepolarizate, dimpotrivă, prin consensul dintre cele mai influente partide privind normele politice de bază și "regulile jocului". Sistemele multipartidice pot fi, de asemenea, subdivizate în sisteme cu un partid dominant și fără o parte dominantă. De mult timp, țările scandinave erau dominate de partide socialiste, în Italia - de Partidul Creștin Democrat, în Japonia - de Partidul Liberal Democrat. Nu există părți dominante în Elveția, Țările de Jos și Finlanda.







Așa cum a arătat domnul Duverger, formarea sistemului de partid este influențată în mod semnificativ de sistemul electoral care a fost format în țară.

Principalele sale funcții includ:

· Conducerea politică a societății

· Consolidarea sistemului socio-politic pe baza valorilor, idealurilor, simbolurilor;

· Funcția de reglementare - elaborarea anumitor reguli de conduită,

· Mobilizarea resurselor: această funcție are rolul de a maximiza utilizarea resurselor societății pentru implementarea sarcinilor atribuite;

· Funcția de distribuție a valorilor materiale și spirituale etc.

Există și alte abordări. G. Almund a împărțit funcțiile sistemului politic în două tipuri.

1. Funcții, "intrare":

· Socializarea politică. care vizează formarea unui anumit tip de participant în viața politică și recrutarea - selecția oamenilor pentru a umple statutul în instituțiile politice;

· Comunicare politică - activitate cu consimțământ, compromis.

2. Funcții, "ieșire":

· Utilizarea regulilor și regulamentelor;

· Controlul statului asupra respectării regulilor și normelor.

În implementarea acestor funcții se manifestă mecanismul autoreglementării sistemului, care îi permite să mențină stabilitatea și unitatea.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: