Cu toate mijloacele la turneu
Voi veni. Arată-mi casca, Ivan.
Ivan îi dă o coif.
Întreruptă, răsfățată. imposibil
Pune-o pe el. Am nevoie de unul nou.
Ce lovitură! fraier Delorme!
Și l-ai răsplătit în ordine:
Ca o percuție l-ai bătut,
El a murit pentru 24 de ore - și cu greu
Recuperat.
Și totuși el nu se pierde;
Salopeaua lui este intactă venețiană,
Și pieptul lui: nu are nevoie de un ban;
Un altul nu se va cumpăra.
De ce nu mi-am scos coiful chiar acolo?
Și l-aș lua, când nu ar fi rușinos
Îi dau ducele. Blestemat Earl!
Mi-ar fi lovit capul.
Și am nevoie de o rochie. Ultima dată
Toți cavalerii locuiau aici în satin
Da, catifea; Eram singur în lats
La masa ducele. Am vorbit cu mine
Eu sunt faptul că turneul a ajuns accidental.
Și acum ce pot să spun? Despre sărăcie, sărăcie!
Cât de umilitoare este inima noastră pentru noi!
Când Delorj îi dădu greva
Mi-a lovit coiful și a trecut peste el,
Și eu, cu un cap deschis, mișcă
Emirul meu, grăbit de un vârtej de vânt
Și a aruncat contele pe douăzeci de pași,
Ca pagină mică; ca toate doamnele
S-au ridicat de pe scaunele lor când Clotilde,
Închinându-și fața, a țipat involuntar,
Și vestitorii mi-au lăudat lovitura.
Apoi nimeni nu sa gândit la motivul
Și curajul și puterea mea minunată!
Am fost înfuriat pentru o cască deteriorată,
Eroismul că vinul era? - avarice.
Da! Nu este greu să te infectezi aici.
Sub acoperișul unuia cu tatăl meu.
Ce săracă Emir meu?
El este limpede.
Nu poți continua încă.
Ei bine, nu e nimic de făcut: Îl voi cumpăra pe Gnedogo.
Ieftin și cerând-o.
Ieftin, dar nu avem bani.
Toată lumea spune că nu există adevăr pe pământ.
Dar nu există nici un adevăr - și mai sus. Pentru mine
Deci este la fel de clar ca o scară simplă.
M-am născut cu o dragoste de artă;
Fiind un copil, când e înalt
În biserica noastră veche a suna un organ,
Am ascultat și am auzit - lacrimi
Drumul involuntar și dulce curgeau.
Am respins jocurile inactive de timpuriu;
Științele, străine de muzică, erau
Mă doare; cu încăpățânare și arogant
Le-am renunțat și m-am predat
Pentru o muzică. Primul pas este dificil
Și prima cale este plictisitoare. învinge
Sunt un adversar timpuriu. ambarcațiune
Am pus picioarele artei;
Am devenit un artizan: un deget
A dat fluență ascultătoare și uscată
Și loialitate față de ureche. Suna mort,
Am rupt muzica ca un cadavru. Am crezut
Sunt algebră a armoniei. atunci
Deja îndrăznise, în știință, sofisticat,
Să se predea la fericirea creatoare a unui vis.
Am început să creez; dar în tăcere, dar în secret,
Nu îndrăzni să te gândești la glorie.
Adesea, după ce stă într-o celulă tăcută
Două, trei zile, uitând atât somnul cât și mâncarea,
Gust delicios și lacrimi de inspirație.
Mi-am ars lucrul și am privit cu răceală,
După cum gândesc și sună, m-am născut,
Pyla, cu un fum ușor dispărut.
Ce spun? Când marele Gluck
A fost și ne-a dezvăluit noi secrete
(Secrete profunde, captivante),
Am lăsat tot ce am știut înainte,
Ceea ce era atât de îndrăgit de ceea ce credea atât de tare,
Și nu a mers cu bucurie după el
Fără un murmur, ca cel care se înșeală
Și cealaltă a fost trimisă de cealaltă parte?
Constanță puternică, tensionată
În cele din urmă, sunt în arta nesfârșită
A atins un nivel ridicat. slavă
Mi-a zâmbit; Sunt în inimile oamenilor
Am găsit consonanță cu creaturile mele.
Am fost fericit: mi-a plăcut în liniște
Prin munca sa, succesul, gloria; de asemenea
Munca si succesele prietenilor,
Tovarășii mei în artă sunt minunați.
Nu! N-am știut niciodată invidie,
Oh, niciodată! - mai jos, când Piccini
Pentru a captiva știau auzul paraziților sălbatici,
Mai jos, când am auzit pentru prima dată
I Iphigenia sunt sunetele primare.
Cine va spune că Salieri era mândru
Într-o zi,
Șarpe, oameni călcați în picioare, trăiți
Nisipul și praful rănit neajutorați?
Nimeni. Și acum eu voi spune - acum sunt
The Envious. Te invidiez; profund
Sunt invidios de asta. "Oh, cerul!"
Unde este corectitudinea, când darul sacru,
Când un geniu nemuritor - nu ca o răsplată
Dragostea de ardere, de altruism,
Trudov, zel, rugăciuni trimise -
Și iluminează capul unui nebun,
Ghearele inactivului. O Mozart, Mozart!
Aha! te-am văzut! dar am vrut
Te vei trata într-o glumă neașteptată.
Ești aici! - De mult timp eh?
Acum. M-am dus la tine,
Nu vă voi arăta ceva;
Dar trecând brusc în fața unei taverne
Am auzit ascunderea ... Nu, prietene, Salieri!
Funny ești nimic
Nu am auzit ... Vânătorul orb din tavernă
A jucat voi che sapete [4]. Miracol!
Nu am putut sta, am condus un vânător,
Să te trateze cu arta lui.
Intră!
Un bătrân orb intră cu un tatuaj.
De la Mozart la noi ceva!
Bătrânul joacă o arie de la Don Juan; Mozart râde.
Și puteți râde?
Ah, Salieri!
Nu râzi?
Nu, nu este.
Nu sunt amuzant când pictorul nu este potrivit
Sunt murdar de Madonna Raphael,
Nu sunt amuzant când rahatul este disprețuitor
Paria este dezonorată de Alighieri.
Haide, bătrân.
Așteaptă, tu ești,
Beți pentru sănătatea mea.
Tu, Salieri,
Nu în spiritul de azi. Voi veni la tine
În alte momente.
Ce mi-ai adus?
Nu, este așa; fleac. Într-o seară noaptea
Insomnia mea ma chinuit,
Și două, trei gânduri mi-au venit în minte.
Astăzi le-am schițat. Am vrut
A mea pentru mine să aud; dar acum
Nu-ți pasă de mine.
Ah, Mozart, Mozart!
Când nu te văd? Stai jos;
Ascult.
Mozart (pentru pianoforte)
Imaginați-vă ... cine ar fi?
Ei bine, cel puțin eu - un pic mai mic;
Iubitul - nu prea mult, dar ușor -
Cu o frumusețe sau cu un prieten - chiar și cu tine,
Sunt vesel ... Deodată: o viziune a morții,
Sudat întuneric sau ceva ...
Ascultă, atunci.
Ai mers cu asta la mine
Și m-aș putea opri lângă tavernă
Și ascultați ascunderea orbilor! - Dumnezeule!
Tu, Mozart, nu ești demn de tine.
Ce adâncime!
Ce curaj și ce armonie!
Tu, Mozart, Doamne, și tu tu nu știi;
Știu, știu.
Bah! dreapta? poate ...
Dar dumnezeirea mea e foame.
Ascultă: vom lua cina împreună
În taverna Leului de Aur.
probabil;
Mă bucur. Dar lasă-mă să mă duc acasă să-ți spun
Soția, pentru mine să iau cina
Nu am așteptat.
Te aștept; Uite f.
Nu! Nu pot rezista să împărtășesc
Pentru soarta mea: Sunt ales sa fiu al lui
Opriți - sau am murit cu toții,
Cu toții, preoți, miniștri de muzică,
Nu sunt singur cu gloria mea surdă ...
Ce folosește dacă Mozart este în viață?
Și va ajunge la o înălțime nouă?
Ar aduce arta la asta? Nu;
Va cădea din nou, pe măsură ce dispare:
Nu ne va lăsa moștenitor.
Care este utilizarea în ea? Ca un heruvim,
El ne-a adus câteva cântece cerești,
Asta, dorință fără flăcări
În noi, copiii de praf, după ce au zburat!
Deci zburați! mai devreme, cu atât mai bine.
Iată otravă, ultimul dar al Izorei mele.
Timp de optsprezece ani l-am purtat cu mine -
Și de multe ori viața îmi părea de atunci
Rana neregulata si am stat des
Cu un dușman fără griji pentru o masă,
Și niciodată la șoapta ispitei
Nu am plecat, deși nu sunt un laș,
Deși mă simt profund resentiment,
Deși îmi place puțin viața. Am ezitat.
Cum mi-a chinuit setea de moarte,
Pentru ce să mori? M-am gândit: poate, viața
Mi se va da un dar nevăzut;
Poate că voi fi încântat
Și noapte creativă și inspirație;
Poate că noul Gaiden va crea
Mare - și bucurați-vă ...
Așa cum am făcut-o cu oaspetele ura,
Poate că mi-am imaginat cel mai rău dușman
O să găsesc; poate cea mai gravă ofensă
În mine, cu o izbucnire de înălțimi -
Atunci nu vei fi pierdut, darul lui Izora.
Și am avut dreptate! și în cele din urmă a găsit
Sunt dușmanul meu și noul Gaiden
Am fost încântat de încântare!
Acum este timpul! darul dragostei iubirii,
Întoarceți-vă astăzi la cupa prieteniei.
Cameră specială în tavernă; Pian. Mozart și Salieri la masă.
De ce ești acoperit de azi astăzi?
Ești foarte supărat pe Mozart?
Prânzul este un vin bun, frumos,
Și tu ești tăcut și încruntat.
A admite,
Requiem-ul meu mă deranjează.
A!
Îl compuneți pe Requiem? Pentru cât timp?
Pentru o lungă perioadă de timp, aproximativ trei săptămâni. Dar un caz ciudat ...
Nu ți-am spus?
Ascultați.
Acum trei săptămâni am venit târziu
Acasă. Mi-au spus că a intrat.
E cineva în spatele meu. De ce - nu știu,
Toată noaptea m-am gândit: cine ar fi?
Și ce are în mine? A doua zi la fel
M-am dus și n-am găsit-o din nou.
În a treia zi am jucat pe podea
Cu băiatul meu. Au făcut clic pe mine;
Am ieșit. Un bărbat îmbrăcat în negru,
Înclinat în deferență, ordonat
Eu Requiem și am dispărut. M-am așezat imediat
Și a început să scrie - și din acel moment pe mine
Omul meu negru nu a venit;
Și mă bucur: îmi pare rău să mă despart
Cu munca mea, deși destul de pregătită
Oh, Requiem. Dar între timp ...
Mi-e rușine să recunosc acest lucru ...
Zi și noapte nu-mi dau pace
Omul meu negru. În spatele meu peste tot
Ca o umbră, el urmărește. Aici și acum
Cred că este cu noi, cel de-al treilea
Este așezat.
Și e plin! ce frica este copilărească?
Rassyu un gând gol. Beaumarchais
Îmi zicea: "Ascultă, frate Salieri,
Deoarece gandurile negre vor veni la voi,
Scoateți sticla de șampanie
Am citit "Căsătoria lui Figaro".
Da! Beaumarchais ți-a fost un prieten;
Ai scris pentru el Tarara,
Lucrul este glorios. Există un motiv ...
Tot repet, când sunt fericit ...
La la la ... Ah, este adevărat, Salieri,
Beaumarchais a otrăvit pe cineva?
Nu cred că era prea amuzant.
Pentru meseria asta.
Este un geniu,
Cum esti eu si eu Un geniu și un ticălos -
Două lucruri sunt incompatibile. Nu-i așa, nu?
(Aruncă otravă într-un pahar de Mozart.)
Pentru dvs.
Sănătate, prieten, pentru o uniune sinceră,
Legătura dintre Mozart și Salieri,
Doi fii ai armoniei.
Stai,
Stai, așteaptă. Ai băut ... fără mine?
(aruncă șervețelul pe masă)
(Merge la pian.)
Ascultă, Salieri,
Requiem-ul meu.
Aceste lacrimi
Pentru prima dată, toarn: atât dureros cât și plăcut,
Ca și cum aș fi făcut o datorie grea,
Ca și cum cuțitul îmi vindecă un compartiment
Membru care suferă! Prietene Mozart, aceste lacrimi ...
Nu le observați. Continuă, grăbește-te
Încă îmi umpleți sufletul cu sunete ...
Ori de câte ori toată lumea se simțea așa
Harmony! Dar nu: atunci nu a putut
Și lumea există; nimeni nu ar deveni
Aveți grijă de nevoile unei vieți scăzute;
Toată lumea se va preda la arta liberă.
Suntem puțini aleși, norocoși,
Dacă nu țineți seama de utilizarea despicabilă,
Un preoți unici, frumoși.
Nu-i așa, nu? Dar acum nu sunt bine,
E greu pentru mine; Mă duc să dorm.
Adio!
Vei adormi
Multa vreme, Mozart! Dar el are deja dreptate,
Și nu sunt un geniu? Geniul și ticălosul
Două lucruri sunt incompatibile. Nu este adevărat:
Și Bonarotti? sau este un basm
O mulțime nemaipomenită și fără sens - și nu a fost
Ucigașul este creatorul Vaticanului?
Această lucrare, probabil, este în statutul de "domeniu public". Dacă acest lucru nu este cazul și plasarea materialului încalcă drepturile cuiva, atunci spuneți-ne.
Citiți cărți? Câștigați pe ea!
Scrie managerului de grup - Serghei Makarov - să scrie
Articole similare
-
Citiți o carte despre cum să tratați o lectură rece online a mărcii Tvena - pagina 1
-
Cartea - magia culorii sângelui - nimols stan - citiți online, pagina 1
Trimiteți-le prietenilor: