Romantele, create de V. Irving în materialul englezesc, au fascinat americanii și europenii cu prospețimea de observații, limbaj literar excelent, inteligență, umor. Nu mai puțin succes a căzut în nenumărate povestiri despre viața Americii. Cele mai interesante au fost povestile despre trecut - "Rip Van Winkle" și "Legenda Sleepy Hollow".
Irving a admirat mult timp natura maiestuoasă a Americii vechi. Există mai multe exemple, unul dintre ei - schițe de peisaj de la începutul romanului „Rip Van Winkle“, „undeva în partea de jos - acolo, departe, departe - laminate majestuos și în tăcere apele sale puternic Hudson (doar ocazional ar putea fi văzut reflectate în sânul său oglindă nori purpurii sau vele lent ca și în cazul în care congelate în loc mic vas), dar, de asemenea, Hudson în cele din urmă a pierdut în albastrul dealurilor îndepărtate „[1 .; 22]). Ce vedem la trezire erou, după întâlnirea cu „străin ciudat aspect“? “. lumina de top dungă spumă flux de pene măturat aruncat în corp mare de apă, și o umbră neagră adânc înfășurat în jurul creștere de pădure „[1; 26]. Simpla schimbare a peisajului pentru observarea cititorului este un vestitor de o schimbare de liniște la agitația.
Rip Van Winkle este locuitorul satului coloniștilor olandezi la închisoarea Munților Kaathsky, lângă New Amsterdam. Caracteristica principală a Ripa este "aversiunea irezistibilă a muncii productive" [1; 19]. Soția leneșă a leneșului Ripa la condus la disperare și singurul lucru pe care l-ar fi putut face pentru a scăpa de munca la fermă și acuzațiile soției sale # 63; "Ridicați o armă și mergeți rătăcind prin pădure" [1; 21] decât Rip a făcut cea mai mare parte a timpului său. Și apoi, odată ce Rip a intrat în pădure și sa întâlnit acolo "apariția ciudată a unui străin" [1; 23], care purta un butoi pe umăr. Acest "bătrân mic îngrădit, cu o coamă groasă de păr și o barbă gri, îmbrăcată în vechea olandeză" [1; 23] la rugat pe Rip să-l ajute și el a răspuns. În acest butoi a fost o băutură magică, pentru a gusta și miroase ca o vodcă olandeză. Rip a încercat băutura și a adormit și sa trezit timp de douăzeci de ani, doar că nu știa.
Irving își bate joc de eroul său, înfățișând lene sa: „Rip de bună voie a întreprins afacerile altora, dar nu și pentru propria ta; îndeplinește funcția de tatăl familiei și să păstreze ferma în ordinea părea să-l neconceput și imposibil „[1; 19]. Rip a văzut, starea de veghe ca natura schimbat: un firicel mic sa transformat într-un flux zgomotos, pădurea a devenit de netrecut „, el în cele din urmă a ajuns la locul în vale, între stânci în cazul în care a trebuit să deschidă un pasaj în amfiteatru, dar nu mai era urmă de acest pasaj. Stâncile au crescut ca un perete plin, irezistibil; top lumina spumă dungă penate flux măturat aruncat în corp mare de apă, și o umbră neagră adânc înfășurat în jurul creștere pădure „[1; 26]. Însăși apariția satului: „Da, și satul, de asemenea, sa schimbat - a crescut și a devenit aglomerat. Înaintea lui erau rânduri de case pe care el nu a văzut, și case totuși este bine cunoscut dispărut fără urmă. Nume străine pe ușă, chipuri străine în ferestre - totul a devenit ciudat "[1; 27]. Oamenii s-au schimbat: „În loc de fostul calm somnoros și liniște în jurul valorii de remarcat eficiență, asertivitate, agitație“ [1; 29]. nu sa schimbat el însuși Reap, vis magic nu și-a schimbat caracterul său - el este un chat lene iubitor. Pentru a sublinia imutabilitatea fără valoare naturii sale plin de umor, Irving dă la fața Ripa copie exactă fiului ei tatălui său - un lenes si un calic, „Rip nu a îndrăznit să întreb despre alți prieteni și a strigat în disperare:
Chiar nimeni aici nu știe Rip Van Vinkly?
Ah, Rip Van Winkle! - Au existat voci în mulțime. - Bineînțeles! Aici este, Rip Van Winkle, aici stă în picioare pe un copac.
Rip privi în direcția indicată și îl văzu pe gemeni, la fel ca și el, mergând în munți. A fost, se pare, aceeași leneș și, în orice caz, aceeași cârpă! "[1; 29-30]. Ar putea muri în jos de război pentru independență, fiind răsturnat jugul tiraniei britanice, pentru a consolida noul sistem politic, o fostă colonie ar putea deveni o republică - o lene desfrânată rămâne aceeași. Tânărul Rip, ca și tatăl său vechi, "face totul, orice, dar nu afacerea lui" [5; 38].
În povestea acestui roman Irving folosește o metodă de contrast. Înainte de cititor există o imagine a trecutului - înainte ca Rip Van Winkle să adoarmă și apoi imaginea prezentului - după trezirea eroului. Întoarcerea lui Rip oferă posibilitatea de a compara timpurile "vechi" și "noi". Și se pare că schimbarea nu este pentru cel mai bun!
Rip Van Winkle este confuz, lovind dintr-un trecut liniștit colonial în vremuri de progres industriale, care a schimbat totul și toată lumea - relația dintre oameni, psihologia lor, „m-am schimbat, se pare că, chiar și caracterul oamenilor. În loc de fosta echanimitate și liniștea somnoroasă, a apărut afacerea, asertivul, afurisitul în totul "[1; 28]. La apariția oamenilor există și schimbări vizibile - nu mai există la ușa restaurantului prietenului Ripa # 63; "Înțeleptul Nicholas Vedder cu fața largă, brațul dublu și tubul glorios lung" [1; 28], și în loc de el "un subiect subțire, asemănător cu vezica biliară. ale căror buzunare erau pline de niște panouri tipărite, se zvâcneau despre drepturile civile, alegeri, membri ai Congresului, libertatea "[1; 28]. Deci, cifrele oamenilor au devenit mai puțin semnificative și originale. Modul lor de viață a pierdut trăsăturile patriarhiei, care o legau cumva cu marele calm și pitoresc al naturii înconjurătoare.
Desigur, sătenii au fost surprinși când au văzut un ciudat străin, dar nu erau interesați de vorbitor, ci de vocea lui. Atunci când Rip a intrat în dovlecel, acest orator "în clipa în care ochiul sa îndreptat, sa aflat lângă Rip și, lăsându-l la o parte, la întrebat pe cine va vota" [1; 28]. A fost interesant să aflăm cine acest om nu este pentru el, de ce vin în acest fel, ceea ce sa întâmplat cu el, și cine este - [1 „federalist, un democrat?“; 28]. Ce e atât de bun în prezent? Comparativ cu tot acest tam-tam, cursa de șobolan, politicianismul și lăcomie „Noi americani“ Transformați și atitudinea sa leneș, senină față de viață aspect mai atractiv. Lumea nouă de afaceri în ochii lui Irving este lipsită de natura poetică a vechilor așezări.
Treptat, imaginea lui Rip Van Winkle a început să fie percepută ca o imagine folclorică care încorporează America patriarhală a timpului precapitalist [1; 475].
În nuvela „Rip Van Winkle“ Irving, precum și în alte romanele sale, își bate joc de superstiție peste de culcare seceră, ceea ce sugerează că el a fost nebun, „Uneori, cu toate acestea, și-a exprimat îndoieli cu privire la fiabilitatea istoriei Ripa; Unii au insistat că Rip este pur și simplu nebun și că povestea lui este punctul de nebunie, care nu bate din cap. Cu toate acestea, vechii coloniști olandezi o consideră cu încredere totală. Și acum, după ce a auzit în înălțimea Rumble seara de vara tunet îndepărtat, wafting din munții Kaatskilskih, ei susțin că este Henrik Hudson și echipajul navei sale popice tăiat „[1; 34].
Casa lui Van Tassel se distinge prin domiciliu, confort și o mulțime de diligență a satului este investită. Dar, în tonul pe care Irving îl descrie casa fermierului, nu numai admirația pentru "antichitatea patriarhală", ci și ironia. Cu toate acestea, ironia pătrunde în toate românele lui Irving.
Prosperitatea solidă nu a făcut pe locuitorii ambitioși ambitioși sau fani de modă nouă; ca și strămoșii, sunt foarte buni și ospitalieri, cunoscuți pentru ospitalitatea și bunul lor simț. Interesele locuitorilor din "Sleepy Hollow" nu depășesc satul retras, pierdut într-un teren frumos fabulos de pe malurile Hudson.
Atitudinea Ichabod Crane - este atitudinea omului ignorant și lașă, care găsește totul urme de putere forțe supranaturale invincibil, mai degrabă decât armonia și regularitatea fenomenelor naturale: după studierea vechi, plin de povești de groază Mather Icabod a mers la casa fermierului, unde a stat la postul său, și " ... când a condus trecut mlaștinilor, cursuri de apă și pădure înfiorător fiecare sunet, fiecare voce de natură, distribuite în această oră fermecată, jenat de imaginația lui înfierbântată: a caprimulgul geamăt, zdrobitoare deal; croakul unei broaște de copac, acest vestitor al vremii nefavorabile și furtunii; cries elegiace de bufnițe și foșnet bruscă în hățișul păsărilor perturbate „[1 .; 55-56] sau „De câte ori el sa oprit, jumătate mort de frică, acoperite cu zăpadă în fața unui tufiș, care este tocmai pentru a aduce într-un giulgiu, a fost blocarea calea lui!“ [1; 56]).
Irving portretizează roman protagonist Ichabod Crane, cu ironie, deoarece numele: Icabod - un nume rar de sex masculin de origine biblică, indicând faptul tradus din „neschatlivy“ ebraica, „tip sărac.“ Macara în limba engleză este o macara [1; 52 (Nota per ..)] și se termină cu expulzarea Ghost Rider Crane, ceea ce explică la sfârșitul romanului: „Un fermier vechi, la câțiva ani după incident, care a plecat la New York, cel care mi-a spus această poveste cu fantome, a circulat știri că Ichabod Crane este viu și bine, el a părăsit locul, și parțial din teama de o fantomă, și Hans van Ripper, și parțial din cauza nedreptățile pricinuite de el: la urma urmei, el a fost lăsat dintr-o dată o moștenitoare! Ichabod sa mutat la capătul opus al țării, un profesor în același timp, a studiat dreptul, a fost admis în Baroul, a devenit un politician, a câștigat alegerile pentru deputați, a scris în ziare și în cele din urmă a devenit un judecător de pace „[1; 79-80]. Irving Ichabod râs, dar râsul care dobândește o colorare tragică, conform unui fermier vechi, care place Ichabod Crane poate poate atinge înălțimi în viață descrise.
Aspectul Comica Ichabod Crane care vorbesc numele și prenumele, pretenția absurdă rafinamentul de maniere da imagine respingătoare completitudinii generație fără inimă, ruinare și monstruoasă a unui nou Americii - imaginea pe toate străin magice imagine sunlit văi, rigole, livezilor și lanțuri muntoase misterioase, acest somn, dar frumos în restul țării.
Nu este nici un accident că Irving îl expulzează pe Ichabod din orașul paradisului și basmului, care este Sleepy Hollow. Crane - avid, lăudat a trăit nu se încadrează în viața liniștită, măsurată a satului. Irving întruchipează în această lucrare visul său, visul său de a salva rămășițele colorate, care, în opinia sa, au umplut trecutul. Sleepy Hollow își continuă viața și din Ichabod Crane rămâne doar o nouă legendă superstițioasă, ca și cum Călărețul fără cap îl îndepărta și spiritul său stătea într-o clădire școlară.
„mecanica teribil“ europene Irving conservate: fantome inghesuie in case vechi, urlând eerily furtună, mișcări de sunet misterioase mutat zidurile vin la portrete de viață, spiritele apar la miezul nopții și geamăt înăbușit. Dar toate acestea au o conotație ironică și, uneori, o parodie [5; 41].
În lucrarea lui Irving „Dolph Heyliger“, spune despre modul în care fantoma - strămoș al Dolph Heyligera prezinta personajul principal, în cazul în care sunt ascunse comorile. În acest roman de Irving atrage deja și oameni de afaceri de resurse, din moment ce mama Dolph Heyligera că „trăiesc în orașul de piață, a fost umplut într-o oarecare măsură, a predominat în spiritul ei și a decis să își încerce norocul în comerțul de loterie plin de viață“ [1; 113], „Heyliger hostess“ a început de tranzacționare tot felul de prăjituri, biscuiți, păpuși olandeze, fire, lumânări direct de la ferestrele casei sale, „surprinzător întreaga stradă“ și se termină cu fantoma unui strămoș, care este la fel oamenilor de afaceri și prudent - arată urmașii lui un loc pentru a ascunde comoara.
În acest roman de Irving ridiculizează și relațiile dintre clasele: „Deși o femeie respectabilă, și ultimul să știe ce înseamnă să nevoie, dar a păstrat un sentiment de mândrie de familie - pentru că ea a venit de la van der Spiegel de la Amsterdam! - și gelozie prețuită pictat stema care atârna într-un cadru de mai sus semineu ei. Și, adevărul trebuie spus, ea sa bucurat de respectul profund al celor mai sărace locuitorii orașului „[1; 114]. Cât de subtil Irving ironii asupra relațiilor de clasă! Ce rămâne din genul van der Spiegel din Amsterdam? Nimic altceva decât un strat mizerabil familie de arme și poziția copiilor, dar toate la fel, „cei mai săraci locuitori ai orașului“ [1; 113] să respecte profund hostess-ul Heyliger.
Un om pentru o altă persoană în timpul dezvoltării capitalismului nu înseamnă nimic. Acest lucru este demonstrat de un episod al romanului, în cazul în care Peter de Groodtu vine în minte pentru a atașa un ucenic al lui Dr. Dolf în locul băiatului decedat - „a murit de consum“ un fost student al medicului german care Doar gândiți-vă că studentul medicului a murit din cauza consumului! Peter de Groodt nu este deloc trist despre moartea defunctului, el este bucuros că ar putea ajuta acum d-na Heyliger. Petru vrea să fie de ajutor, nu pentru ajutor prietenos, dar numai pentru a scăpa de Daredevils Dolph (Irving ironic: „Petru a fost preocupat de această problemă (care acordă o Dolph) nu mai puțin dna Heyliger, pentru că el a vorbit foarte neonorantă despre băiat și a crezut că de la a ieșit ceva meritoriu ") [1; 114], De Groodt știe că doctorul simte pe discipolii săi noul medicament, dar preferă să considere asemenea conversații zvonuri și nu o mențiune la doamna Heyliger. Petru nu-i pasă de Dolph, iar acest lucru este trasatura lui.
Imaginile altor personaje din romanul sunt destinate să facă mișto de un moment în care toată lumea va fi angajată în beneficiul nimic. Peter de Groodt - paracliserul și gropari, care „sa bucurat de un doctor oarecare influență fel, așa cum au avut de multe ori să se ocupe unul cu celălalt“ [1; 116]. Sau Dr. - Karl Ludwig Knippenrhauzen în dulap (în dulap, nici măcar în dulap!) Stocate „rafturi cu șiruri de carte (au fost acolo timp de trei, iar celălalt volum a lovit dimensiunile sale monstruoase). „Ca cartea unui medic, dulap, evident, nu este complet umplut, menajera sensibilă a luat vase scaun gol de muraturi ...“ [1; 117], și urmată de o descriere a exact ceea ce menajera ține în acest dulap și o descriere a tuturor murături și conserve ocupă mai mult spațiu decât descrierea „biblioteca“ Doctor, competența pe care o putem doar ghici. Irving și a scris: „Unde este medicul învățat medicina cum înțeles, unde și când a primit diploma de servicii medicale - pentru a răspunde la aceste întrebări ar fi acum foarte dificil, deoarece chiar și la acel moment despre care nu știa nimic despre suflet viu“ [ 1; 118]. Medicul devine mai bogat, devine mai bogat și cel mai important! "Cu privire la tratamentul unor astfel de cazuri, care nu sunt descrise și nu sunt prevăzute în cărți. El a dat unele dintre cele mai vechi femei și fete din Vrăjitoria - boala teribila ... „[1; 120], de asemenea, vindecat wench sat care „rupt ace curbate și ace, care, așa cum se știe, - formă fără speranță a bolii“ [1; 121], a declarat că doctorul „are arta de a face o poțiune de dragoste, și, prin urmare, a apelat la el un număr mare de pacienți de ambele sexe, arzând cu dragoste“ [1; 121]. Concluzia sugerează astfel - medicul tratat este necunoscut din ceea ce și bogat. Profit rapid, cu orice preț - acesta este scopul existenței oamenilor de afaceri ca un medic. Și ce fel de oameni sa născut de noua America - "țara promisă".
Ca susținător al rațiunii, Irving, în lucrările sale, se zbate la superstiții, fantome. El nu crede în forțele supranaturale, care este exprimat în explicarea supranaturalului față de obișnuit, iar aceste explicații se fac în trecere, în trecere. Irving este ironic atât în trecut, cât și în prezent, dar ironia trecutului este blândă și bunăvoitoare, susținută într-un ton grațios, iar ironia asupra prezentului este asemănătoare cu sarcasmul.
Irving compară trecutul și prezentul în romanele sale, apoi cu o opoziție deschisă, apoi cu sugestii semi-transparente și comparații ascunse, dar cu acest cititor perceptiv, propria opinie a lui Irving devine clară. Lumea nouă este prea de afaceri și agitată, urmărind după un profit ușor, nu atrage Irving, dar viața Americii patriarhale pre-capitaliste este percepută de Irving mai poetică.
Articole similare
-
Turba resursele trecut, prezent, viitor, platforma de conținut
-
Psihologia momentului prezent cum să nu mai gândim la trecut
Trimiteți-le prietenilor: