Cartea - cum am petrecut vara - citit online, pagina 4

Vlad în timpul lui, nu doar o femeie atât de uboltală, și apoi ce să inventezi o bicicletă? E băiatul acela, fata aceea ... ce diferență generală.

Mici din astfel de conversații s-au înroșit, au apărut deja lacrimi în ochii lui.







- Tu, ai spus tu, ai găsit cum să mă ajuți. Să împărțim cumva. Te respect foarte mult, poate mai târziu, dar nu acum.

Și, cel mult, am auzit că o mică voce se prăbușește. Dacă aș fi fost cerută, nu aș fi refuzat - nu acum, mâine, așa să fie.

White spune: "Bine, fără dragoste nu vreau. Nu sunt nici un violator. " La-la, toate în același spirit.

Băiatul, omul sărac, a crezut.

Apoi Vlad spune:

- Ei bine, am stat, pobazarili, am condus acasă.

La mic, mă uit, din inimă sa simțit mai ușor. Dar în zadar. Albul mi-a clipit, ca să-l ating ușor. Se așezară pe bancheta din spate.

Produse alimentare. E deja întuneric. Faza lungă a fost pornită. La început au stat liniștit. Știu White, știe cum să mănânce bine, dar bea - nici o fată nu a plecat. Mă uit în oglindă, merg încet. Vlad îl apucă pe băiat de mâner. Unul:

- Dă-i drumul, nu.

- Da, o să mă sărut. Care sunt degetele tale sunt subțiri.

Lăsați-l să se rupă.

- Nu. Dă-i drumul. Opriți-mă, voi ieși.

Să tragem mânerul de pe ușă. White îl apucă de mână, îl trase spre el.

- Nu-ți fie frică, nu-ți voi face nimic, lasă-mă să te sărut în gură și să o las să iasă.

Băiatul să ne batem înapoi.

-Dă-i drumul, - șoptesc, - o să țip.

- Scream, - spune, - noaptea este peste tot, piesa este goală, strigă cât vrei.

Să fugim puțin:

- Nu, ai promis.

Dar Vlad și-a închis gura cu un sărut. Am auzit: băiatul geme la buze, se îndepărtează. Cum ai dat drumul - să cântăm un băiat, să nu atingeți, vă rog. Îmi pare atât de rău să vă întreb.

Acolo unde deja, Bely a suferit deja. A șoptit copilului la ureche:

- Ce fel de burete aveți dulce, dați gâtului un sărut, ar trebui să fiți și dulce acolo ...

În general, sunt în spatele meu. Se uită în oglindă - Vlad îndepărtează o cămașă mică, luptă în tăcere, dar cu disperare. Nu striga - ce forțe nu ar trebui petrecute în zadar?

Am auzit că țesătura a fost spartă, butoanele au fost turnate. Unde se poate lupta acest nenorocit? Copilul Zalomil își dă mâna pe spate și să ne sărutăm peste tot. Minor sufocă, lacrimi, întreabă:

- Nu te rog, nu. Opriți-vă, eliberați.

Nu, gheara a căzut. Albul cu o mână îndoiește băiatul în spatele lui, celălalt îl mângâie pretutindeni, pieptul, acolo, burta, cade mai jos. Băiatul suie în suspine, izbucnește din ultima putere, se pare, fiecare atingere ca un cuțit ascuțit. El a fost neinvins, imaginați-vă. Și Vlad îl sărută peste tot și continuă să spună: ce fel de piele ai este blândă, netedă, ca un atlas.

Văd că băiatul are nervi în jurul gâtului și pieptului, Vladik este tot mai mult în furie. Apoi a venit la pantaloni. Albul, aparent, a fost distras, poate - a vrut să descopere butonul, care nu a dat drumul. Chiar nu știu cum se întoarse băiatul, a tras mânerul. Ușa se deschise. El a sărit de pe mașină, ca și cum nu ar fi spart nimic pentru el.

Se rostogoli spre drum. Abia am reușit să încetinesc, viteza era mică. Ei bine, băiatul a strigat. Nu l-am văzut pe Bely așa de furios de multă vreme.

- De ce naiba nu ai închis ușa?
- Șuieră și după copil după el.

Îl înțeleg - imaginați-vă ce pradă delicioasă de sub nas, Vlad era deja în pluton. Ei bine, el sa repezit după el și am urmat-o. Minor a fugit, de parcă moartea în sine îl urmărea. Și asta, pista este plată, asfaltul a fost pus de curând, băiatul, ce-i cu el.

În general, ar fi fugit, doar mă uit, Naganul alb ajunge. Încă mai credeam că vrea să-l împuște. pentru ce?

White a aruncat un revolver la picioarele lui, a încercat cu o jumătate de secundă și a aruncat-o. Băiatul era deja departe, nu putea să creadă că o va lua, dar sa dovedit. Băiatul a scăpat, am auzit și am zburat la asfalt într-un mod mare. Am crezut că mă voi ucide. Nu, mă uit, mă ridic, cum ar fi încercarea de a mă ridica pe picioare, de a alerga mai departe sau măcar să mă târăsc.

Chiar și atunci, Vlad nu sa grăbit. M-am dus la băiat. Și acest om încăpățânat a încercat să se târască. Chiar încercând să se ridice pe un picior bolnav. Nu mai era destin pentru el să scape. White îl prinse ușor și se aruncă pe umăr.







Iar ultimii se luptau spre ultimul, luptându-se ca o pasăre prins. Am luat revolverul, am mers la mașină.

Albul părea să fie atât de frig de la această alergare.

- Totul, - a spus, - mergeți acasă, mergeți în sus.

Împingea fugarul în bancheta din spate, el însuși stătea în față, ușile blocate. Casa a sosit repede. Numai tu poți auzi copilul de pe bancheta din spate plângând.

White avea un vagon în grădină. Mici, două sau trei camere mici, facilități, totul. El a fost acolo cu femeile, sa întâmplat să stea, încă nu în fața Marinka. Conștiința trebuie să fie în aceste chestiuni. Acolo și-a luat băiatul și la dus în brațe ca un mire.

Apoi băiatul strigă puternic.

Fumez pe verandă așezat jos.

A fost o seară bună. Încălzire, fără vânt. Din afară este auzită, la disco "Faina" ei au jucat și corul de tineret a luat un cor.

Vlad îi îngrijea pe oameni. El a suferit cumva de la echipamentul disco pentru sufletul larg, o dată pentru clubul cumpărat, coloana de acolo, toate cazurile.

De mult timp a rupt totuși toată mormanul, băiatul nu putea nici măcar să țipe, doar a gemut. Apoi White a ieșit să fumeze. Părea obosit, dacă copilul avea un timp greu, atunci Vlad a obosit și el.

- Ei bine, eu spun, ce mai faci?

- Da, nimic, a spus blufele într-o îmbrățișare cu toaletă, dacă vrei, du-te și vezi.

- Haha să se uite la el. Și ce mișcă ceva? Nu a mâncat nimic.

- De unde știu, din nervi, poate. Am nevoie de ea? În general, întrebi profesorul asistent și apoi sângele lui.

Lectorul senior este prietenul nostru, medicul din spitalul local. Adeseori el a ajutat-o ​​pe White în diverse chestiuni. El era diferit într-o calitate bună - nu vorbea prea mult. Și-a făcut propria afacere și a plecat. Aici și acum a venit fără îndoială. Am fumat, am vorbit, în general, despre afaceri. Apoi au mers cu Vlad la aripi. Vlad - pentru al păstra pe băiat, dacă începe să se ciocănească. I-am auzit doar țipând, apoi totul a murit. Au plecat în aproximativ o jumătate de oră. Lumina din aripa era oprită.

- Nu o atingeți timp de o săptămână, apoi luați unguent de la mine pentru acest caz special - și sfaturi pentru tine și dragoste. Acum, el a trecut sub o țipătoare, să doarmă. Zi sau doi se culcă, apoi încearcă să se ridice, pe un picior bolnav, să nu vină prea mult.

Am vorbit despre lucruri diferite. Vlad Docentu bashsy număra.

Pe care ne-am despărțit.

Cât de mic pentru dimineața am simțit, nu pot spune. Știu că a fost purtat de mâncare, dar nu a mâncat nimic. Dacă am văzut ceva, am văzut-o, așa cum a stat, îngropându-și fața în pernă. Uneori el a plâns, dar liniștit ca un copil mic, care a fost rănit cu amărăciune.

Vlad a doua zi mi-a spus:

- Mergeți la rudele acestui aluat italian, luați-o, și nu prea mult.

- Dă-i pradă?

- Să cumpere vaca, știu?

M-am uitat în plic, acolo, desigur, era posibil nu numai să ai vacă, ci să cumperi o turmă întreagă, bine, Doamne, cu ei, cu bani, trăim odată.

Am vizitat-o ​​chiar seara. Mama și tatăl lui Sashka stăteau în curte, sora băiatului se urca în apropiere. După cum am văzut, hai să sunăm și să sarăm la brațele mamei. Mașinistul era slab în pantaloni. Maman era deja sub gaz. Nu au uscat deloc. Le-am dat bani, aici, spun eu, pentru ajustarea situației financiare. Mama spune: "Ce este Sasha, este sănătoasă?"

- Sănătos, - zic, - nu tuse, mai puțin tremurând în limbi, va fi mai sănătos. Dacă cineva întreabă, veți spune, a mers la Beloreche, de exemplu.

Maman Sashkin să bâjbâi că are cumva cumnată, deși nu a mai văzut-o niciodată.

- Ei bine, eu spun, foarte bine, dacă asta - el este acolo.

Mama să răscoace și tatăl meu vitreg sa uitat în plic, așa că haideți să o aruncăm sub masă.
- Tu, - a spus, - spune-ne că suntem foarte recunoscători. Totul a fost îndeplinit.

Și din nou, soția mea folosește piciorul sub masă.

Vlad sa dus să-l vadă pe băiatul lui, îl condusese cu dragoste. Cred că dragostea băiatului este destul de pătrunsă, până la ficat. Apoi, când băiatul avea un pat mic, lasă-l pe Bely să-i întrebe: "Ai pe ai tăi, lăsați-o să plece". Vlad a pus-o la urechi ca: "Stai, stai jos, îmi pare rău, sa întâmplat, m-am încântat".

Într-un fel au avut o conversație. Băiatul mergea deja, rău, într-adevăr. Vlad a venit să-l admire. Complimente pentru el sunt tot felul de: "Cât de bine arăți astăzi, aproape că este recuperat", și cealaltă Labuda. Apoi, lăsați-l pe micuț să-și dea gaura, spun ei, vă mulțumesc, bineînțeles, pentru tot, dar este timpul să am onoarea să știu, să mă duc acasă.

De data aceasta, White ia spus totul. Tip, nicăieri nu vei merge și nicăieri de la mine nu pot scăpa. Mi-a plăcut foarte mult și nu te voi lăsa să pleci. În acest loc, cu copilul, sa întâmplat isteria uniformă. N-am auzit pe nimeni să plângă așa. El a căzut la picioarele lui White, cizmele lui dispărând: "Dă-i drumul. Ai promis că dacă vin, te ierți pe tatăl tău. Am făcut tot ce voiai. "

Vlad către el și spune: "Despre faptul că te las să pleci, nu a existat nici un discurs. Și, în general, nu sunt de acord cu vagabonzii despre orice. Încă o dată deschizi gura fără permisiune, o să te enervezi, astfel încât să nu pară prea mică.

La aceste cuvinte, a ieșit, și lăsați un bat mic pe ușă și rupe o strigă pentru a lăsa afară, da ... Seara l-am fugit la produsele alimentare, a adus pe podea lângă sit de perete, fața îngropat în genunchi. De atunci a încetat, a hrănit forțat. Timp de zile pe pat se uita în perete.

Câteva zile mai târziu Vlad a venit să-l vadă, unul sumbru, evident că nu avea chef de dispoziție. Am auzit, băiatul strigă, cum ar fi: "Ce ticălos pe care-l urâți, îți iei mâinile." Apoi a fost sunetul unei lovituri. Băiatul a strigat. "Ține-ți gura", este Vlad. Apoi s-au agitat. Băiatul continuă să întrebe: - Nu. Lasă-l să plece. În mod evident, ceea ce trebuiau să facă era acolo. White a ieșit apoi mulțumit. Și doctorul a venit din nou la băiat și foile au fost scoase. Și pe ei - pete de sânge. Din nou, el se culcă, nu se ridică, se mânca, puțin, într-adevăr, dar mânca. Nu am vrut să fiu împins cu forța.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: