Ei bine, viața în lume Winnie the Pooh ...
În timpul primului război mondial, Milne a fost mobilizat pe front, dar prietenii apoi hassle pe atelier literar a fost transferat la MI-7 - o divizie a poliției secrete britanice, angajat în propagandă, cenzura și supravegherea străinilor. Ceea ce a făcut acolo nu este clar. Probabil, a fost limitat la scrierea agitok anti (Milne a fost parte a ediției britanice a „Crocodile“ - „Punch“ revista). Într-o serie de astfel de note, de exemplu, a susținut că germanii fiert săpun de la oameni - este adevărat, atunci nu este evreii, și proprii lor soldați care au murit pe câmpul de luptă. Ce trebuie să faceți - propaganda militară. Un astfel de serviciu ia dat lui Milna un rang de ofițer și, în același timp, o "rezervare" de pe front.
Ca un ticălos deschis și un informator plătit Milne sa dovedit mult mai târziu - în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1940, după ocuparea Franței de către germani, scriitorul englez Pelam Grenville Woodhouse, care locuia acolo, a fost internat. Woodhouse a fost trimis într-o tabără pentru persoanele strămutate, unde a făcut o serie de emisiuni radio despre viața locală - într-un ton atât de sceptic față de naziști, pe cât posibil în condiții de cenzură. Germanii au permis acestor emisiuni să arate cât de mult este regimul nazist și este tolerabil în comparație cu regimul monarhiei engleze. Planul naziștilor a fost destul de reușit. Transmisiunile au provocat o furtună de ură în cercurile de guvernământ din Marea Britanie și le-au fost ordonate scriitorilor de hackeri să-l prezinte pe Woodhouse ca trădător, mincinos și "marionetă Goebbels". Compania era condusă de căpitanul serviciului britanic de informații Alan Milne. Woodhouse a fost eliberat în curând de germani și a plecat în Franța, unde sa mutat în Statele Unite după război. Autoritățile britanice și-au abandonat treptat acuzațiile și, apoi, i-au cerut scuze scriitorului insultat. În 1975, Woodhouse de 93 de ani a primit premiul Ordinul Imperiului Britanic.
La el avea toate motivele. Scriitorul lui Milne este doar sub media, iar cartea "Winnie the Pooh" este auto-distructivă.
cititor rus nu este foarte clar, așa cum suntem familiarizați cu transferul talentat Boris Zakhoder că o carte redusă prin eliminarea ridicolul și prolixității, și a introdus o serie de glume și jocuri de cuvinte de succes. De exemplu, vinnipuhovskie "pyhtelki-sopelki" nu este Milne și Zakhoder, Guiț faimoasa întrebare "Ce iubește porci Heffalump?" - prea.
Cu toate acestea, în Milne există o mulțime de astfel de cuvinte - aceasta este baza umorului obositor al limbii engleze. Care are un dezavantaj - gluma engleză în mod constant, astfel încât umorul lor adesea pare necorespunzător. Sau, dacă folosiți un cuvânt mai precis, este inutil.
De ce este Winnie the Pooh chemarea lui Winnie? Dar pentru că acesta este numele unui urs (sau, mai precis, al unui urs) în grădina zoologică din Londra, pe care fiul lui Milne la numit un ursuleț de pluș. Și de ce este băiatul (absolut în cartea NU NECESARĂ) numit Christopher Robin? Dar pentru că acesta este din nou numele real al singurului fiu al lui Milne.
Numele este, apropo, sălbatic pentru urechea engleză, sunând la fel ca pentru numele rusesc "Menelaus" sau "Sysoy". Milne a iubit fiul său? (Care, cel puțin uman, a explicat introducerea unui caracter în plus într-un basm.) O întrebare bună, pe care voi încerca să o răspund puțin mai târziu.
Și mai întâi, să punem o altă întrebare:
- De ce a devenit Anglia țara literaturii clasice a copiilor?
Dacă înțelegeți, succesul extraordinar al "Winnie the Pooh" nu este cauzat atât de proprietățile textului, cât și de cele trei "circumstanțe însoțitoare".
În al doilea rând, deja vândute în Anglia, cartea Milne, cinci ani mai târziu, a fost vândută pentru uz comercial de către americani, și au lansat o piață americană colosală o serie de plăci-spectacole, exprimate de actori profesioniști. (Trebuie să spun că, în forma redării audio, cartea lui Milne, plină de dialoguri, câștigă foarte mult).
În sfârșit, în al treilea rând, la începutul anilor '60, drepturile la "Winnie the Pooh" au cumpărat Disney și au transformat un basm într-o serie populară animată - rangul "Tom și Jerry". Deși nu a mai rămas nimic din cartea lui Milne (până la introducerea unor personaje noi), a introdus în cele din urmă ursul englez în panteonul eroilor clasicii mondiali pentru copii.
În ceea ce privește Rusia, avem popularitatea lui Winnie the Pooh, chiar mai mult decât în Occident, din alte motive (deși sunt, de fapt, aceleași).
Din cauza anglofiliei naturale a literaturii copiilor sovietici, provenind de la Chukovski și Marshak, traducerea fragmentelor "Winnie the Pooh" a apărut chiar și sub Stalin. Și la sfârșitul anilor '50, în urma valului de popularitate al cărții Milne din Europa de Est, URSS a început să emită traduceri în masă ale lui Zakhoder.
Dar favoritul popular al "Winnie the Pooh" a fost după o serie de filme scurte, produse de Fyodor Khitruk în 1969-1972. Khitruk a aruncat cartea absurdă Christopher Robin și alte prostii, și timp de 40 de minute, a făcut pentru a Milne ceea ce el a fost încercarea de a scrie 400 de pagini, dar niciodată nu a scris o serie de povestiri care nu-așa-simplu amuzant, ironic și, în același timp, calculată pe copii și adulți. Umorul Milne, fără îndoială în cartea de față, a fost conservat și întărit de Khitruk, iar personajele au fost clar identificate. Khitruk a creat imaginea finalizată a Winnie the Pooh din Rusia, care este mult mai bună și mai interesantă atât în versiunea engleză, cât și în cea americană. Khitruk însuși și-a descris caracterul în felul următor:
"Winnie the Pooh este în mod constant umplut de niște planuri grandioase, prea complicate și greoaie pentru acele lucruri banale pe care le va întreprinde, așa că planurile se destramă atunci când vin în contact cu realitatea. El intră constant în necaz, dar nu de prostie, ci pentru că lumea lui nu coincide cu realitatea. În aceasta văd natura comică a caracterului și a acțiunilor sale. Bineînțeles, îi place să devoreze, dar acesta nu este cel mai important lucru ".
Desene animate rusă realizate din rămășița lui Milnovsky o lucrare excelentă a copiilor - cu o poveste clară, personaje memorabile și chiar versete excelente - nesklukushkami.
Ei bine, viața în lume Winnie the Pooh!
De aceea cântă cu voce tare aceste cântece!
Și nu contează ce face el,
Dacă nu primește grăsime,
Pentru micul dejun regele.
A spus: - Desigur,
Voi merge, voi spune Vaca,
Atâta timp cât nu dorm!
Cu toate acestea, hai să vorbim despre fiul lui Milne, pentru care a fost scris un basm despre Winnie the Pooh.
Chinul englezesc al lui Christopher Robin (un om, nu un personaj) a început cu faptul că el a avut îndrăzneala să se nască un băiat, care a stârnit indignarea părinților egoiști. Atât tatăl, cât și mama nu au dat nici o atenție fiului lor, făcându-și propria afacere, ridicarea copilului era responsabilitatea servitoarei. În cele din urmă, mama a părăsit familia cu totul. Există o serie de fotografii în scenă ale micului Christopher cu părinți iubitori și jucării. În toate aceste fotografii băiatul pare trist sau confuz.
Un nume dublu al lui Christopher Robin a fost dat deoarece părinții nu au putut fi de acord. În același timp, egoistul tatălui credea că numele său era mai important, iar egoistul-mamă credea că situația era exact opusă. Prin urmare, copilul a fost numit "Billy" între ei, dar numai acasă, astfel încât la școală ei nu credeau că cineva ar fi certat împotriva cuiva.
Deja de la o "filozofie a numelui" similară, este clar că părinții englezi erau profund indiferenți față de băiat. colegii lui Christopher Robin deja otrăvit pentru că el a fost Christopher Robin, și „Winnie the Pooh“ transformat șederea în școala engleză (de fapt, o școală militară cu tineri Tsukanov și bătăi instituționalizați) în iad. Milne nu și-a citit basmele cu fiul său, însuși Christopher Robin le-a urât și le-a citit (ascultat în evidență) la vârsta de 60 de ani.
Printre altele, papa Milne a fost un mason devotat din partea ideologiei și a interzis să-i boteze fiul. La aceeași asistență, care singur a fost angajată într-un copil, a fost religioasă și a învățat pe Christopher să se roage. Religia baiatului a fost un alt motiv pentru agresarea colegilor de școală. În viitor, din cauza lipsei de educație normală în capul săracului Christopher a format terci de cereale, și sa căsătorit cu vărul său. Consecința acestei căsătorii a fost nașterea unei fiice cu anomalii genetice grave.
În anii de declin, Christopher Robin a scris memorii, unde sa plâns amar despre insensibilitatea tatălui și că la transformat într-un personaj al cărții sale ridicole.
Deși personajul principal al basmului lui Milne este resuscitatul sângeros Winnie the Pooh, personajul lui Christopher Robin, un copil nevrotic care a fost crescut ca o fată, seamănă cel mai mult cu Porcul.
Adevărat, Purcea într-o viață obscenă crește. Se pare că Christopher Robin a crescut într-un porc decent, iar plângerile sale literare despre tatăl său sunt în mare parte dictate de invidia scriitorului, o glorie încălzită neintenționat din partea scriitorului în mod natural nesemnificativă.
În Wikipedia în limba rusă, ele sunt atinse de basmul cultural "hip hop" Made in England:
„Cartea re-creează atmosfera iubirii universale și de îngrijire,“ normal“, copilărie la adăpost, fără pretenția de a rezolva probleme pentru adulți, care în mare parte au contribuit la popularitatea cărții mai târziu, în Uniunea Sovietică, inclusiv impactul asupra deciziei Boris Zakhoder pentru a traduce aceasta carte. În „Winnie the Pooh“ reflectă viața de familie a clasei de mijloc britanice din anii 1920, mai târziu resuscitat Christopher Robin, în memoriile sale, pentru a înțelege contextul în care a existat un basm ".
Aceasta este bunăstarea tulbureală a copiilor returnați din perestroika. În realitate, în conformitate cu tradiția „vieții de familie din clasa de mijloc britanic“, în vârstă de 35 de ani, Christopher Robin a venit la înmormântarea tatălui meu la varsta de 65 de ani, mumia lui care a venit din America, și șuieră: „Când și vei muri, vechi b ...“ . Ea, din nou, în spiritul tradiției, nu a primit un răspuns în buzunar și ia dat fiului său un pumn în nichel. A fost o scenă urâtă. În prezent, moștenitorii defunctului Christopher Robin încearcă să câștige miliarde de la Disney, folosindu-l ca fiica paralizat berbec. Toate acestea „dialog cultural anglo-american“ are loc pe fondul ursuleți de pluș, și muzee vybegaychikov copilarie Christopher Robin.
Apropo de vybegaychikah.
Nu mai puțin remarcabil este povestea unui ursuleț de pluș. Ursuleț „Teddy“, care a servit ca prototip al ilustrațiile clasice la „Winnie the Pooh“ a fost creat în America și este numit în onoarea președintelui Theodore Roosevelt, care, conform legendei supunerea propagandei imperialiste ar fi refuzat să tragă la vânătoare într-un mic ursuleț de pluș. (De fapt, el a ordonat să omoare ursul mort legat de copac).
Știm deja despre biografia adevărată a marilor iubiți ai copiilor scriitorului "copiilor" Milne.
Din motive de exhaustivitate, merită să adăugăm că, cu Hitrukom, nu e tot atât de simplu. În timpul războiului a lucrat în radioperehvatchikom NKVD, iar după război a servit ca traducător militar în Germania ocupată. O mamă jovial Zakhoder când fiul a fost de 14 ani, au sinucis de băut acid acetic.
În acest context, "Winnipuhiada" are cu siguranță farmecul său. Dacă luăm în considerare ceea ce a fost o alternativă adultă la prostiile literare ale copiilor.
„Winnie the Pooh“ - o eră militaristă basm cu margarina pe carduri, și „Adevărul șanț“. Da, scris de un informator, nu iubitor de fiul ei și a încercat să se ascundă în „Literatură pentru copii“ copiilor dintr-o realitate dezgustător și murdar: cu sirenele și bombardament. Prin urmare, dacă te uiți atent, există în Winnie Púchov nonsens angoasă isteric - atunci când urechile lor și nu doresc să știu ce toată lumea știe. Asta e poveste și încolțite la pământ sovietic slabe, în cazul în care problema europeană a fost ridicată în absolut. În acest sens, enciclopedia în limba rusă, în general, are dreptate. Doar textul trebuie redactat ușor:
„În“ Winnie the Pooh „reflectat iluzoriu viața de familie fantezie de clasa mijlocie europeni nevrotizirovannogo 10-50-e ale secolului XX“
În general, așa cum sa spus în versiunea sovietică a perioadei de stagnare, destul de demn de stiloul Wodehouse:
Ei bine, trăiesc în lume Winnie the Pooh
Are o soție și copii - este un brusture.
Articole similare
-
Lecția de limbă rusă din clasa a 5-a cu privire la modul în care se formează cuvintele în limba rusă
Trimiteți-le prietenilor: