Lumea astrală. Inferior Astral
Va fi bine să luăm în considerare acum cazuri diferite care apar dintr-o serie obișnuită în două direcții, pentru a înțelege pe deplin ce sunt posibilitățile vieții viitoare și cum influențează diferitele calități dobândite în timpul existenței fizice.
Am vorbit despre starea tristă a unui bețiv după moarte; și trebuie să ne amintim că acesta este un exemplu al consecințelor oricărei dorințe materiale inferioare care pot fi satisfăcute numai pe planul fizic. Aceste dorințe imperioase după moarte nu slăbesc, ci se intensifică, pentru că vibrațiile lor nu mai sunt capabile să conducă particule fizice grele. Poziția persoanei senzuale este, probabil, chiar mai proastă decât cea a alcoolicului. Toate acestea erau cunoscute lumii antice, chiar înainte de epoca clasică. Iar simbolul suferinței dincolo de mormânt este mitul lui Tantalus, care întotdeauna au suferit de o sete de nestins, fiind întotdeauna sortit pentru a vedea modul în care apa se retrage de la ea chiar în momentul când a fost aproape atinge buzele.
Uneori, acești oameni suferă remușcări teribil, dar situația lor este chiar mai rău în cazul în care nu se pocăiește și fac eforturi disperate chiar și o nouă viață pentru a stabili orice contact cu desfrâul trecut. Așa cum sa spus mai sus, persoanele cu gusturi și dorințe similare sunt atrase reciproc atît fizic, cît și astral; așa că se întâmplă ca oamenii cu înclinații spre crimă sau deznădejde după moarte să se adune; ele se găsesc în locuri care au fost profanate de depravarea lor, dând atmosferei lor contaminate un caracter și mai otrăvitor cu emanațiile gândurilor și dorințelor lor obscene.
Din abundență în fundul lumii astrale, uneori devin atât de aproape de viața fizică încât pot simți mirosuri; și, deși gâdila simțului mirosului poate să-i trezească dorințele și să-i ducă la nebunie, ei evident nu mai pot primi plăcerea așa cum a trăit într-un corp mai dens.
În aceste condiții, ele oferă uneori posibilitatea de a satisface apetitul lor prin intermediul altuia, iar acest lucru este mai rău decât suferința lor cele mai acute, ca și în acest caz se face crima noi și mai atroce, care mai târziu nevoie de răscumpărare teribilă. Un om care și-a slăbit voința, ca și trupul, ajunge în curând într-o stare în care "Eul" își pierde aproape toată puterea asupra cochiliilor. Prin urmare, el poate deveni o pradă pentru cel rău decedat într-un moment în care se predă fără suferință pasiunilor sale, îi împinge la o nouă nepăsare; se poate termina prin faptul că el devine posedat de unul dintre criminali astrali, care astfel dobândește contact cu corpul fizic și prin acesta simte din nou plăcerile repulsive ale trecutului. Evident, o astfel de obsesie este absolut nefiresc și dezastruoasă pentru ambele și pentru cealaltă; și simpla posibilitate de a-i forța pe oricine să oprească deznădejdea dacă știa consecințele.
Uneori, deși rareori, unii dintre acești nefericiți pot fi salvați de la o companie rău; și apoi este groaznic să urmăriți cum suferă cu remușcări. Pe planul astral, ca și în fizică, oamenii se încadrează uneori într-o societate rea din disperare. Pe baza educației incomplete și sacrilegioase, ei cred că au comis păcate nepătrunse; uneori, cu ajutorul explicațiilor pacientului, este posibil să le scoatem din abisul disperării și să le facem să se uite cu oroare la societatea în care s-au lăsat să cadă.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: