Istoria lui Adam și Eva în Coran și în Biblie
Biblia, spre deosebire de Coran, există o narațiune sistematică cu privire la soarta primilor oameni, astfel cum este prevăzut în prima carte a Vechiului Testament numită „Geneza“. Narațiunea este în mare măsură similar cu versiunea coranic din această poveste. În a șasea zi a creației tuturor lucrurilor: „Și Dumnezeu a creat omul în propria sa imagine, după chipul lui Dumnezeu la creat el; bărbat și femeie ia creat. Și Dumnezeu ia binecuvântat, și Dumnezeu le-a zis: Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, [și peste fiare,] și peste păsările cerului, [și peste păsările cerului, și peste tot pământul] și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ „(Geneza 1:. 27-28). Dumnezeu le-a dat mâncare și un loc de cazare - Eden (sau Paradisul) și pune-l în copac, din care se distinge cel mai mult unul - pomul cunoștinței binelui și răului, fructul din care a fost interzis să mănânce, astfel încât să nu fie expulzat din acest loc. Inițial, numai Adam a fost creat. Dumnezeu a creat diferite tipuri de animale și păsări lui Adam ar putea alege dintre asistent si prieten. Dar nu am găsit-o în oricare dintre creaturi asistent. Și apoi „Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc; și în timp ce el dormea a luat una din coastele lui și a închis carnea. Și Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care a scos un bărbat, o femeie și a adus-o la om. Și Adam a spus: Aceasta este acum os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că ea a fost luată de soțul ei [ei] „(Geneza 2:. 21-23). Adam Narok soția lui Eva (spre deosebire de Coran, numele său este menționat). Cu toate acestea, a existat șarpele care ispitit pe Eva să mănânce din rodul pomului interzis, și pentru această infracțiune, Adam și Eva au fost dați afară din paradis.
Coranul pune vinovăție egală atât pe Adam cât și pe Eva pentru greșeala lor. În Coran, nu există nici un indiciu că Eva a sedus pe Adam sau chiar că a încercat fructele din fața lui. Astfel, o femeie nu apare tentantă, seducătoare sau înșelătoare.
Interpretarea coranică a problemei mântuirii, în general, arată astfel. Ca creație a lui Dumnezeu, cu atât mai mult creația alegerii, guvernatorul lui Dumnezeu pe pământ, căruia i-au înclinat chiar îngerii, omul nu poate fi rău de la început. Dar, ca o creatură infinit departe de Creatorul ei și în nici un fel comparabilă cu El, omul trebuie în mod inevitabil să fie slab și instabil. De aceea, el are nevoie de îndrumare constantă de Dumnezeu. Din acest motiv, din punctul de vedere al islamului, Dumnezeu a trimis periodic oamenilor profeții sau mesagerii lui de la Adam la Mohamed, astfel încât ei să reamintească oamenilor ce ar trebui să facă pentru a se salva.
Doctrina Noului Testament despre mântuire afirmă imposibilitatea fundamentală de a scăpa de el însuși, indiferent cât de perfecți sunt legile pe care nu le-a urmat. Natura omului este deteriorată fără speranță, iar sacrificiul lui Dumnezeu însuși este necesar pentru ca omul să poată fi împăcat cu El și să fie mântuit.
Menționarea în Coran a iertării lui Adam a dat motive gânditorilor și interpreților Islamului să ajungă la concluzia că în Coran lipsesc conceptul de păcat original, în forma în care este implicat în creștinism. Coranul interpretează infracțiunea lui Adam ca un act al neascultării sale personale față de Dumnezeu, fără consecințe asupra oricărei umanități ulterioare. Și, deși infracțiunea lui Adam este repetată de toți oamenii următori, dar păcatul fiecărei persoane este păcatul lor personal. Cu toate acestea, în Noul Testament păcatul este interpretat diferit. În Epistola către Romani din Apostolul Pavel se spune: "Căci toți au păcătuit și s-au despărțit de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Adică, păcătoșenia omului este o consecință atât a apartenenței la păcatul lumii, cât și a expunerii sale la păcatul personal.
Trimiteți-le prietenilor: