Camillo Cavour

Eseu pe tema:

Opiniile sale politice l-au determinat să-l trimită la Fort Bar pentru a supraveghea construcția simplă a zidurilor. În 1831, sa retras și sa angajat în principal în agricultură în moșiile tatălui său. În 1834 a vizitat Elveția, Franța și Anglia. Șederea sa în Franța ia dat încredere în inevitabilitatea triumfului democrației, iar Anglia a adus în el o admirație profundă pentru sistemul său politic liber și un spirit bine dezvoltat al inițiativei private.







În anii 1837-1839, Cavour a lucrat cu școlile unitate de energie mare și orfelinate, iar în 1842 a luat parte la fondarea Associazione AGRARIA, contribuie în mod semnificativ la revigorarea activităților sociale.

Atunci când în 1847 a arătat dorința regelui Carol Albert pentru a începe reforme, Cavour a venit imediat la Torino și aici, cu ajutorul lui Cesare Balbo și alți reformiști, a fondat «Il Risorgimento» ziar.

După ce a luat sub începere imediată a Ministerului Afacerilor Externe, Cavour, nu fără efort, făcute de acordul Parlamentului pentru a intra într-o alianță cu Franța și Anglia, și apoi în Crimeea a fost trimis 15000th Corpului sub comanda La Marmora.







Napoleon a fost înclinat să accepte propunerea Rusiei de a convoca un congres și a cerut consimțământul imediat pentru Sardinia. Cavour dorea ca cel puțin Sardinia să fie admisă la acest congres în aceleași condiții ca și în Austria; dar numai o voce deliberativă o recunoaște, iar Cavour nu era de acord. La un moment dat, Cavour a ajuns într-o astfel de disperare încât era aproape de sinucidere; dar circumstanțele au luat în mod neașteptat o altă răscruce.

"Sunt acuzat că sunt revoluționar, dar în primul rând trebuie să merg mai departe și vom merge mai departe,

starea de spirit neliniștite țării nu se oprește, Cavour și a folosit-o pentru a dezvolta mișcarea în favoarea aderării la Sardinia Emilia și Toscana.

literatură

  • "Lettere edite ed inedite di Cammillo Cavour" (Turin, 1884-1887);
  • Bonghi, "Cammillo Benso di Cavour" (Tipul 1861);
  • Edward Dicey, "Cavour" (Cambridge, 1861);
  • G. Massori, Il conte di-Cavour (tipic 1873);
  • Ch. de Mazade, "Le Comte de Cavour" (Para 1877);
  • Dobrolyubov, în colecția operelor sale.

La scrierea acestui articol am folosit materiale din dicționarul enciclopedic Brockhaus și Efron (1890-1907).







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: