"la Belle dame sans merci"
"De ce, o, cavaler, te plimbi
Triste, palid, singur?
Trestia a căzut, nu pot fi auzite păsări,
Și frunza târzie a dispărut.
De ce, cavaler, te rătăcești,
Ce durere în sufletul tău?
Complet cu veverițe,
Toată pâinea este proaspătă din câmp.
Uite: ca un crin în rouă,
Fruntea ta e udă, ești bolnavă.
În ochii tăi o teamă înghețată,
Șireturi obosite de trandafiri. "
Am întâlnit o fecioară pe o pajiște,
A venit să mă cunoască din munți.
Pasul de zbor, florile în bucle,
O privire strălucitoare strălucitoare.
Am purtat ierburi din ierburi aromate
Coroană, curea și brățară
Și dintr-o dată a văzut un aspect blând,
Am auzit un oftat ca răspuns.
Am luat-o în șaua mea,
Toată ziua a fost cu ea.
Se uita în tăcere la distanță
Ile a cântat un cântec de basm.
Am găsit o rădăcină dulce,
Mi-a dat mana, miere sălbatică.
Și șopti ciudat brusc:
"Dragostea nu așteaptă!"
Ma introdus la grota magica
Și ea a început să plângă și să gemă.
Și erau ochi sălbatici
E atât de ciudat să te săruți.
Și ea ma lăudat,
Și pe o furtună rece
Am uitat totul într-un somn profund,
În ultimul vis.
Am visat de cavalerii iubirii,
Durerea, paloarele, urlele și urletele lor:
La belle dame sans merci
Ai văzut, ești mort!
Din lacomi, din buzele deschise
O durere vie mi-a strigat,
Și m-am trezit - am mințit
Pe o înălțime de gheață.
Și de atunci nu am nici un loc,
Mă rătăcesc trist, singuratic,
Deși nu puteți auzi mai multe păsări
Și frunza târzie a dispărut.
* O frumoasă doamnă care nu cunoaște mila (franceză) Traducere - V. V. Levika
Poezia Keats John - la Belle dame sans merci
Vezi și Keats John (John Keats) - Versuri:
acrostih
Acordați-vă binecuvântarea, sora, Viața pentru a închide într-un salariu de argint. Oh, și.
Apollo și Gracia
Scrisă pe motivul ariei de la Don Juan Apollo: Trei dintre voi în fața mea, A.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: