Definirea unui stil eficient de conducere ar trebui să ia în considerare mai mulți factori: caracteristicile psihologice ale personalității liderului însuși, nevoile și interesele subordonaților săi, gradul calificărilor și responsabilităților acestora, factorii interni și externi care afectează organizația. Alegerea unei situații de stil de conducere adecvată, ținând cont de cei mai importanți factori, poate fi definită ca o conducere situațională.
Cunoașterea stilului de conducere permite rezolvarea problemei adecvării profesionale a rezervei administrative. Este dificil pentru un lider să dezvolte un stil de activitate care să satisfacă toți membrii unei echipe subordonate. Sensibilizarea unei persoane cu privire la cauzele și modelele comportamentului său îi poate schimba radical atitudinea față de situațiile de producție. Înțelegerea posibilității variate de motive și metode de gestionare, viziunea clară și în același timp flexibilă a problemelor face ca liderul să fie mai liber, iar activitatea sa este mai reușită.
Dar, indiferent de stilul său, liderul real, indiferent ce face și nu spune, are capacitatea de a inspira pe alții la cele mai înalte realizări; el le oferă libertate și o oportunitate de creștere. Fiecare manager în activitatea managerială îndeplinește îndatoririle sale oficiale într-un anumit stil specific numai pentru el.
Formarea colectivului va atârna de stilul de conducere al conducătorului, deoarece liderul va influența colectivul, muncitorii vor avea relații de prietenie sau liderul va păstra subordonații în "frică".
Stilul de management este o combinație a celor mai caracteristice și mai durabile metode utilizate în procesul de management.
Stilurile de management definite de personalitatea liderului:
Influența sistemului de control automat afectează în mod negativ climatul moral și psihologic al colectivului de muncă, ceea ce duce la o scădere semnificativă a inițiativei, a autocontrolului și a responsabilității lucrătorilor.
ACS poate fi eficient:
- în situații extreme (situații de urgență), atunci când este necesară o acțiune rapidă și decisivă, atunci când deficitul de timp nu permite întâlniri și discuții;
-atunci când din cauza condițiilor și motivelor anterioare predomină starea de spirit anarhic în cadrul acestei organizații, nivelul disciplinelor de performanță și de muncă este extrem de scăzut.
Stilul liberal (conniving sau anarhic). Caracterizată de lipsa de influență activă (participare) a liderului în echipa de conducere. Un astfel de lider "navighează cu fluxul", așteaptă sau cere instrucțiuni de sus sau intră sub influența colectivului. El preferă să nu riste, "să nu iasă", să se abată de la rezolvarea conflictelor urgente, să-și reducă responsabilitatea personală. Munca pornește singură, rareori o controlează. Acest stil de conducere este preferabil în echipele creative, unde angajații se disting prin independența și individualitatea creativă.
Stilul democratic (colegial). Influența managerului este de a oferi autonomiei subordonaților, în limitele competențelor și calificărilor acestora.
Liderul-democrat preferă astfel de mecanisme de influență asupra colectivului de muncă, care apelează la nevoile unui nivel superior: participare, apartenență, auto-exprimare. El preferă să lucreze într-o echipă, fără a trage cu forțele puterii.
Stilul democratic încurajează activitatea creativă a colectivului de lucru (în multe privințe, prin delegarea autorității), contribuie la crearea unei atmosfere de încredere și cooperare reciprocă. Oamenii sunt pe deplin conștienți de importanța și responsabilitatea lor în rezolvarea problemelor cu care se confruntă echipa. Disciplina este transformată în auto-disciplină.
Managementul personalului ocupă locul de frunte în sistemul de management al întreprinderii.
Procesul de management include următoarele funcții:
- planificare - determinarea viitorului stadiului dorit al obiectului de control și acțiunile ce trebuie luate pentru a trece de la starea curentă la cea dorită;
- organizarea - plasarea elementelor obiectului de control, definirea legăturilor materiale și materiale și informatice între unități, precum și cu obiecte ale mediului extern;
- control - compararea stării actuale a obiectului de gestiune cu cea planificată, identificarea discrepanțelor, evaluarea și reglementarea obiectului de conducere cu scopul de a elimina o discrepanță semnificativă;
- stimularea - încurajarea și pedepsirea angajaților în funcție de rezultatele activităților lor de lucru.
Cel mai important obiectiv al managementului este de a folosi potențialul personal al fiecărui angajat al colectivului de muncă. Printre capabilitățile managerului se numără: îmbunătățirea pregătirii profesionale a angajaților, stabilirea interacțiunii dintre unitățile de afaceri, consolidarea rolului echipelor din toate părțile întreprinderii în rezolvarea sarcinilor de zi cu zi, extinderea componentelor strategice în muncă. În orice caz, calitățile de conducere ale șefului unei întreprinderi sau ale unei unități structurale trebuie luate în considerare. Din stilul conducerii depinde motivația angajaților, atitudinea lor față de muncă, relațiile și multe altele. Astfel, acest domeniu are o mare importanță în management, este obligatoriu și util pentru studiu. Competitivitatea unei companii de orice dimensiune depinde în mod direct de capacitatea conducerii de a organiza munca astfel încât echipa să funcționeze ca unitate.
Articole similare
-
Propuneri și recomandări - influența structurilor de conducere asupra formării colectivului de muncă
-
Conceptul de mediu și impactul activităților de mediu asupra acestuia - caracteristicile mediului
Trimiteți-le prietenilor: