Câini și demoni
Câini și demoni
Alex Kerr
(tradusă de Svetlana Sobolevskaya)
Pentru tatăl meu, Andy Kerr,
Totul a început cu Merit Janow, cu care am trăit pentru prima dată ideea cărții și care mi-a oferit un sprijin constant pentru sfatul meu.
O mulțime de mulțumiri lui Bodie Fishman, care ma sprijinit cel mai mult, dar a cărui contribuție a fost și mai mare. Timp de cinci ani, Bodi a urmărit mii de fragmente, cărți, interviuri și articole care reflectau într-un fel tema muncii mele. În plus, mi-a citit manuscrisul nenumărate ori și a stat cu mine în toți acești ani, când am discutat și am regândit întrebări complicate. Bodie a fost adevăratul meu colaborator și s-ar putea să nu fi scris o carte fără el.
În plus, aș dori să mulțumesc prietenilor și colegilor mei din Japonia, cu care am petrecut multe ore. atingând aceste subiecte și care mi-a cerut să continui să scriu, în ciuda dificultății muncii. Maestrul Ikebana Koez Toshiro și actorul Kabuki, Bando Tamasaburo, mi-au arătat nuanțele culturii tradiționale. Arhitecții Shakut Yoshiki și Catherine Findley îmi completează cunoștințele despre arhitectură, zonare și planificare urbană. Bancherul Matsuda Masashi mi-a dat informații despre criza bancară.
În ceea ce privește traducerea japoneză a cărții, Kazi Chida, prietenul meu și fostul secretar, a făcut toată munca timpurie; Kishara Etsuko a tradus ulterior manuscrisul complet. Am folosit opera lui Kihara Yetsuko ca bază pentru scrierea versiunii proprii în japoneză, care a fost corectată de Nishino Yoshitaka. În timpul acestui proces prelungit de-a lungul anilor, editorii mei din Kodensh au demonstrat răbdare și sprijin nelimitat.
Mulți alții au dat sfaturi și asistență în timp ce lucram la acest proiect: Douay Seid din New York, în apartamentul căruia s-au scris părțile mari ale cărții; secretara mea, Tanachanan "Saa" Petchsombat; iar partenerul meu este Hjord Hemkong.
În ceea ce privește tastarea manuscrisului. Am făcut-o singură. Toți ceilalți, pe care-i datorez, Corpul prietenilor mei și consilieri - și sute de oameni japonezi pe care nu l-am cunoscut, dar care a scris sau a vorbit public despre aceste probleme în ultimii ani și ale căror lucrări am consultat - această carte le aparține.
Toate denumirile japoneze au un stil japonez: numele este scris primul.
Rata de yen / dolar a fost extrem de fluctuantă în ultimul deceniu, însă, potrivit unei estimări brute, nivelul este de aproximativ 105 ¥ la 1 USD la momentul redactării cărții.
prolog
Ceea ce am de gând să-ți spun, este cel mai uimitor lucru, cel mai incredibil, cel mai uimitor, cele mai bizare, cel mai triumfătoare, cel mai dificil, cel mai nemaiauzit, cele mai exclusive, cele mai extraordinare, incredibil, neașteptat, și, astfel, secretul acestei zile.
Râul, de asemenea, a fost un contrast puternic cu similitudinea gri a orașelor japoneze, în cazul în care nu ne-am putea gândi la orice căi navigabile cu o astfel de viata plina de culoare de-a lungul băncile lor, în loc să vadă îndiguiri plate doar fără sfârșit. Japonia părea brusc foarte departe de lumea modernă - și numele cărții mi-a venit: "Japonia necorespunzătoare". Japonia nu a lăsat în lume atât de mult timp și atât de mult încât lumea a trecut în final.
Cu toate acestea, când am început să fac cercetări, a devenit clar că problemele Japoniei sunt mult mai grave decât mi-am imaginat. Japonia a prezentat probleme grave. atât caracteristice pentru țările în curs de dezvoltare, cât și pentru țările dezvoltate economic, pentru un motiv simplu - Japonia a căzut în ambele capcane. Astfel, numele cărții mele sa schimbat.
Întrebarea cheie: De ce a ajuns Japonia într-o capcană când țara a avut totul? Ea sa descoperit într-unul din cele mai frumoase medii din lume, cu munți luxurianți și cursuri curgătoare care curg peste stâncile smarald; a păstrat unul dintre cele mai bogate moșteniri culturale de pe pământ, având valori de artă prin toată Asia de Est, pe care japonezii i-au perfecționat de-a lungul secolelor; ea a avut unul dintre cele mai bune sisteme educaționale din lume și a fost glorificată de tehnologiile ei înalte; expansiunea sa industrială după cel de-al doilea război mondial a adus admirație pretutindeni, iar profiturile acumulate în acest proces au făcut din Japonia, probabil, cea mai bogată țară din lume.
Apariția Japoniei diferă brusc de realitatea internă. "O persoană care vede o rază X a propriului schelet", a scris Marcel Proust, "va avea aceeași suspiciune de eroare că este oasele lui. ca un vizitator al unei galerii de artă, care, uitându-se la un portret al unei fete, citește în catalogul său: "Restul unui dromedar". " Japonia, pe care am descris-o în această carte, nu va fi la fel de familiară cu mulți cititori. "Land of High Technology", care nu dispune de know-how pentru a efectua un test de poluare sau pentru a curăța emisiile toxice. O societate care "iubește natura", concretizându-se de-a lungul râurilor și coastelor, pentru a-și hrăni industria de construcții lacomă. "Birocrația de elită", care se confrunta atât de inept cu averea publică că sistemul de sănătate și fondurile de pensii eșuează, în timp ce datoria publică a crescut și a devenit cea mai mare din lume.
Această imagine, dezgustător de străin, dacă sunteți familiarizat doar cu coaja superioară seducătoare a succesului de producție al Japoniei. Cum ar putea un atractiv „Portret de fată“, prezentat lumii timp de patruzeci de ani, experții din Japonia se dovedesc a fi „dromedary odihnă“ - munți și râuri devastate, poluarea locală, închiriate de oraș, și datoria în creștere? De ce scriitorii și academicienii nu ne-au spus niciodată despre asta?
Din anii 1950, observatorii occidentali au călătorit în Japonia ca închinători la altar. Când eram la facultate în anii 1960 și începutul anilor 1970, specializată în studiile japoneze, eu și colegii mei am avut o instalație care explică ce este Japonia în lumea neînțeleasă. Japonia se deosebea brusc de Occident și era foarte interesantă - pentru mulți japonezi, Japonia părea o societate ideală. utopie. Chiar și criticii din anii 1980 care au avertizat despre nemilosirea economică japoneză au vorbit în mare parte în condiții de teamă.
Mulți dintre colegii mei sunt încă convinși că treaba lor este să prezinte Japonia atractivă pentru ceilalți, iar majoritatea dintre ei depind, într-un fel sau altul, de Japonia ca mijloc de trai. Lăsați japanologul să spună lucrurile greșite și el nu poate fi invitat înapoi; prietenii săi din industrie sau guvern din Tokyo nu vor mai oferi informații. Acestea sunt regulile auto-cenzurii.
Acest lucru mă împinge la mărturisirea personală. Aceasta este o carte de disperare, iar motivul este că găsesc ceea ce se întâmplă în Japonia doar cu o tragedie. Desigur, există atât de multe lucruri care sunt minunate în Japonia - nu voi spune că străinii care nu cunosc Japonia ar trebui să-și schimbe mintea și să-l critice. Cu toate acestea, trebuie să scoatem ochelarii de trandafiri și să vedem Japonia modernă pentru a înțelege ce este. A înțelege altfel înseamnă să apreciezi și chiar să simpatizezi dezastrul.
Oamenii care scriu despre Japonia fac o mare greșeală. atunci când cred că înfrângerea problemelor sale înseamnă "să sprijine Japonia" și să sublinieze că dificultățile sunt că cineva "atacă" sau "calomniază" împotriva Japoniei. Japonia nu este o entitate monolit. Zeci de milioane de japonezi sunt la fel de alarmați și înspăimântați de ceea ce văd, ca mine. Prietenii americani m-au întrebat: "Ce te-a făcut să scrii o carte care să portoreze Japonia într-o lumină atât de alarmantă?" Răspunsul este aproape jenant - răspunsul japonez de modă veche: datoria.
Am venit în Japonia ca un băiețel și am petrecut majoritatea celor treizeci și cinci de ani în Tokyo, Shikoku și Kyoto. Ca oricine care iubește această țară, este imposibil să rămân indiferent față de problemele contemporane ale Japoniei, mai ales ca pierderea mediului. Pe parcursul ultimului deceniu, am petrecut nenumărate ore cu colegii japonezi nemulțumiți care deplânge faptul că ei văd ce se întâmplă cu cultura lor națională și mediul înconjurător, dar se simt neputincioși să-l oprească. În mijlocul scrisului acestei cărți, am făcut o excursie la Altarul lui Isa. Cel mai sacru loc din Japonia, cu doi prieteni vechi, ambii fiind figuri culturale proeminente. Când ne-am plimbat prin livezile primitive ale lui Isus, le-am întrebat: „Te rog, spune-mi sincer, nu am să continue să continue să scrie această carte. Aceasta este o muncă grea. M-aș putea împotrivi cu ușurință impulsului și l-aș putea abandona. Ei au spus: "Nu, trebuie să o scrieți. În situația noastră, prin acțiunea noastră, controlată cu atenție de către mass-media, nu putem vorbi public. Vă rugăm să scrieți asta pentru noi. "
Deci, această carte este pentru doi dintre prietenii mei și milioane de oameni, ca ei. Există o mulțime de ironie aici, pentru că în timp ce mulți experți străini rămân atașați emoțional de metodele moderne ale Japoniei, un număr tot mai mare de japonezi se opun cu fermitate acestor metode. Ei se simt, de asemenea, nostalgic, dar tocmai din cauza acelei vechi, nobile Japoneze. aceasta, Japonia de azi, sunt complet respinse. După cum vom vedea în curând, multe dintre tradiții sunt, de fapt, inovații care ar fi absolut nerecunoscute în zilele vechi sau chiar recent, în anii 1960. Oamenii din Japonia sunt îndurerați, deoarece știu adânc în inimile lor, chiar dacă nu pot să-l exprime în cuvinte: țara lor nu mai este adevărată față de propriul ei ideal.
Una dintre ideile care se desfășoară în această carte este de a înțelege "Japonia în extremități". După cum Karel van Wolferen a scris despre misterele autorităților japoneze, în sistemul politic din Japonia, rolul real al autorităților este în principal ascuns, oamenii nu îndrăznesc să vorbească, și nu îndrăznesc să reziste. "Puzzle-ul" este cât de ușor este corporația Japoniei. Se pare să funcționeze, în ciuda lipsei de lideri puternici la cârma, și multe cărți entuziaști vorbesc despre modul în care birocrații subțiri conduc în mod delicat țară, evitând magic discordie și haos a pieței, care afectează Occidentul. Însă, în timp ce experții erau uimiți de cât de eficient și bine se rotește uneltele lubrifiante, nava se îndrepta spre roci. Mașina de comandă inteligentă programată din Japonia nu avea o componentă critică: frânele. O dată pe o cale specială, Japonia tinde să continue să o urmeze până când atinge limitele care ar fi fost imposibile în cele mai multe alte țări.
Motivat de birocrația, pe țară pilot automat adus strategia sa, ca obiectiv principal construirea, la extrem, care ar fi amuzant dacă nu ar fi în același timp atât de îngrozitoare. In ultimii ani, o manga (cărți de benzi desenate) si anime (desene animate), să domine principalele părți ale Japonia și jurnalism de film industrii. Popularitatea de manga si anime vine din desenele lor sălbatice figurative care descriu viziunea răsturnată a viitorului, cu orașele și zonele rurale. transformate în fanteziile apocaliptice. S-ar putea spune că greutatea manga și anime în cultura japoneză modernă este mult mai mare decât în mod proporțional cu benzi desenate sau o animație în orice altă țară - bazată pe faptul că acestea reflectă realitatea: doar manga ar putea plăti tribut la extreme bizare ale Japoniei moderne. Atunci când fiecare râu și fluxul este convertit într-un canal, te într-adevăr în domeniul science-fiction.
Urgențele sunt de interes. Fizicienii studiază coliziunile particulelor accelerate la niveluri ridicate de energie, în condiții obișnuite, rareori întâlnite în natură. Ce se întâmplă atunci când birocrații gestionează piețele financiare? Poate că ar fi mai bine să explorăm Japonia, unde se poate lua în considerare direct o catastrofă la sfârșitul drumului pentru cel mai elaborat vehicul de control financiar dezvoltat vreodată. Ce se întâmplă cu patrimoniul cultural, când cetățenii au fost învățați la școală să nu-și asume responsabilitatea pentru viața lor? Deși templele și siturile istorice au fost păstrate, distrugerea cartierelor tradiționale din toate orașele vechi ale Japoniei creează un precedent serios.
Distrugerea tuturor orașelor vechi? Este ușor de spus, dar de fapt, într-o zi, procesul a început deja, căzând în inima întregii Japonii. "Criza culturală" nu este o definiție precisă, descriind de fapt problemele Japoniei, deoarece "criza" implică un moment de adevăr, când problemele ating un punct culminant și sunt rezolvate în cele din urmă. În timp ce ceea ce se întâmplă în Japonia este mult mai cronic și pe termen lung. "Boala culturală" sună mai aproape de adevăr, o boală care apare din cauza unei discrepanțe grave între sistemele birocratice din Japonia și faptele vieții moderne. Această carte este o istorie a acestei discrepanțe și a modului în care Japonia a rătăcit până acum pe un drum rural singuratic. îndepărtată nu numai din întreaga lume, ci și din sine.
1. Țara
Construcții de stat
Țara noastră, o creație specială a zeilor; Diferențele dintre Japonia și alte state sunt de așa natură încât este chiar inutil să le comparăm. Țara noastră este o țară luxoasă și fericită, Tărâmul zeilor, și aceasta este fără îndoială.
Trimiteți-le prietenilor: