Da, toată lumea a auzit numele -
de la poeți precomprimați,
dar multe poeme au fost citite
Poetul-
că nu au ratat.
Poezii ale clasicilor
Poezii mici de poetul sovietic rus Boris Chichibabin.
Stăteam în adevărul în adevărul meu
Boris Chichibabin
Stăteam pentru adevăr în cea mai bună măsură a mea,
Fie ca ea să nu cadă în fața minciunii picioarelor ei.
Cât de singură în Rusia
Fără Galich și Soljenitsyn.
1974
Voi sfârși, voi rămâne în viață.
decât eșecul zarastetului?
În Igorev Putivl
iarba a ars.
.
Roșii roșii
Coridoarele școlare -
liniștit, nu sună.
Roșii roșii
mănâncă fără mine.
Cum am trăit pentru a proza
cu un cap amar?
Seara pentru interogatori
mă conduce convoi.
Scări, coridoare,
literele șocante.
Roșii roșii
mănâncă fără mine.
.
Sonet Marina
Boris Chichibabin
Pentru revolta cântecului, pentru soarta crucii,
În momentul morții, plătitorul cetatenilor,
Da, o frunte roșie, înaltă,
Îl iubesc pe Marina - sclavul lui Dumnezeu.
Îl iubesc pe Marina - profetul lui Dumnezeu
Cu un tunet de degete apăsat pe frunte,
Cu o buclă în jurul gâtului, într-un sicriu cerșetor,
Îmi iau onoarea de la patria mea și de la soarta mea,
Că în visurile de mesteacan a atins marginea muntelui,
Cui mână este generoasă, dar spiritul este mai generos decât mâna.
Calea ei este ploaia din templele mele,
În zori, ochii mei sunt moribili,
Și pentru mine în natură Aksakov și Leskov -
Prozatorul preferat al lui Marina.
.
Cât de teribil este să mergi la serviciu sâmbătă.
Boris Chichibabin
Cât de înfricoșător este să mergi la serviciu sâmbătă,
În jocurile diligente îndoite să se joace
Și să știi, la adunări, umilind un căscat,
Că sufletul este o povară pentru noi și o sclavie veselă.
Cât de teribil este faptul că minciuna a devenit aerul nostru,
Prin care respiram înainte de ora morții,
Și vom auzi adevărul - vom rade mâinile,
Că noi nu avem pe Dumnezeu, pentru că avem un nume mare.
Cât de îngrozitor este să privim fețele cu ochii goi,
În străzile noastre, cât de teribil astăzi,
Cât de groaznic, pentru ce ne plătim mai mult,
Acele zile sunt agitația și disperarea noastră.
Cât de groaznic este faptul că toți, deși într-o imparțialitate,
Bețivii și hoții - și așa avem nevoie.
Cât de teribil este să ne întâlnim unul pe celălalt. Cât de înfricoșător
Cu iarba și cerul, vrăjmășie și discordie.
Cât de teribil, crezând că o conștiință a fost ucisă,
Binecuvântat să mănânce brashna veninoasă
Și în zadar imploră pentru un miracol în viața de zi cu zi,
Și cel mai rău lucru este că nu este înfricoșător.
Pentru poporul evreu
Boris Chichibabin
Dacă aș fi fost mai tânăr, nu ar fi fost așa de milă:
nu pe canapea sângele nostru amestecat.
Am străbătut cu slavă, am mâncat cu o nenorocire,
lacrimi și sângeroase spălate cu apă.
"Ban glorie, scoateți acoperișul", -
a spus sub Tit cu flacără și sânge.
Sămânța a părăsit pântecele natal.
Tribul vechiului Sion a devenit prost.
Rădăcinile au fost sparte, coroanele au zburat;
făină de gheață, dacă nu execuții și pogromuri.
Nu este motivul pentru care Rothschild, tânăr și înverșunat,
care a transformat cu ușurință moneda aurului?
Ea a făcut un viscol cu un crisp
comisarii Spiritului - culoarea Comunei Rusiei.
Nimic, că nu este nevoie de capete de nimbusi, -
toate rudele poetului sunt cele care au fost persecutate aici.
Și nu cea mai rea zi când am ajuns sub pahar
Chaplin cu Einstein un cuplu solar ...
Nu m-am nascut Rus, nu l-am numit pe Borka,
Nu mă deranjez cu tristețea aurului și amar,
nu petrece noaptea în șanțuri,
nu intra, eu sunt pentru totdeauna o parte a celor fără nume
în rauri ruse, în pășuni și râuri;
Aș vrea să fiu fiica unei mame evreiești.
loden
Boris Chichibabin
Schimba pâinea pentru inhalarea amară,
Fumul nativ avea un vis și un miros.
Și de a trăi cu ușurință, și de a dispărea nu este mic
Cu trabuc în dinți.
Știam mult timp, grijuliu și dornic,
Ce este pentru un motiv, un frig și supărat,
Atât în rădăcini, cât și în frunzele machorka
Drăguțul diavol apasă și se așează.
Iar aici, pe fondul unui mod de consumator de viață,
În cazul în care frigul este feroce, iar colibele sunt ude,
Toată sofisticarea vieții este uitată
Pentru noi am rămas într-o mână de mahry.
O mână de tutun, o bandă de ziare -
Ce fericire este mai ușoară și mai plină?
Și brusc o țigară va ieși în gură,
Și voința pentru mine se va plictisi.
Unul dintre aceștia, care "bine să fumăm",
Sglatnet, tristețea pângărită de speranță,
La porțile închisorilor grijulii
Suntem fericiți și loiali.
Și nu-mi pare rău sau amar.
Nu vreau răni accidentale.
Fum, sufletul meu este machorka,
Prietenul meu draga și otrăvitoare.
1976
Pentru Serghei Yesenin
Boris Chichibabin
Tu ești pentru noi pentru slavă și rușine,
Serghei Yesenin.
Ochii tăi nu sunt buni pentru tristețe
În sărbătoarea de toamnă.
Ați înlocuit spațiul pământesc
Coliba lui natală;
Nu ești că ești intoxicat,
Și faptul că prost.
Tu, ca orb, te uiți la lumină
Și nu din cauza răului
Aș dori să-l laud pe acesta că nu este
Poet laudă.
Și, pentru toate legămintele, în ciuda,
Ca sare pe rani,
Ai avut probleme cu tavernele,
Și în restaurante.
Privind cu durere la fiola -
Alta ar varsa, -
Ce fel de băutură ați băut?
Cheile lui Mary.
La masă plantată de un plebeian -
Și picioarele pe masă;
Și tu, femei, i-ai iubit pe cei slabi,
Ce glorie se lăuda.
Ce este mai dulce decât fruntea,
Este o coroană sau o capcană?
Oh, restaurantul de noapte,
Chahal universal!
Ai inimat,
Și nu vise,
Pentru cei care nu au auzit niciodată
Despre Mandelshtam.
Dar era mare în timp,
și nu sunt Cain -
în templul tău aurit
nu te piatră.
Deși era un ignoram și un poser,
mai puternică decât apreciem,
tu ești pentru noi atât în slavă, cât și în rușine,
Serghei Yesenin.
Nu este ușor să ajungeți la mormântul lui Akhmatova pe inimă.
Boris Chichibabin
Fii în mormântul lui Akhmatova, toamna finlandeză, bună,
Dă-i pe cei fără adăpost și nu ieși din obișnuință.
În pădure, ciocănelii bateau și râdeau cu plictiseala trenurilor electrice
Orașul de nopți albe, orașul Pushkin2, orașul Petra.
Nori în cerul doom doom pentru ea
În secolele despicabile și la nunta sfântului ulei
Respirația de pin peste el. Și victorios, și în mod clar alb,
Pentru totdeauna tânărul este profilul ei, ca veșnicia poeziei.
La mormântul acuității lui Akhmatova, este timpul să ne despărțim
Cu sclavul hunchbacked și, în imposibilitatea de a rezista greutăților de separare,
Pentru ea, în iubire nemuritoare, și-a întins mâinile întinse
Orașul de necazuri negre, orașul Pușkin, orașul Petra.
1970
Dumnezeu vă dă de la rădăcini la coroane.
Boris Chichibabin
Dumnezeu vă dă de la rădăcini la coroane
Fără probleme în gol să ne întâlnim.
Ieșiți - un arc.
Restul - fraternitatea.
Ține minte zăpada noastră
În mijlocul căldurii altcuiva.
O ieșire - un corn.
Restul - pedeapsă.
Fiecare parte din minte:
Atât binele cât și răul.
De ieșire - o să înțeleg.
Rămâi - știu.
Marginea sufletului, bolnavul Rus, -
Chime, primordialitate
(Cu ieșirea, voi reconcilia,
Cu restul - voi rămâne) -
Dă-ne, suflat și gheață,
Prosti și neînțelegeri,
Outgoing - dragoste,
Rămâi - ajutor.
Unul care este slab și unul care este mistuitor,
Alegeți una dintre următoarele opțiuni:
Ieșirea este sabia și munca,
Restul este speranță.
Dar, la sfârșitul strălucirii
Conform legămintelor Sabatului,
Exit - Sinai,
Restul sunt Golgota.
M-am saturat de a judeca de pe umar,
Măsura imoralitatea temporară.
Outgoing - tristețe.
Restul - loialitate.
Nu este bine să fii profesionist.
Poemele trăiesc ca cerul și frunzele.
Ce sunt maestrii? Sunt mulțumiți de cei mici.
Și eu, ca și vântul, am puțină pricepere.
Vrăjitoria și lumina din ramele ferestrelor,
Iarba între plăci, o cale către colibă,
Soarta oamenilor, măreția cărților și a templelor -
Totul este important pentru mine, tot ce scriu.
În fiecare zi îi chem prietenii la cină.
Ploaia mea face mult zgomot.
Am fost indiferent față de păstori încă din copilărie,
Spre inteligentul meu iubit.
În sufletul meu există multe mistere
De la muzeele dulci, plimbări în orașe.
Tocmai v-am deschis, vechiul Tallinn,
Și Bach liniștit, și Karadag negru.
Iar stăpânii, asemenea stelelor din cer,
Mai este un suflet acolo?
Dar în ei viciozitatea experienței și aroganței,
Nu există nici o divinitate ascultată de la ambarcațiune.
Zgomotul pădurii copiilor încearcă să se trezească în ele,
În funcție de ziua de lucru, cazarea lor este liberă.
Și trebuie să mă ridic sub ceasul deșteptător,
Și nu vreau să adorm pentru totdeauna.
Nevoia și serviciul sunt credincioși involuntar,
Mă duc sub ploaie, mișc buzele.
Din toate durerile, de la orice durere în durere
Trăiește sufletul când sunt beat.
Beau cu prietenii amuzanți și dulci,
Și nu sunt gata să beau singur, -
Dar este util pentru ei ca o descărcare de gestiune
După ce muncesc cei mai înalți bărbați.
Stăpânii ochiului, ca zăpada albă, spini,
Prin minciunile și rușinea pe care le-a purtat voința,
Și pe cruce decolați de pe Golgota Steep -
Mortalii nu au o astfel de ambarcațiune.
Nu crezând testamentul sângelui.
Boris Chichibabin
Nu crezând testamentul sângelui,
Așa că este imposibil,
Am vrut să rătăcească în lumină albă
Prietenii mei.
Armura cordonului -
Ca o sită.
Ele străluceau Harvard și Sorbona,
Da-ne ce?
Să fie fericiți, totuși pentru mine
În orice distanță, -
Dar toți oamenii vii nu pot pleca
De pe pământul viu.
Cu cel al cărui soartă nu a fost încă șters
În noaptea de rușine,
Și dacă e mort, atunci pe linie
Și să trăim atunci.
Sunt credincios celor care rămân
Sub o poveste de basm
Orphanhood lui sumbru
Porți sicriul.
Căruia îi sunt făcute promisiunile
Și taberele,
Dar prin înghețurile Epifaniei
Zorii arde.
Nu ni se dau, plecându-ne pe umeri
Sub minciunile zilelor,
Ghici cine va avea mai ușor,
Cine este mai dificil.
Miroase-le cu zăpadă și liliac,
Ciumei-pământ.
Nu le-a învățat umilința
Profesor.
Viața lor le-a aruncat la răul altcuiva,
Pe drum,
Și sunt departe de ei, nu invidios
Și nu judecător.
Trimite-i, Doamne, o povară ușoară,
Drumuri directe
Și vise bune pe un pat rău
Trimiteți-le pentru utilizare ulterioară.
Lasă din nou pe demon,
Lumanarea va arde, -
Dar doar pentru a ști că alegerea este făcută
Nu fierbinte.
Scoate-mi oboseala, mama Moarte.
Boris Chichibabin
Scoate-mi oboseala, mama Moarte.
Nu cer premii pentru muncă,
Dar au coborât și au murdarit
Pe corpul meu, de mult ca un pol.
Sunt atât de obosit. Nu-mi păsa.
Pentru mine doar trei ore din zi
Un vis vine, este tensionat și sensibil,
Și în somn de dorința de moarte este infuzat.
Pe frunte și pe piept, respirați gheața,
Lasă-mă să mă odihnesc ușor și fără nici o legătură.
Sunt atât de obosit. Mi-a fost greu,
Totul este normal și ușor pentru ceilalți.
Am crezut în spirit, nebun și încăpățânat,
L-am sunat pe Dumnezeu și am văzut iadul cu ochii mei -
Iar corpul este sfâșiat în convulsii noaptea,
Iar sângele de pe nas se revărsa dimineața.
Un verset nu va dispărea niciodată,
Da, însă, câte dintre ele vor rămâne.
Sunt atât de obosit, ca un sclav sau un câine,
Scoate-mi oboseala, mama Moarte.
Deci nu am înțeles ce fel de pământ sunteți -
bine, rău l.
Oamenii inteligenți se uită la America,
nebuni - în Israel.
În Torah roșu se încadrează în dragoste încercați
respirația dură.
Nu a existat niciodată un miros al Europei -
soare și piatră.
Apa din Marea Moarta este otravitoare,
solono bosom -
Asta e ceea ce tu, împărăția lui David
și Solomon.
Ce noi, vizitatori, luăm acasă
de la un copac vechi?
Cărți - și cei de aici sunt citiți din spate,
de la dreapta la stânga.
Nepotrivită și nu prietenoasă
pietrele deșertului,
Ripați între ele, struguri și măsline,
date, pepeni.
Aici se remarcă până acum
Vederea lui Dumnezeu,
Locuitorii actuali sunt strămoși mândri
a ieșit din sclavie.
Un miracol strălucitor în vagabonzi sub acoperișuri
cauzate de gura,
El a deschis unicul Dumnezeu lumii,
israelienii.
Imediat pentru că pe ele valuri tulburări,
în lume
De câteva ori uciși de noi
familia lui Moise.
Imi rada tristetea lor sub gradinile,
împreună cu toți
Tortul evreiesc care ia sufletul
aici, în Yad Vashem.
Sângele inimii torturate va fi turnat - cămășina va fi scoasă.
Am distrus cei mai buni oameni
pe jumătate.
Dacă soarele ar trebui să fie eclipsat de nor,
Lovi vântul, -
Cine ar fi, dacă nu pentru evrei,
înfricoșător de gândit.
Pentru a înțelege acest pământ slab
cu ierburi rău,
Cu credință, îi dau lui Isus
în Ierusalim.
În prietenia gayetului de seară,
în litigiile nu este timid,
Nu am străpuns puțin pe acest pământ
cu atenție.
Și de la aeroportul din Tel Aviv
în cerul decolat,
Doar un singur lucru și simțiți-vă ca acasă -
ceea ce este sfânt.
CÂND AȘA V-AI FĂCUT ÎN TINE.
(A. Verinku)
Am fost acolo și mulțumim lui Dumnezeu,
că am deschis un pic
universul este un suflet amar -
apoi cădere, apoi decolare,
pământul este sfânt tragic
la ladă mediteraneană.
Și am luat comuniunea cu o găleată,
și eu, ca un om rău,
în aceste valuri, și-a scufundat cocina;
și chiar acolo, nu sunt mari,
pietre cu date de palmier
și a crescut în paturile de flori.
Dar nu suntem oameni ocazionali,
nu a rămas în Tel Aviv,
a mers să lumineze lumina.
Și imediat într-un miraj și strălucire
a vorbit biblic
teren în limba lor.
Era gri și roșu,
și cerul era mai aproape de noi,
decât oriunde în regiunile altora,
și ne-a luat departe
din dezgust și falsitate,
de la patrioți și hanyg.
Toate pietroase, toate fără apă
în palma mâinii m-am uitat la Domnul
țara desertelor, pământul lucrurilor sfinte.
Din ochii noștri este inseparabilă
dealurile Ierusalimului
și foc albastru.
Și în albastrul acelui alb, ca și pescarii,
case așezate charki
iubesc prietenii,
și a înviat, ridicându-și mâinile în ceruri,
Muzeul de doliu evreiesc - făină
muzeu inuman.
Au plecat porțile - și aici suntem,
și uitați-vă în vitrinele teribile:
cu teamă de moarte în ochii lui,
ca, cu o lovitură Thor amestecându-și delirul,
a existat un evreu european
la moarte în gropi și în cuptoare.
Intrăm în muzeu cel din Yad Vashem, eu,
întreruperea relațiilor cu lumea,
nu dati vina pe varsta intunecata -
cu o rugăciune tăcută în așteptarea plății,
responsabil și vinovat,
ca un om înaintea lui Dumnezeu.
Asta am crezut în Yad Vashem:
Sunt gânduri rusești de toți,
botezul, vorbirea și sufletul,
dar muzeul rus nu este la o pierdere,
că plâng pentru toți cei uciși,
toate lucrurile vii nu sunt străine.
Există trupuri și suflete ale oamenilor,
și sufletele au ochi și urechi,
pentru a auzi mesajul din buzele lui Dumnezeu.
Când eram în Yad Vashem,
am văzut cu ochii pe aceia,
că acolo cu poporul Isus.
Avem cunoștințe exacte,
că El sa născut un evreu,
iar acest lucru trebuie înțeles.
Din căldura zilei căutând un răcoros,
Ritualuri evreiești asupra Lui
a creat o mamă iubitoare.
Am văzut-o în față
și nu vom uita zi și noapte
pe căile lui Hristos,
Cum a mers cu credincioșii săi
Tatăl Celui în numele lui
chiar până la crucea Golgota.
Am inimit pe toți cei crescuți pe acel pământ,
inimile morților încălziți,
și dacă întrebați: "De ce?" -
Voi răspunde, cu vecinii care nu susțin:
"Nu este nimeni altcineva durere în lume,
Orice suflet este Yad Vashem. "
Am fost acolo și mulțumim lui Dumnezeu,
că am trecut prin soare
o țară a cărei cuvânt nu este mort,
unde sunt surorile, frații lui Isus
Iubirea lui va fi mântuită,
dacă ei cred în El.
Sunt rus cu sânge și rădăcini,
trăind fără buzunar în buzunar,
o țară evreiască, -
ne mâncăm problemele noastre native,
Eu și secretele ei atinse
și credincioșilor ei înainte de înmormântare.
Biografii /
Chichibabin B.A.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: