- Dacă vorbești despre asta, atunci totul este pentru cele mai bune. Suntem oameni respectabili respectabili și Jane ... Carter se uită la Julian și continuă: - Ei bine, e moartă, dar nu avem nimic de mâhnit. Domnul a ordonat soarta ei în felul ei. El vrea în felul acesta.
Julian a crezut că Carter, aparent, crede că viespul a devenit degetul lui Dumnezeu. Pentru a schimba subiectul, a început să vorbească despre recolta.
Carter se gândi la necesitatea de a crește plantarea de măr, când ușa se deschise și Christie intră, ținând mâna lui Nan.
Julian nu se aștepta ca fată să se grăbească cu rudele, dar era surprins de cât de speriat se uită la ei și se ascundea în fusta lui Christie. Trebuie să mă obișnuiesc cu jena în curând. Dar cum poate un copil să iubească rudele care consideră că moartea mamei sale este o pedeapsă pentru Dumnezeu? Braybrook sa ridicat să-i prezinte pe oaspeți soției sale.
Carter o întâmpină cu mare respect, dar Julian se gândi că se uită la amanta casei cu suspiciune. Ca toți ceilalți, au fost surprinși de această căsătorie neașteptată.
- Și asta e Nan. - Christie a împins ușor copilul înainte.
Nan a salutat și a privit în jos. Julian a încercat să zâmbească, dar a înghețat când la văzut pe Christie ridicând cu mândrie capul și priviți pe cei prezenți cu o privire rece.
- E puțin cam jenată. Sunt sigur că înțelegi starea ei.
- Așa cum am spus domniei sale, toate acestea sunt pentru cele mai bune.
O reacție ciudată la moartea sorei ei.
Privind la Braybrook, omul a tresat.
- Da, aici este. Nu mă îndoiesc că domnia lui are lucruri mai importante de făcut. După cum înțeleg din scrisoarea dvs., doriți să transferați fata la îngrijirea noastră?
- Da. Julian dădu din cap. - Presupun că va fi corect.
- Trebuie să discutăm totul. La urma urmei, va trebui să ne mai hrănim o gură.
- Dnă Carter, intervine Christie, dorința de a avea grijă de fata trebuie să vină de la tine. Ce zici tu?
- Iartă-mă, doamnă, spuse omul, dar în casa mea sunt stăpânul. Eu și nimeni altcineva nu luăm această decizie.
- Carter! Vocea lui Julian a tăiat zvonul.
- Nu uita, Carter, că doamna Braybrook îi pasă de viitorul lui Nan.
Omul se înroși până la rădăcinile părului.
- Iartă-mă, domnule. N-am vrut să jignesc pe nimeni.
- Sunt nevrednici? Vocea lui Christy părea amenințătoare.
- Copii ai păcatului ", a spus doamna Carter. "Nu avem nevoie de o taxă pentru îndeplinirea unei îndatoriri creștine".
Julian se tensionă. Cuvântul "datorie" nu a sunat niciodată atât de rece. Christie îi îmbrățișa pe Nan, de parcă o încerca cineva să o ia.
- Bineînțeles că nu ", a spus ea. - Dar Sf. Pavel a spus: "Și dacă îmi dau toate bunurile și dau trupul meu pentru ardere, dar nu am dragoste, nu-mi este de folos în asta".
Doamna Carter își dădu buzele.
- Am spus să o luăm și să facem tot ce avem nevoie ", a spus ea cu o voce scăzută și tensionată. - O vom crește o persoană bună și evlavioasă. Trebuie să facem totul pentru ca păcătoșenia surorii mele să nu fie transmisă fetei. Uită-te la acele casete din păr! Ce vulgaritate!
- Aceste casete, "a încercat Christie să explice," au fost ultimul dar al mamei.
Carter sa întors spre Braybruck:
- Va fi mai bine, domnule, dacă îl luăm pe fata acum. Va uita totul mai repede.
- Nu! spuse Christy într-un ton categoric.
Julian respira adînc. Nu continuați această conversație. Cel puțin nu în prezența lui Nan.
- O scrisoare a venit de la Dower House, domnul meu. - Christie sa întors la soțul ei. - Mama ta vitregă, domnul meu, mă întreabă să-i aduc lui Nan. Am trimis răspunsul și promisiunile de a împlini dorința doamnei mele.
- Mai bine să nu faci asta, milady, protestă Carter. - Trebuie să plece acum cu noi.
Julian a înțeles că ar fi mai bine, acesta este cel mai rezonabil mod de a rezolva problema, dar ...
- Mă tem că mama mea vitregă va fi nemulțumită dacă Lady Braybrook nu-și va respecta promisiunea ", a spus el politicos. - Și lucrurile lui Nan nu au fost încă colectate. - Julian nu a crezut că a spus asta. "Vă anunț când totul este gata." Mulțumim din nou că ați venit. Lasă-mă să te duc afară.
Când Julian sa întors la bibliotecă, Christie îl aștepta singur.
- Adică, fată, domnule?
Vocea ei nu a fost niciodată atât de amară și de sarcastică.
- Am trimis-o pe Beth să o ia pe Nan către sirenă și i-au spus că o să vin mai târziu.
Deci nu a fost o scuză să nu-i dai lui Nan.
- Cum ai putut? el a fiert.
- Cum ai putea recunoaște că sora ta ar fi crescută de astfel de oameni?
- Carter este harnic, cinstit ...
- Nici măcar nu se uitau la ea, nu vorbeau. Chiar și numele nu este numit! Carter a spus că Jane însăși merita moartea! Înțelegeți cum se vor ocupa de Nan? Chiar și o panglică în păr este o crimă.
Furia a copleșit-o.
- Dar au acceptat să o ia, Julian ridică din umeri. "De ce ar face asta dacă ..."
- Din cauza banilor! - Kristi a răsunat. - Și tu crezi că totul în această lume poate fi cumpărat? Chiar dacă Nan nu va ofensa în acea casă, cum poate fi fericită dacă nu o iubește nimeni? Nan a pierdut mama ei! Nu înțelegi? Poți să-ți asigurăm viitorul, să-i faci pe oameni să fie politicoși față de ea, dar totul e gol. Inutilă!
Christie sa ridicat și sa îndreptat, încercând să se strângă.
- Te rog, iartă-mă, domnule.
- Unde te duci? Soția lui i-a alarmat.
- Vreau să vizitez Sirena ", răspunse Christy și se îndreptă spre ușă.
Poate că ar trebui să o lăsăm să plece și să se întoarcă să discute această problemă altă dată, când nu va fi atât de supărată.
- Vei fi curând acasă, nu-i așa? Avem cină la Postellons, trebuie să plecăm la jumătatea a patru.
- Bineînțeles, stăpâne. - La ușă, Christy se întoarse. "Dacă credeți că voi veni pentru o companie atât de respectată."
- La naiba, Christie! Acest lucru este prost!
- Da. Poate ar fi mai bine ca viespa să se așeze pe geamul meu, nu pe sticla lui Jane.
Ușa sa închis. Julian rămase în picioare, uluit de o astfel de final.
Christie crede cu adevărat că ar fi mai ușor pentru el dacă ar fi murit? O voce interioară ia spus că a fost jignită și a decis să lovească. A ofensat-o. Și indiferent de cât de greu este să recunoști, dar de la naștere, nu este diferit de Nan.
Blestemul! Și tatăl ei, Earl Alkeston, ia vorbit fără să se adreseze ei după nume, precum Carter și Nan.
Deci, în afară de datoria lor, Christie nu conectează nimic?
Dar despre pasiune? Sau a fost doar sex? Ceea ce a spus a doua zi ia făcut foarte rău. Ca lumina a dispărut, iar în suflet s-au format goliciuni. Christie îi spunea lui Carter despre Sfântul Paul ...
Julian se ridică de la masă și se duse la fereastră. De aici Casa Dauer era vizibilă, chiar și arborii din grădină. Copiii frolicked pe gazon lângă casa. Julian îl văzu pe Emma, pe Matt și pe Davy. Nan nu era cu ei. Cel mai probabil stătea cu Sirena și Christie în umbra unui stejar. Privind mai aproape, observă două cifre. Nu vedea nimic mai mult, dar Julian părea că observase o umbra mică lângă ei.
Christie a spus ceva despre Sfântul Paul ... Julian a încercat să renunțe la gânduri triste.
La naiba, ce face el? Christy avea dreptate. Nu ar trebui să-i dea lui Nan lui Carter. Conștiința lui îl va chinuia apoi. Poate înțelege asta, nu fi cu Christie?
Carterii nu erau, de fapt, oameni răi, prea dure, poate chiar cruzi. Poate că l-ar trata pe Nan bine, dar ... Julian și-a amintit de sentimentele sale când mama sa a plecat. Nimeni nu a vorbit despre ea în casă, portretele au fost îndepărtate și curățate, iar tatăl ia ordonat fiului să o uite pentru totdeauna. Julian sa prefăcut că o face. Era mai ușor. Atunci tatăl sa căsătorit. Julian dorea să urăsc Sirena, dar nu putea. Când vestea despre moartea mamei a venit, Sirena a împărtășit durerea cu copilul său vitreg.
Apoi era mai în vârstă decât Nan. Cum poți interzice unei fete de cinci ani să-și amintească mama?
Ce a spus Christie despre Sfântul Paul? Nervously jerking, Julian a mers la colțul camerei și a luat Biblia de familie. Sf. Paul ... El a frunzi prin paginile Noului Testament. Ceva despre dragoste ... despre mila. "Deci, dacă pot schimba munții, dar nu am dragoste, atunci nu sunt nimic." El a găsit primul mesaj al Sfântului Pavel corintenilor. "Și dacă îmi dau toate bunurile și dau trupul meu pentru ardere și fără iubire, nu-mi este de folos în asta".
Ah, Christie! Chiar și vicarul nu și-a putut aminti acele cuvinte în acel moment.
Julian se întoarse la fereastră și se uită la Dower House. Copiii se distrau, se pare, au jucat un joc. Davey a sărit și a făcut gesturi de neînțeles cu mâinile.
Lupta ceasului ia scos pe Julian din reverie. Două ore. Dacă nu vor să întârzie, timpul lui Christy să se întoarcă. Ar fi mai bine să meargă după ea.
Cum poate fi fericită dacă nimănui nu îi place?
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: