Ah, aceste trandafiri, luxul lor plin de viață -
Fiecare petală delicată este rafinată.
Bud este alarmat - cât de subțire este piciorul lor,
Cel mai slab briza se sparge.
Și frumusețea atât de rău - dizolve
În tăcerea de melancolie.
Și aroma mângâirilor blânde,
Așa că norii îl puteau depăși.
Totul în viață este predestinat de soarta,
Și frumusețea este doar o senzație de agitație.
Și momentul dulce al momentului nu se va ascunde
Imperfecțiunile sunt caracteristici clare.
Acest verset a fost continuat:
Cât de dulce este floarea pentru mine,
El este asemănător cu răsăritul de est,
Dragoste pentru el am pus între linii,
Doar una dintre cele mai înalte rugăciuni -
Pentru a mâinile de buchet lacomi nu este ales,
Nu le plăcea capriciile,
Că petalele de la căldură nu se estompează,
Și nu au fost aruncați în țărână.
Iar aroma este o respirație extraordinară,
Nu ne-am obosit să contemplăm frumusețea -
Tremura, blândă, plină de viață,
Chemarea ei este aceea de a încânta sufletul!
Ca un cuvânt blând, un sunet - minstrels.
Eu admir minunile
Și mă bucur în tribul de noapte,
Ale căror sunete ajung în ceruri.
Iar ei sunt luați de vântul vag,
Se întinde pe un covor îngrijorat
Romashke, a cărui modestie misterioasă,
Pentru trandafiri era o coroană rafinată.
Și această sensibilitate poate provoca lacrimi,
Uneori sofisticarea introduce transa,
Când trandafirii parfumați înflorește,
În sufletul lor se formează o poveste de dragoste.
Printre flori suntem standardul,
Dar zilele sunt foarte drăguțe pentru ei,
Și acum fulgii de zăpadă din aer se vor turna,
Sărutând petale ușoare.
Și în acea dragoste și sentimente strălucite de uimire,
Și inima cu piesa bate la unison,
Și cortina de stele a căzut,
Șirul sună, chitara este auzită gemând.
Cu o durere, cu un sentiment de extaz,
Amintiți-vă de înflorirea trecutului,
Despre zilele de vară, dar totuși, într-un fel mai des,
Este mai greu să vă despărțiți de căldura soarelui.
Între timp, vă îndreptați spre lumină.
Pentru ochi larg deschise cu bucurie
O rază veselă și glorioasă de vară se agăță de el,
Nu este momentul să-i vărsați lacrimile.
În timp ce -
Oferind un arc generos,
Ei înfloresc, dând doar stelelor
Coroana reginei - somnoros.
Și dimineața, blând, cu zorii devreme,
Blazing cu prospețime de roua neatinse,
Cu gelozia coquette-ului asupra mulțimii
Florile strălucește din nou aici.
și mai mult. cont.
Voi continua dedicația la trandafir. - reprezentând monologul lui Rosa cu vântul.
"Și imediat lumea sa schimbat,
Și nisipul acoperit cu aur,
Cu un țipăt aprig,
A vrut să mă transforme
Vântul este prea tânăr,
El nu cunoaște misterele ființei,
Nu toată aurul, prietene,
Brilliant, scânteie de foc.
Și soarele strălucea cu o rază de lumină,
Am atins mătasea obrajilor,
Vopsite în diferite culori.
Sa îmbolnăvit de gelozie.
Cum îndrăznești să faci frumusețe
Să eclipsăm lumina însăși?
Dar trandafirul spuse: "Stai,
Eu sunt fiica lui și asta-i tot. "
Deci frumusețea a supus furia
Și întărite pentru totdeauna
Coroană de regine blând
Pe trandafiri - cu soarele strălucitor.
Continuă sosirea. la care sunt foarte fericit.
Ele cresc trandafiri, în culori minunate,
Aroma este divină în grădină,
Și zorii este leneș, în zori,
Gura lor se vede.
Un miros minunat în tufișuri rătăcind,
Deasupra frumuseții cercurilor captivante.
O turmă de albine nectar un chuya prețuit,
Deasupra florilor buze vesele.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: