Vreau să spun despre un semn solid care este uitat nemeritat. Utilizăm pe scară largă un semn moale și unul greu - mult mai rar. Dar este foarte util.
În antichitate, oamenii nu au folosit spațiul. Toate cuvintele erau scrise împreună. Dacă cuvântul sa încheiat cu o consoană tare, după el a pus un semnal solid (nu vorbesc despre timpul îndepărtat, când "" "a trecut un sunet separat). A ajutat la citire să împartă textul în cuvinte. Apoi strămoșii noștri au început să folosească un spațiu. Un semn greu la sfârșitul cuvintelor a devenit redundant. Au scăpat de el și susțin pe deplin această decizie.
Wikipedia spune. că după reforma din 1917-1918, scrisorile abolite au fost retrase de la tipografii pentru a forța oamenii să treacă la o nouă scrisoare. Pentru a nu scrie la sfârșitul cuvintelor, a fost de asemenea retras - în conformitate cu noile norme, acest semn a devenit rar. În schimb, au început să tipărească un apostrof. Acest lucru este urât, cred. Cu același succes a fost posibil să se folosească o cratimă.
Conform regulilor în vigoare, semnul solid trebuie scris numai între un prefix care se termină cu un consonant dur și o rădăcină care începe cu literele e, w, i. Pe lângă consolele ruse, regula este compatibilă cu unele limbi străine, cum ar fi iadul. diz- și kon- (imediat după regula există o listă completă). Problema este că natura acestor console este mult mai mare decât lista. De exemplu, în listă nu există nici un prefix hiper (așa cum înțeleg, în limba rusă acum este considerată o rădăcină). Din acest motiv, am primit cuvântul amuzant "hypernucleus". Nu numai că nu poate fi citit așa cum este scris, ci trebuie transferat și ca "hyper-row-ro". În aceeași serie sunt și cuvintele "Tinerii lui Hitler" (unele sunt mai interesante "Putininjugend"), "Justiție" și "limbă de stat".
Un alt domeniu de aplicare este transcrierea limbii chineze, japoneze și a altor limbi. Luați, de exemplu, "Shinju". "Shinju" și "Shinju" (acest lucru nu înseamnă nimic, doar un set de silabe comune chinezești). Toți sunt citiți în moduri diferite, iar diferența este vizibilă din scriere. Dar, formal, primul cuvânt este scris în mod incorect. Dar "n" și "n" în limba chineză sunt foarte diferite. Chiar și în transcrierea piniinului, aceste cuvinte vor fi scrise diferit (cred că Shingyu, Shinyu și Shinü). În limba rusă, sunetele "n" și "n" diferă de asemenea. Cu toate acestea, pentru a satisface formalismul ("nu există prefix" shin- "în limba rusă), scriem astfel încât mai târziu să-l citim incorect. Din limba japoneză, unul dintre cele mai cunoscute exemple este numele Junichiro.
De ce este important să încercați să scrieți cuvinte străine cât mai aproape de original? Deoarece scrisul este un instrument. Nimănui nu îi place să folosească unelte curbate, inexacte și nesigure. Posibilitățile de scriere sunt deosebit de bine văzute în transmiterea unor concepte noi și necunoscute. Chiricul este fața noastră. Dacă vrem să supraviețuiască, trebuie să o gestionăm competent. Singurul motiv pentru care întreaga lume nu a trecut încă la limba engleză este ortografia și fonetica engleză.
În cele din urmă, observ că nu există lacune în limbile chineză și japoneză. În ele puteți vedea unde se termină fiecare cuvânt. Combinații precum "ni", "nyu" și chiar "nah" se găsesc în ele exact la intersecția cuvintelor (adică, hieroglife). În mod formal, un semn solid aici va împărtăși, de asemenea, rădăcinile și prefixele.
Nu cred că semnul solid (yer) a fost stabilit în mod conștient pentru împărțirea cuvintelor în text. În textele antice (să zicem, secolul înainte de al 12-lea), scriam, pentru că am auzit-o. Apoi a încetat să sune, dar a fost scris doar pentru că ortografia este un lucru conservator. Ei bine, și anulat - anulat. Nouă secole după ce a încetat să mai sune. Și aproximativ șase sute de ani după ce au început să scrie cuvinte cu spații.
[...] Sa menționat deja că prefixele latine (ad-, con-, diz-) sunt considerate a fi prefixe reale în limba rusă în cuvinte împrumutate. Regulile privind semnul solid separat se extind la ele. Iată un exemplu de compatibilitate gramaticală. [...]
Lasă un comentariu
Trimiteți-le prietenilor: