Cursul opțional "POSTMODERNISMUL ÎN LITERATURA RUSĂ A SECOLULUI 20"
10. Cea mai nouă poezie rusă. Ironism.
„Timpul Moscovei“, Moscova Conceptual Scoala de a crea noi - prietenoase si napravlencheskih - cercuri, cum ar fi un grup de „Almanahul“ mannerists frivole, Club Mitki „Poezie“ Salonul literar „Green Light“. În această imagine poetică colorat există patru domenii principale destul de clar: ironic, conceptual, neoavangardnoe, neoclasic.
În 1986, poeții - ironiștii s-au unit în jurul poeziei informale koob "Poezie" din Moscova. Ei au fost Yuri Arabov, Evgeny Bunimovici, Vl. Druck, Alex. Eremenko, Igor Irtenev, Nina Iskrenko, Victor Corkia. Ironism pe bună dreptate numit „pierdut poezie generație“, așa-numitele „stagnare copii“, care au privit dintr-o dată cu dezgust la trecut și se întoarse pe el patos său ironic.
În anii 60 - în dragoste,
În anii 80 - nu este necesar.
Căci ironia nu este inerentă ironiei absolute, atunci când batjocura, discreditarea este supusă existenței umane în general, ca și în poezia ironică, de exemplu, în V. Vișnevski:
Ironia este intenționată, obiectul său este un anumit tip uman, un "om sovietic în stradă" sau o "scoopă". O poziție civilă clară, a cărei forță motrice a fost "anti-sovietic" - asta e ceea ce distinge pe toți poeții - ironiștii.
Impulsul inițial pentru poem poetic N. Iskrenko „Cascatul, am ventilat casa ..“ a fost drama generației sale, „a ratat“ viața lor. Folosind joc subtil de cuvinte (armonii paronimice) - „cascatul noi“ - „dor“ - „vegetate“ - „obzevaem“ - „I căsca“ - poetul reproduce o stare de adormire spirituală, „somn“ ( „Noi obzevaem cor întreaga planetă / pridremyvaya reciproc pe umăr „), spirituală“ stagnare ". Demascarea „minte vinovata“, Iskrenko dezvaluie defecte ale generației sale, scrie un nou tip de „Duma“ (poem Lermontov). creativitatea Lermontov cu starea de spirit de profunda dezamăgire a fost foarte ironists poeții și poezia de sensibile lor, „jgheabul rupt“ (Vl.Kulakov). Lermontov citate - directe și ascunse - sunt foarte frecvente în ironists poezie:
cu o privire rece în jurul valorii de, -
Vei arăta cu atenție în jur
Nu că ar fi rece, dar totuși,
Pixul cade din mâini,
Înghețul rupe prin piele.
"Pierduit" de la N. Iskrenko - o generație de tăcut, a abandonat adevărul. Vă rugăm să rețineți că poetul nu folosește ei înșiși compromis „sovietic“ cuvântul „adevăr“ și a recurs la „cuvânt străin“, pentru a cita dintr-o poezie de Tiutcev «Silentium!».
"Gândirea rostită este o minciună" în Tyutchev se transformă într-un "gând inexplicabil", adică "Adevărul" din Iskrenko.
O trăsătură comună poetică, care combină ironia cu alte tendințe poetice noi (arta socială, conceptualismul, metarealismul), este folosirea cuvântului "altcuiva". Ironiștii intră în textele și citatele lor directe:
Plec singur pe drum
În vechea Shashun de modă veche,
Noaptea este liniștită, pustia aude pe Dumnezeu,
Cu toate acestea, nu va fi vorba despre mine ...
Secolul, secolul al XX-lea,
Melo, melok în toate limitele,
Ceea ce este caracteristic, zăpada a căzut,
Și, interesant, alb ...
Toți au trecut, tinerii au trecut ...
Suspiciunea se va prăbuși
Dar cineva va colecta piese de schimb
Și amintiți-vă numele.
„Adevărul“, „gândire inefabil“, trebuie să „salveze obiectivitatea fals“, adică dintr-o lipsă de subiectivitate, lipsa de responsabilitate personală. Dar „dor“ - această generație de iresponsabil, sau mai degrabă retras din responsabilitatea, citând „robia“, sisteme de organizare „captive“ ( „ce se întâmplă dacă, să zicem, că spun ei au ratat care spun zăcut în iresponsabil captivă / prizonier ... „). Compromis cu sistemul va permite să găsească „calea stabilită de viață“, dar sa transformat pierderea de spiritualitate, „sufletul prăfuit“, care „calca in picioare coafura.“ „Generation Iskrenko“, potrivit poetului, sa transformat vicios „generație Lermontov“: chiar și Curtea Supremă - „judecata lui Dumnezeu“ Lermontov sau chiar „descendent instanță strict“ - transformat într-un tramvai loc soluții dispute interne și probleme existențiale, „paradis sovietic“ ( „ne deschidem larg și Mitten ca un Extend coatele pe cruce“). Un Hristos fără nume rămâne nerecunoscută și necunoscute.
"Unde strigă, râdem de mult timp prin lacrimi", a spus poetul-ironistul V. Korkia. Ironia este poezia curățării, râsetele lui Gogol.
Trimiteți-le prietenilor: