Noua limbă engleză

Am avut un prieten. Și prietenul a avut o idee-fixă: prinde în tinerețe și învață limba engleză în cele din urmă. Dar, din moment ce era la vârsta adultă, ignorarea limbii engleze a fost combinată cu o varietate de cunoștințe despre limba engleză și despre modul în care ar trebui să fie învățată. El, de exemplu, credea că învățarea merită numai individual și în mod necesar cu un profesor bun, pe care l-am căutat periodic pentru el. Și apoi într-o zi am abordat obiectivul. Am fost prezentat unui profesor de cea mai inalta clasa: educatie - engleza, engleza absolut corecta, experienta didactica in metode traditionale, comunicativa si combinate, abilitati si abilitati de "antrenament" si pronuntie individuala. Ultimul este un adevărat accent britanic, lăsând nici o îndoială că englezul este înaintea ta, - în sfârșit mi-a lovit. Cu toate acestea, companionul savvy nu mi-a susținut entuziasmul:







- De ce am nevoie de engleza engleza, cand toata lumea vorbeste american? Trebuie să fie învățat.

Această opinie foarte comună este de fapt departe de adevăr. Deși afirmația că este necesar să se studieze exclusiv versiunea britanică nu este incontestabilă. Ce limba engleză este predată străinilor în limbile vorbitor de limbă engleză și în alte țări, ce limbă engleză este vorbită de "întreaga lume" și ce limbă merită învățată - despre aceste note.

Variante și dialecte

Acum 300 de ani a existat o singură variantă a limbii engleze. Cel care a fost vorbit în Marea Britanie. Această limbă a fost adusă de britanici în țări noi. America, Australia, Noua Zeelandă, India, Asia și Africa au vorbit engleza. În fiecare dintre aceste locuri limba engleză sa dezvoltat în felul său, îmbogățind și evoluând. Și sa întors în mod inevitabil în patria sa - cu emigranți, bunuri, tehnologii, comunicații.

Deci, să începem cu faptul că limbajul britanic modern este, în primul rând, eterogen și, în al doilea rând, este departe de limba engleză clasică care a existat acum 3 secole. În interiorul versiunea britanică există trei tipuri de limbaj: Conservator Engleză (conservatoare - limba familiei regale și Parlamentul) a adoptat un standard (pronunție a primit, RP - limba mass-media, este numit BBC în limba engleză) și Advanced English (avansat - limbajul tinerilor).

Ultimul tip este cel mai mobil, este acela care absoarbe în mod activ elementele altor limbi și culturi. Engleza avansată este mai predispusă la o tendință generală de simplificare a limbajului. Modificările apar în primul rând în vocabular, una dintre cele mai mobile părți ale limbii: există noi fenomene care trebuie să fie numite, iar cele vechi dobândesc nume noi. Noul vocabular vine în limba britanică de tineret și din alte variante ale limbii engleze, în special american.

Cu toate acestea, o parte și mai variabilă a limbii este fonetica. diferențe fonetice peste tot, și ele sunt determinate în primul rând de către una sau cealaltă variantă sau un dialect al limbii. Spune, magazinul englez numit "magazinul", iar americanii "formează"; dragostea de la engleza "lav", irlandeză - "liv" și scoțieni - "luv"; zi, britanicii sunt pronunțați ca "zi", iar australienii sunt "di". În America, există trei dialecte principale: nordul, centrul și sudul. Fiecare dintre ele, la rândul său, este împărțită în mai multe sub-dialecte. Cel mai saturat și caracteristic este dialectul sudic, în special californian. Aceasta este chintesența a ceea ce se numește în mod obișnuit pronunția americană: "rapping", mestecarea mâncărurilor, exprimarea consoanelor, scurtarea vocalelor. Deci, cuvântul "Bete" ("mai bine") se transformă într-un "kicker". Mai aproape de limbajul clasic este dialectul nordic, limbajul coastei de est, New England, unde au sosit la acea vreme primii coloniști din Marea Britanie. În aceeași Marea Britanie există, de asemenea, mai multe dialecte regionale: nord, central, sud-vest, sud-est, scoțian, galeză și irlandeză.

Una dintre aceste dialecte - limba populației educate din Londra și sud-estul Angliei - a lungul timpului a dobândit statutul unui standard național (RP). Fundamentul lui este "corectă în limba engleză" - limba de cele mai bune școli particulare (Eton, Winchester, Harrow, Rugby) și universități (Oxford, Cambridge). Aceasta este clasic, limba engleză literară, care este predat, de exemplu, în facultatea noastră de limbi străine și care este baza oricărui curs de limba engleză în școli de limbi străine pentru străini.

Variantele englezești ale limbii irlandeze, australiene și din Noua Zeelandă sunt, probabil, cele mai apropiate de cele britanice clasice. Datorită izolării geografice, aceste țări nu au cunoscut influența puternică a altor limbi și culturi. Diferențele constau în principal în fonetică, în special în melodie. Aceasta este o pronunțare mai echilibrată, "neutră", înlocuind sunetele "complexe" cu cele mai simple, de exemplu, interdental cu cuvinte care, cred că sunt obișnuite. Irlandeză, în plus, nu salvați sunetele între consoane, adăugați neutru: de exemplu, filmul sună "filem". Irlandeză engleză este mai muzicală, melodică - care merge de la Celtic; Australianul se caracterizează printr-un ritm mai lent și o scară intonațională netedă.

Dar America a creat un limbaj practic nou: schimbările au afectat nu numai fonetica și vocabularul, ci și cea mai stabilă parte a limbii - gramatica. Prin urmare, este destul de natural ca disputele să se desfășoare în principal în jurul a două variante ale limbii engleze - britanice și americane.

Engleza americană este numită limbă simplificată. Poate că aceasta este cea mai precisă definiție care reflectă esența. Oamenii obișnuiți din diferite țări, care s-au dus în America în căutarea fericirii, aveau nevoie de aceeași modalitate de comunicare simplă și necomplicată. Limbajul rafinat al aristocrației engleze nu era deloc potrivit pentru aceste scopuri. Și puțini dintre coloniști aveau aceasta. Versiunea americană sa bazat pe limba engleză vorbită, limba comercianților, burghezia în devenire. Dar, după cum știți, nu numai britanicii și irlandezii au stăpânit America. Au fost atrași oameni din întreaga Europă: francezii, spaniolii, scandinavii, germanii, slavii, italienii. O națiune nouă avea nevoie de un element unificator care să ajute la depășirea diferențelor naționale. Acest element a devenit limba engleză transformată. El a trebuit în mod inevitabil să devină mai ușor în scris, în pronunție, în gramatică. Și la fel de inevitabil, să absoarbă elementele altor limbi.







Spre deosebire de versiunea britanică, engleza americană este mai flexibilă, mai deschisă și mai ușor de perceput. În special, prin urmare, a devenit mai răspândită în lume. Această limbă este o nouă generație fără o anumită naționalitate și reședință, adusă în cultura de masă.

Noi tehnologii informatice, o puternică industrie de divertisment, o afacere globală - toate acestea "făcute în America", dar funcționează peste tot. Americanii, prin realizarea lor principală, sunt numiți abilitatea de a crea modele și de a le exporta. Toată istoria, cultura și mentalitatea Americii se integrează într-un singur concept - "visul american". Și acest exemplu de imitare, acest vis americanii au infectat întreaga lume. Faptul că întreaga lume învață limba engleză este, de asemenea, un merit al americanilor. Cu toate acestea, ca și în multe alte cazuri, ele au dat doar un impuls, iar dezvoltarea a mers în felul său.

Engleza, care este studiată în școli de limbi străine din întreaga lume de către străini, vorbitorii nativi numesc Book Book English (limba manualelor). Acesta este un standard de bază englez, comun pentru toate variantele acestei limbi. Nu există nici o culoare, culoare - care să distingă vorbitorii nativi de non-purtători sau unul de celălalt. Idiomas, metafore, jargon în fiecare versiune a limbii engleze - a lor. Pentru a le înțelege, precum și pentru a stăpâni fonetică și melodie locală, înseamnă să te apropii de perfecțiune, să te miști la un alt nivel - "englez ca nativ". Sarcina pentru majoritatea străinilor este de neatins.

Dar, pe de altă parte, foarte puțini oameni au pus-o în fața lor. Engleză în lumea modernă este doar un mijloc de comunicare. Și deloc cu transportatorii (mai precis - nu atât de mult cu ei), și cu oameni de naționalități diferite unul cu celălalt. Engleză astăzi este un nou esperanto confortabil. Cu toate acestea, spre deosebire de "realul" esperanto - nu este mormânt.

Potrivit directorului reprezentării ruse a Școlii Britanice de limba Link Robert Dzhenski, putem vorbi de apariția și consolidarea unui mediu limba engleză universală, care încorporează caracteristici ale diferitelor limbi. Această opțiune - și nu cea americană, nu britanică și nici o altă opțiune - este "limba comunicării internaționale".

Este, desigur, mai ușor de înțeles. În primul rând, este neutru în culoare, iar în al doilea rând, străinii vorbesc mai încet engleza, pronunță sunete în mod izolat și cuvinte clar. În plus, este mult mai convenabil: nu încercați să încercați să vă apropiați de pronunția "pur britanică" sau "pur americană".

Ce limbă trebuie să predați?

Răspunsul la această întrebare se află în scopul: de ce aveți nevoie de engleză? Dacă aveți de gând să luați TOEFL și să studiați în America, nu puteți face fără versiunea americană a limbii engleze. Te gândești să emigrați în Canada? Ar fi frumos să te familiarizezi cu particularitățile limbii engleze canadiene. Și așa mai departe.

Dar trebuie să învățați limba corectă. Potrivit multor lingviști și profesori ruși, această limbă este versiunea britanică, mai exact, acea parte a acesteia, numită "standardul adoptat" (RP). Este nevoie, de asemenea, de limba engleză de bază corectă și pentru a înțelege alte variante, dialecte și caracteristici lingvistice. Și să-i stăpânești. Potrivit profesor de Moscova Centrul Lingvistic Natalya Kuznetsova, un om cu un bun clasic englezesc nu pierde și, dacă este necesar, este destul de ușor pentru a fi în măsură să se regrupeze, se obișnuiască cu o altă modificare a limbii.

Potrivit Natalia Kuznetsova, începând cu versiunea britanică este, de asemenea, necesară pentru că este limba cea mai completă și bogată. Gramatica americană în comparație cu britanicii este mult simplificată. Americanii recunosc doar momentele simple: prezentul, trecutul și viitorul Simplu - și aproape că nu-l folosesc pe Perfect. Tendința generală a variantei americane în ceea ce privește simplificarea și pronunțarea. Engleza americană poate fi numită o limbă "neglijentă". Versiunea britanică este mai particulară, mai scrupuloasă. În ea există o varietate enormă de modele de intonație, spre deosebire de SUA, în cazul în care există aproape la fel: scara plat și tonul care se încadrează. Acest model intonațional determină întreaga structură de sunet a versiunii americane. În engleza britanică, există mai multe scale: descendent și ascendent, pas cu pas și alunecare. Același lucru este valabil și pentru tonuri. Uneori, accentul nu oferă nici o exprimare a sunetului și caracteristici temporale: este necesar pentru a strânge un sunet pic (sau nedotyanut) - și vei învăța un străin.

Americanii înșiși, apropo, tratează engleza britanică cu pietate. Nu le place sunetul limbii lor. Americanii găzduiesc chiar și astfel de petreceri: îi invită pe englez să viziteze, îi cer să spună ceva și ascultă, așa cum spune el. Engleza britanică americanii numesc rafinat - această limbă pe care nu au fost niciodată, deoarece nu a fost, desigur, și ceea ce se numește „tradiția și cultura britanică.“ O parte din invidia britanicilor, americanii spun că aceștia arată - arătați. În sine, britanicii înșiși spun că sunt doar politicoși - politicoși.

Preferința pentru versiunea britanică a profesorilor noștri dă un motiv. Școala noastră a fost întotdeauna orientată și continuă să se concentreze pe limba engleză clasică. Cele mai bune universități de limbi străine (în special în facultatea de limbi străine), au fost în mod tradițional învățat că a fost versiunea britanică, și în calitate de consultanți și formatori străini au fost invitați în mare parte profesori din Marea Britanie. Nu există practic profesori profesioniști ai versiunii americane. "Practic" - pentru că purtătoarea profesorilor "americanilor" încă se întâlnește. Dar aici profesioniștii dintre ei sunt neglijabili (conform estimărilor generale, nu mai mult de 5%).

În școli, în cazul în care profesioniștii au încă (de exemplu, limba Link, poliglotă), elevii încearcă să explice diferența dintre diferitele versiuni de limba engleză și învață-l opțiunea de limba engleză, care este necesar pentru student. Cu toate acestea, în acord cu profesorii noștri, Robert Jensky (american, șef al Școlii Britanice de Engleză) susține că toate acestea se aplică elevilor avansați. La etapele inițiale pentru student există o singură opțiune de engleză. Și pentru a învăța, este necesar să punem multă putere și răbdare.

Comunicarea intensivă și diferite tehnici "rapide" sunt puțin probabil să ajute. Sunt buni pentru a "vorbi" un student, pentru a depăși bariera lingvistică, pentru a-i da o atitudine pozitivă, pentru ai convinge că este plăcut să înveți o limbă. Dar, din păcate, un studiu serios al limbajului este obligatoriu: gălăgie, repetarea modelelor, fenomene gramaticale și așa mai departe.

Cea mai bună metodă de formare este, poate, combinată: o combinație de tradiționale și de comunicare. Oferă cel mai bun rezultat - pe de o parte, o bază solidă, iar pe de altă parte - practica conversațională. La urma urmei, de fapt, în orice scop o persoană nu învață limba engleză, el se străduiește mereu pentru un singur lucru - încredere. Adică, el dorește să ajungă la un nivel în care comunicarea în limbă nu creează tensiune. Încrederea este un sentiment de încredere, capacitatea de a "comuta" în altă limbă și fără probleme există într-un spațiu lingvistic nou. Fii în largul tău. Vorbește engleza!







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: