Funcțiile de credit

Creditul, de fapt, ca o altă formă de prezență a capitalului pe piață, îndeplinește numeroase funcții sau este utilizat în mod obiectiv și subiectiv de către participanții la piață cu scopuri diferite. În planul economic general, următoarele funcții principale ale împrumutului se disting, de obicei:







• funcția redistributivă;

• funcția monetară sau economiile în numerar;

• Accelerarea concentrării capitalului;

• creșterea eficienței funcționării capitalului;

• Funcția de reglementare;

• funcția de control.

Funcția redistributivă a creditului

Funcția redistributivă a împrumutului este că, cu ajutorul său, fondurile eliberate temporar de creditori devin fonduri profitabile de la debitori. Capitalul încetează să mai fie capital dacă încetează să producă și înregistrează profitul (venitul net). Acesta este un împrumut, sau un raport de capital temporară de înstrăinare, și ne permite să rezolve contradicția dintre eliberarea (sau încetarea funcționării) a capitalului în unele dintre participanții la piață și nevoia de capital în funcționarea altor participanți pe piață. Datorită sistemului de credite, capitalul se află într-un proces constant al circuitului său profitabil.

Resursele de numerar temporar libere ale unor întreprinderi sunt trimise altor întreprinderi care au nevoie de ele, inclusiv în creștere și în curs de dezvoltare. Împrumutul poate trimite punctelor de creștere economică, în general, care nu au fost implicate anterior în resursele de producție (economiile populației, de exemplu). Redistribuirea contribuie astfel la accelerarea proceselor de acumulare de capital, la creșterea ratelor de creștere a producției sociale. Și având în vedere faptul că realocarea fondurilor poate să apară în inter-sectoriale și inter-secțiuni, este necesar să se concluzioneze că această funcție contribuie la formarea structurii creditului a economiei (atât sectorială și teritorială), vitezele care apar la schimbările pozitive.







Funcția monetară a creditului

Funcția monetară a împrumutului înseamnă că, în momentul creditării, banii de aur sunt înlocuiți cu credite sau cu orice obligații ale participanților la piață sau ale statului. Dar, spre deosebire de bani de aur, care, ca aurul are un util (și foarte costisitoare în ceea ce privește valoarea ei) pentru lucru uman bani, de creditare nu au nici o utilitate pentru oameni naturale și eliberarea lor este mult mai ieftin, și, prin urmare, utilizarea lor totală salvează costurile (cheltuielile) pe care societatea trebuie să le suporte pentru a asigura circulația mărfurilor și a altor plăți (pentru servicii către stat, și altele.).

Accelerarea concentrării capitalului

Accelerarea concentrării capitalului se realizează atât de mult din cauza creditării. În acest caz, nu înțelegem unificarea capitalelor, conform cărora participantul pe piață își transferă fondurile în beneficiul unui alt participant și procesul de punere în comun a fondurilor de la debitor. Fondurile creditorului sunt combinate cu fondurile proprii ale debitorului, iar aceste capitaluri încep să funcționeze în ansamblu în procesul de producție și realizare a profitului economic. Fără relații de credit, un astfel de proces de împărțire a capitalului nu ar fi posibil. În general, o astfel de concentrare de capital cauzează o accelerare mai accentuată a creșterii capitalului social și a rentabilității acestuia.

Funcția de reglementare a creditului

Funcția de reglementare a creditului este că Banca Centrală din Rusia reglementează suma de bani de credit care circulă în orice moment dat, precum și determină rata de refinanțare, adică, rata minimă a dobânzii la creditele acordate de bănci. Acesta nu este sfârșitul listei funcțiilor de reglementare ale Băncii Centrale.

Funcția de control al creditelor

Funcția de control a creditelor înseamnă că creditul îndeplinește atât funcțiile de control asupra țintei, cât și pentru utilizarea profitabilă a fondurilor. Pe de o parte, proprietarii de capital liber care nu o utilizează în mod eficient ca împrumut mai devreme sau mai târziu pot suferi pierderi mari din cauza deprecierii capitalului. Pe de altă parte, debitorii care utilizează în mod ineficient împrumutul primit nu sunt, de obicei, capabili să plătească dobânzi la aceasta și să ramburseze împrumuturile la timp, ceea ce duce la faliment și ruină.

În general, trebuie remarcat faptul că creditul este așa-numitul motor al structurii pieței capitaliste, adică este un astfel de mecanism care nu permite stoparea procesului de generare a profiturilor, precum și progresul.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: