Lumina zilei a strălucit;
În seara albastră, ceața a căzut.
Zgomotele, zgomotul, navigația ascultătoare,
Aveți grijă de mine, un ocean sumbru.
Văd o bancă la distanță,
Pamantul pamant magic pamant;
Cu anxietate și dorință mă străduiesc să merg acolo,
Memorizat ...
Și simt: lacrimile mi s-au născut din nou;
Sufletul este înfundat și înghețat;
Visul unui prieten din jurul meu zboară;
Mi-am amintit de vechii ani de iubire nebună,
Și tot ceea ce am suferit și tot ce este dulce inimii mele,
Dorințe și speranțe înșelăciune obositoare ...
Zgomotele, zgomotul, navigația ascultătoare,
Aveți grijă de mine, un ocean sumbru.
Zburați, vaporul, duceți-mă până departe
Prin capriciul amenințător al mărilor înșelătoare,
Dar numai nu la malurile de trist
Misty de patria mea,
Țările în care se află flacăra pasiunii
Pentru prima dată sentimentele s-au aprins,
Unde mișcările blândești mi-au zâmbit în secret,
În cazul în care devreme în furtuni înflorit
Tânărul meu pierdut,
Acolo unde mi-am schimbat bucuria cu aripi ușoare
Și ia trădat inima rece.
Căutător de impresii noi,
Te-am fugit, părinte;
Te-am fugit, animalele de placere,
Tinerii minți sunt prieteni minunați;
Și tu, confidențiali ai delirărilor vicioase,
Pentru cei fără iubire, m-am sacrificat,
Pacea, slava, libertatea și sufletul,
Și ați fost uitați de mine, trădători tineri,
Iubita mi secrete aurul de primăvară,
Și tu ești uitat de mine ... Dar vechile inimi ale rănilor,
Rănile profunde ale dragostei, nimic nu sa vindecat ...
Zgomotele, zgomotul, navigația ascultătoare,
Te îngrijorează sub ocean ...
Analiza poemului "Lumina zilei estompată" de Pușkin
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: