O lume mai sigură este responsabilitatea noastră comună - un rezumat al raportului grupului la nivel înalt


O lume mai sigură: responsabilitatea noastră comună

Prezentare generală a la nivel înalt amenințări, provocări și schimbări (A / 59/565 + Corr.1)

În lumea de azi, amenințarea pentru oricine este o amenințare pentru toată lumea. Globalizarea înseamnă că un act terorist major comis în orice parte a lumii industrializate ar avea consecințe teribile pentru bunăstarea a milioane de oameni din lumea în curs de dezvoltare. Oricare dintre cei 700 de milioane de pasageri care folosesc companiile aeriene internaționale în fiecare an poate deveni un purtător nesuspectator al agentului cauzal al unei boli infecțioase mortale. Iar slăbirea potențialului oricărui stat din lume reduce gradul de protecție a fiecărui stat de amenințările transnaționale, cum ar fi terorismul și crima organizată. Pentru a-și asigura securitatea, fiecare stat are nevoie de cooperare internațională.







Există șase blocuri de amenințări cu care lumea trebuie să facă față acum și în deceniile următoare:

  • războiul între state;
  • violența în interiorul statelor, inclusiv războaiele civile, încălcările masive ale drepturilor omului și genocidul;
  • sărăciei, bolilor infecțioase și degradării mediului;
  • arme nucleare, radiologice, chimice și biologice;
  • terorism;
  • crima organizată transnațională.

Este plăcut să menționăm că Organizația Națiunilor Unite și instituțiile care alcătuiesc sistemul nostru colectiv de securitate au demonstrat că sunt eficiente. În ultimii 15 ani, prin negocieri, mai multe războaie civile au fost oprite decât în ​​ultimii 200 de ani. În anii șaizeci, mulți au crezut că la începutul secolului douăzeci și unu, 15-25 state ar avea arme nucleare; Tratatul de neproliferare a armelor nucleare a contribuit la prevenirea acestei dezvoltări. Organizația Mondială a Sănătății a ajutat la stoparea răspândirii SARS, înainte ca această boală să distrugă mii sau mai multe vieți.

Cu toate acestea, aceste succese pot fi aduse la zero. Există un pericol real ca acest lucru să se întâmple dacă nu luăm măsuri urgente pentru a consolida Organizația Națiunilor Unite, astfel încât în ​​viitor să poată răspunde efectiv la întreaga gamă de amenințări cu care ne confruntăm.

Politica de prevenire

Soluționarea sarcinii complexe, generată de amenințările moderne, implică o atenție deosebită prevenirii; dacă permiteți amenințările ascunse să se manifeste sau să permită răspândirea amenințărilor existente, consecințele vor fi prea grele.

Dezvoltarea ar trebui să constituie prima linie de apărare în sistemul de securitate colectivă, în care se acordă o atenție deosebită prevenirii. Lupta împotriva sărăciei nu numai că salvează milioane de vieți, ci și întărește capacitatea statelor de a lupta împotriva terorismului, a crimei organizate și a proliferării. Dezvoltarea duce la o creștere a securității tuturor. Există un cadru internațional coordonat care identifică modalitățile de atingere a acestor obiective și este reflectat în Declarația Mileniului și în Consensul de la Monterrey. dar ritmul de punere în aplicare este în urma obiectivului.

Cel mai important loc în activitățile de prevenire ar trebui să fie eforturile de asigurare a siguranței biologice. Răspunsul internațional la HIV / SIDA a fost surprinzător de lent și sa caracterizat printr-o lipsă scandaloasă de resurse. Este imperativ să oprim și să inversăm această pandemie. Cu toate acestea, trebuie să facem mai mult. Sistemul nostru global de sănătate sa degradat și nu ne poate proteja de bolile infecțioase deja existente și emergente. Raportul recomandă o inițiativă majoră care vizează construirea capacității de sănătate în toate țările din țările în curs de dezvoltare, atât la nivel local, cât și la nivel național. Acest lucru nu va fi doar un beneficiu direct, permițând prevenirea și tratarea bolilor în țările în curs de dezvoltare înseși, ci va oferi, de asemenea, baza pentru o protecție eficientă la nivel mondial împotriva bioterorismului și a focarelor naturale la scară largă ale bolilor infecțioase.

Prevenirea războaielor în interiorul și între state este, de asemenea, în interesul colectiv al tuturor. Dacă vrem să îmbunătățim, este necesar să consolidăm cu adevărat capacitatea Organizației Națiunilor Unite în domeniul diplomației și medierii preventive. Va trebui să folosim experiența de succes acumulată de organizațiile regionale în elaborarea unor norme eficiente menite să protejeze guvernele de îndepărtarea lor de la putere neconstituțională și protejarea drepturilor minorităților. De asemenea, vom trebui să întreprindem acțiuni colective pentru a găsi noi modalități de reglementare a procesului de dezvoltare rațională a resurselor naturale, lupta pentru care este adesea alimentată de conflict.







Dacă vrem să trăim într-o lume mai sigură, este esențial să prevenim proliferarea și utilizarea armelor nucleare, biologice și chimice. Aceasta implică obținerea unui succes mai mare în reducerea cererii pentru astfel de arme și în reducerea ofertei de materiale de arme. Aceasta presupune respectarea obligațiilor existente în tratat, inclusiv obligația de a negocia pentru dezarmare. Aceasta presupune, de asemenea, asigurarea punerii în aplicare a acordurilor internaționale. Raportul sugerează recomandări specifice privind crearea de stimulente pentru state să le îndemne să renunțe la crearea propriilor facilități de îmbogățire și reprocesare a uraniului. Acesta a cerut să negocieze dezvoltarea unui nou mecanism care să permită Agenției Internaționale pentru Energie Atomică să acționeze ca o garanție de livrare de materiale fisionabile utilizatorilor nucleare civile, la prețurile pieței, și invită guvernele să introducă în mod voluntar, un moratoriu clar legat de timp cu privire la construirea de noi instalații de îmbogățire și prelucrare a uraniului, care ar fi completate de furnizarea de către furnizorii actuali a garanției furnizării de materiale fisionabile.

Terorismul reprezintă o amenințare pentru toate statele și pentru Organizația Națiunilor Unite în ansamblu. Noi aspecte ale acestei amenințări, inclusiv extinderea rețelei teroriste globale și probabilitatea ca teroriștii să folosească arme nucleare, biologice sau chimice, necesită noi măsuri de răspuns. Națiunile Unite nu au făcut tot ce poate face. Raportul îndeamnă ONU să elaboreze o strategie de combatere a terorismului, caracterizată prin respectarea drepturilor omului și a statului de drept. O astfel de strategie ar trebui să includă adoptarea de măsuri coercitive, acolo unde este necesar, și crearea de noi instrumente care ar ajuta statele să facă față amenințării la nivel național. Raportul oferă o definiție clară a terorismului, consolidat opinia că niciodată nu poate fi justificată, și solicită Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite pentru a depăși diferențele existente în ea și în cele din urmă să încheie o convenție cuprinzătoare privind terorismul.

Creșterea domeniului de aplicare al crimei organizate transnaționale mărește nivelul de pericol al tuturor celorlalte amenințări. Teroriștii folosesc grupuri criminale organizate pentru a muta bani, oameni și materiale din întreaga lume. Guvernele și insurgenții vând resurse naturale prin grupuri criminale pentru a strânge fonduri pentru finanțarea războaielor. Capacitatea statelor de a pune în aplicare statul de drept este slăbită de corupție. Lupta împotriva crimei organizate este esențială pentru a ajuta statele să își construiască capacitatea de a-și îndeplini funcțiile suverane, precum și pentru combaterea traficului de ființe umane.

Răspunsul la amenințări

Desigur, uneori prevenirea eșuează. Din când în când, va fi necesar să se elimine amenințările cu ajutorul mijloacelor militare.

Carta Națiunilor Unite oferă un cadru clar pentru utilizarea forței. Statele au dreptul inalienabil la auto-apărare, consacrat la articolul 51 din regula lung stabilit de dreptul cutumiar internațional ar trebui să clarifice faptul că statele ar putea lua măsuri militare în cazul în care atacul amenințat este iminent, nici un alt mijloc ar devia și acțiunea este proporțională. Consiliul de Securitate este autorizat să ia măsuri preventive, dar rareori a făcut acest lucru. Consiliul de Securitate ar putea fi necesar să fie pregătit să acționeze mai proactiv în viitor, luând măsuri decisive într-o etapă anterioară. Statele care se tem de apariția unor amenințări îndepărtate sunt obligate să aducă aceste preocupări în atenția Consiliului de Securitate.

Raportul exprimă sprijinul față de norma emergentă, care prevede responsabilitatea pentru protejarea civililor împotriva violenței răspândite, responsabilitate care este în primul rând suportată de autoritățile naționale. În acele situații în care statul nu-și proteja cetățenii, pe comunitatea internațională să suporte obligația suplimentară de a lua măsuri de răspuns, prin punerea în aplicare a operațiunilor umanitare, misiuni de monitorizare și furnizarea de presiuni diplomatice, precum și folosirea forței, dacă este necesar, dar numai în ultimă instanță. Și în caz de conflict sau de folosire a forței, acest lucru presupune și un angajament internațional clar pentru restaurarea societății distruse.

Desfășurarea forțelor și a mijloacelor militare - pentru a menține pacea și a forța pacea - și-a dovedit utilitatea ca instrument de încetare a războaielor și de a ajuta statele să asigure securitatea în perioada postbelică. Cu toate acestea, numărul total de persoane de menținere a păcii care sunt pregătite pentru acțiune în întreaga lume este periculos de mic. Numai pentru a menține în mod adecvat pacea în contextul conflictelor existente ar fi necesar să se dubleze aproape numărul de pacificatori care se desfășoară în diferite părți ale lumii. Statele dezvoltate au o responsabilitate specială de a depune eforturi suplimentare pentru a-și reorganiza forțele armate, astfel încât să includă unități adecvate pentru desfășurarea operațiunilor de menținere a păcii. Așa că putem face față provocărilor viitoare, mai multe state ar trebui să fie alocate de către Organizația Națiunilor Unite, în scopul organizației sunt în stare constantă de disponibilitatea de a oferi trupe și mijloace aeriene și alte mijloace pentru a asigura transportul aerian strategic pentru a ajuta în cadrul operațiunilor de menținere a păcii.

După încheierea războiului, construirea păcii post-conflict este esențială. În multe cazuri, Organizația Națiunilor Unite a acordat prea puțină atenție și prea puține resurse alocate pentru a aborda această problemă critică. de consolidare a păcii de succes necesită desfășurarea de contingente de menținere a păcii, cu mandate corespunzătoare și cu o capacitate suficientă pentru a descuraja-ar fi scandalagii; fonduri pentru demobilizarea și dezarmarea, care sunt o parte integrantă a bugetelor de menținere a păcii; un nou fond de încredere, necesară pentru a elimina dezavantajele majore asociate cu reabilitarea și reintegrarea combatanților, precum și pentru a rezolva alte probleme în stadiile inițiale ale procesului de recuperare; și acordând o atenție deosebită consolidării instituțiilor statului și a capacităților, în special în domeniul statului de drept. Implementarea cu succes a acestei lucrări ar trebui să fie una dintre funcțiile centrale ale Națiunilor Unite.

Națiunile Unite în secolul XXI

perspective







Trimiteți-le prietenilor: