3. Dezvoltarea științei și a filozofiei în Renaștere
3.1 Dezvoltarea științei.
Dezvoltarea științei naturale în secolele XIV-XVI. a provocat o lovitură sfâșietoare pentru viziunea școlară, mai degrabă decât gândirea umanistă a Renașterii. Noile concepte prezentate de știință au influențat puternic noua filozofie, deși ele au fost adesea negate și persecutate de biserică.
O întoarcere la o nouă cosmologie a fost deja evidențiată în secolul al XV-lea. Nikolai Kuzansky (1401-16464), în doctrina sa despre infinitatea cosmosului, a pus la îndoială ideile teologic-școlare predominante despre univers. În cosmologia lui Cusa, doctrina Pământului a fost respinsă ca centrul universului, iar absența unui centru fix la determinat să recunoască mișcarea Pământului. Slăbind ideile tradiționale despre lume, el a deschis calea spre eliberarea științei naturale din interpretarea religioasă [14 p.108-109].
În ciuda fidelității opiniilor, Copernic nu a avut ocazia să dea dovadă în favoarea ipotezei sale și astronomii l-au respins mult timp. EA Bart, în cartea sa "Fundamentele metafizice ale științei moderne", indică faptul că în timpul lui Copernic nu erau cunoscute fapte care să-l facă să accepte sistemul său, dar au fost cunoscute o serie de fapte care au vorbit împotriva lui.
Cosmologia lui Copernic Revizuirea necesară nu numai a astronomiei Ptolemeice, ci și a interpretării ortodoxe a teologiei catolice. Divizarea lumii într-o substanță pământească "perisabilă" și cerul "veșnic" a fost pusă la îndoială, adică contrapoziția teologică a pământului și cerul a fost desființat. Pământul nu mai părea a fi un centru geometric special, care a privat o persoană de semnificație cosmică atribuită lui de către creștinism [6, p. 106; 11, p.598-601; 14, p.107-108].
Noi idei de cosmologie sunt, de asemenea, incluse în doctrina lui Giordano Bruno (1548-1600). Conform învățăturii sale, universul este infinit, în el există o schimbare și mișcare continuă. Dispoziția privind infinitatea Universului ia permis lui Bruno să ridice într-un mod nou problema centrului lumii, negând nu numai sistemul geocentric, ci și cel heliocentric. Centrul universului nu poate fi nici Pământul, nici Soarele, pentru că există nenumărate lumi, fiecare având propriul său centru [14 p.109-110].
Genialul om de știință al Renașterii, fizicianul și astronomul Galileo Galilei (1564-1642), prin cercetarea experimentală, face un pas mai mult în formarea științei ca formă independentă de viziune asupra lumii. Cu ajutorul unui telescop construit el însuși, el a descoperit că suprafețele Lunii și Soarelui nu sunt netede, că Calea Lactee este un set de stele individuale, a descoperit patru sateliți ai lui Jupiter și fazele lui Venus. Galileo a fost primul care a descoperit fenomenul de accelerare în dinamică și legea caderii corpurilor. El dezvoltă o nouă metodologie bazată pe experimente și matematică. Procesele naturale par a fi măsurabile, prin urmare posibilitatea de a-și stabili legile prin metode exacte. Galileo a contribuit la formarea unei perspective materialiste asupra lumii, în special din punctul de vedere al cercetării științifice naturale [11, pp. 604-608; 4, pp. 32-322; 6, p.107].
Odată cu descoperirile științei teoretice, trebuie remarcat importanța sporită a părții sale practice, care este o încercare de a schimba lumea. Importanța practică a științei a fost recunoscută pentru prima dată în legătură cu războiul; Galileo și Leonardo da Vinci au obținut poziții în serviciul public prin proiectele lor de îmbunătățire a artei artileriei și fortificației. Dezvoltarea științei practice a contribuit la crearea științei teoretice.
Contribuția oamenilor de știință renascentici la știință a creat fundația pentru marile descoperiri ale epocii noi, care au transformat în final imaginea științifică a lumii. Succesul în dezvoltarea științei naturii a determinat în mare măsură natura reflecției filosofice. Trecerea de la noțiunile unei lumi închise la conceptul unui univers infinit însemna o revizuire radicală a întregului sistem de opinii ontologice.
Informații despre lucrarea "Filozofia și știința vest-europeană în perioada Renașterii"
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: